duminică, 17 martie 2013

PATOLOGIA MOLECULARĂ A CANCERULUI PULMONAR CU CELULE MICI

Dr. medic POPESCU IULIAN Sectia Clinica de Radiobiologie Institutul Clinic Fundeni Bucuresti
popdociul@yahoo.com

Dr. HALPERN ALINA medic primar Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Stefan" Bucuresti



INTRODUCERE
Cancerul pulmonar cu celule mici este o tumoră malignă epitelială formată din celule mici, cu citoplasmă săracă, marginală, de aspect fin, granular şi cu absenţa nucleolilor. Are o rată înaltă a mitozei şi necroză extensivă. Se diferenţiază printrun raport foarte înalt nuclearo-citoplasmic (1).
Până în prezent nu se cunosc precursori, ca şi pentru cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine. Hiperplazia difuză neuro-endocrină nu este considerată leziune pre- neoplazică (1).
Neoplasmele neuro-endocrine ale plămânului reprezintă un spectru larg de entităţi fenotipice,
biologic distincte, începând cu carcinoizii tipici şi atipici până la cancerul pulmonar cu celule mici şi cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine.
Aspectul neuro-endocrin se evidenţiază prin imuno-histochimie şi microscopie electronică (2).
Cancerul pulmonar cu celule mici face parte simultan şi din tumorile neuro endocrine alături de cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine şi carcinoizii tipici şi atipici (3, 4). Cancerul pulmonar cu celule
mici se deosebeşte morfologic de cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine,dar chimioterapia pentru cancerul pulmonar cu celule mici s-a dovedit eficientă şi pentru cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine. Ele sunt entităţi foarte strânse.
Cancerul pulmonar cu celule mici este o maladie, care răspunde bine la tratamentul chimioterapic putând ajunge la o rată de răspuns favorabil de 70%-80% din cazuri,din care peste o treime sunt răspunsuri complete (5). Dar în schimb durata supravieţuirii este scurtă şi 75%-80% sucombă în primii 2 ani.
Din clasificarea tumorilor a OMS din 2004 s-a scos varianta oat-cell, datorată lipsei de diferenţe clinice şi terapeutice(3, 4). Uneori leziunile sunt mixte şi 28% din eşantioanele chirurgicale au prezentat şi o componentă de cancer fără celule mici. Este necesar ca minimum 10% din lezuni să fie de tip- pur-cancer cu celule mici pentru a-l numi cancer cu celule mici (5).

În privinţa susceptibilităţii apariţiei cancerului cu celule mici, s-a observat că variaţiile genetice ale mi-ARN(micro-ARN), care efectuează controlul asupra genelor ţintă, produc alterări ale susceptibilităţii individuale în cancerul cu celule mici.
Astfel s-au identificat 2SNP (single-nucleotide polimorphism): rs3134615 şi rs2291854 localizate într-o zonă a genei MYCL1 şi al complexului neuronal de desvoltare hASH-1 (human Achaete-scute homlog-1). S-a identificat că allelele SNP-ului rs3134615 sunt asociate cu creşterea riscului pentru cancerul cu celule mici probabil prin atenuare interacţiunii cu miARN hsa-miR-1827 ducând la alterarea expresiei genei MYCL1(6)

DATE ASUPRA DIFERENŢIERII CELULARE
CU VALOARE DIAGNOSTICĂ

Cancerul pulmonar cu celule mici,prin definiţie,este o proliferare, care ia naştere din celulele bazale bronşice şi exprimă cytokeratină cu greutate moleculară joasă.
Carcinoamele micro-celulare au o rată mitotică înaltă a proliferării şi se pot evidenţia prin determinarea indexului Ki-67 (index de proliferare). Carcinomul cu celule mici este de fapt un neoplasm aneuploid.
O altă semnătură moleculară este TTF-1(thyroid transcription factor-1). El este prezent în carcinoamele înalt neuro-endocrine şi nu în tumorile carcinoide (7)
Prezenţa TTF-1 ne ajută la diagnosticul diferenţial cu carcinomul basaloid (subset al cancerului pulmonar cu celule mari), care nu prezintă expresie a TTF-1 (8, 9)
Diagnosticul diferenţial este necesar de stabilit între cancerul cu celule mici şi tumorile pulmonare sau toracice neuroectodermale. Diferenţierea se face prin faptul că aceste din urmă tumori au un marker specific CD99(MIC2) şi nu exprimă cyto-keratină şi nici TTF-1 (8, 9). Totuşi 25% din cazurile de cancer cu celule mici prezintă markerul CD99 (10).
Cancerul cu celule mici mai prezintă 3 markeri neuro-endocrini:chromogranin synaptophysin şi CD56 (neural cell adhesion moleculeNCAM). CD56 se consideră a fi cel mai sensibil marker în cancerul cu celule mici (11).
Severitatea şi agresivitatea bolii necesită în special un diagnostic precoce. De curând(2011) s-au studiat prezenţa de auto-anticorpi faţă de 6 antigene asociate tumorii: p53, CAGE, NY-Eso-1, GBU4-5, ANNEXIN-1, SOX-2 şi HU-D În 55% din cazuri s-au găsit- cel puţin la un antigen din cei 6 antigeni tumorali- auto-anticorpi. La 4 din pacienţi s-au găsit auto-anticorpi cu 3 luni înainte de a fi descoperită tumora. Nu s-au găsit auto-anticorpi făţă de ANNEXIN la niciun caz cu cancer cu celule mici,lucru ce ar putea avea valoare diagnostică. Frevenţa auto-anticorpilor a oscilat între 4% pentru GBU 4-5 şi 35% pentru SOX2.
Testul este necesar pentru detectarea cancerului cu celule mici la pacienţii cu risc crescut (12).

MODIFICĂRILE GENETICE MOLECULARE IMPLICATE
ÎN PATOGENEZA CANCERULUI CU CELULE MICI

CALEA SHH (SONIC HEDGEHOG)
Această cale de semnalizare induce diferenţierea neuro-endocrină prin elaborarea şi recepţia semnalelor SHH în compartimentul epitelial al celulelor stem. Liniile celulare de cancer cu celule mici exprimă SHH. Fixarea SHH pe receptorul PATCH, duce la activarea factorului de transcripţie GLI 1.
Această cale de semnalizare este activată în cancerul cu celule mici şi este implicată în fenotipul malign. Cale SHH poate fi blocată cu ajutorul unei substanţe chimice CYCLOPAMINE (extract de VERATRUM), care blochează proliferările celulare (13)


EXPRESIA FACTORULUI DE TRANSCRIPŢIE hASH-1
(HUMAN ACHAETE-SCUT HOMOLOGUE-1)
hASH-1 este un factor de transcripţie şi joacă rol crucial în determinarea şi diferenţierea neuronal-endocrină, în desvoltarea normală a sistemului nervos, a celulelor endocrine endodermale (14,15)(16,17).
În cancerul cu celule mici, în cancerul fără celule mici cu componentă neuro-endocrină şi în tumorile bronşice carcinoide, hASH-1 se găseşte prezent la un nivel înalt şi uniform(18). hASH-1 promovează proliferarea căilor aeriene epiteliale şi potenţează tumorigeneza în situaţia pierderii funcţiilor p53 şipRb (16).
Datele sugerează că expresia hASH-1 în tumorile cu componentă neuro-endocrină imită (repetă) modul de desvoltare din perioada embronară (1). El intervine în stabilirea fenotipului tumoral, dar nu intervine în menţinerea lui (1).

ALTERĂRILE CĂII p53
Mutaţiile genei p53 sunt o anormalitate frecventă în cancerele umane, inclusiv Cancerul Pulmonar. În cancerul pulmonar este mai comună în cancerul cu celule mici, decât în cancerul fără celule mici. În cancerul cu celule mici se observă în 80% din cazuri.
În cancerul cu celule mici este o legătură strânsă între fumat şi frecvenţa tipul şi aspectul mutaţiei cu o prevalenţă a transversiunilor G-T (1).
În avalul căii p53 sunt dereglate mai multe gene ţintă,cea mai frecventă fiind calea Bcl 2-Bax şi raportul dintre ele (20, 21).
Bcl 2 este reglată transcripţional negativ, spre deosebire de Bax, care este reglată pozitiv de către p53 Supra reglarea Bcl 2 (care are acţiune anti.-apoptotică) şi subreglarea Bax (care are acţiune pro-apoptotică) este mult mai frecventă în cancerul cu celule mici decât în cancerul fără celule mici şi ne confirmă rezistenţa la apoptoză în cancerul cu celule mici.
O altă genă ţintă transcripţională a p53 este FAS. Aceasta este un membru al super-familiei de proteină transcripţională Tumor necrosis factor (TNF).
În contact cu ligandul FASL, FAS induce apoptoza cu ajutorul căilor de semnalizare intracelulare ce includ Caspase-8 şi FADD (FAS associated death domain).
Alterarea căii FAS duce la rezistenţă la apoptoză în multe tumori solide umane inclusiv Cancerul Pulmonar (21,22).
Pierderea expresiei FAS pe suprafaţa celulară în tumorile neuro-endocrinen se corelează cu rezistenţă celulară faţă de apoptoza mediată de FAS (23)
În studiile histochimice se observă în cazul cancerului cu celule mici ,o absenţă sau o reducere severă a expresiei FAS, în comparaţie cu celulele normale, în 94% din cazuri.
În contrast, FASL este foare exprimat în 90% din cazuri în cancerul cu celule mici, iar în Adenocarcinom şi în forma squamoasă este subexprimat-faţă de normal – în 70% din cazuri.
Prezenţa supra-expresiei FASL şi subreglarea FAS în cancerul cu celule mici ne sugerează că celulele tumorale evadează de acţiunea sinucigaşă. Acest lucru face ca celulele cancerului cu celule mici să inducă uciderea paracrină a celulelor T cito-toxice, care exprimă FAS. Acest lucru se confirmă şi prin numărul mic de infiltrate limfocitare şi în special celulele T cito-toxice.
Caspase-8 este metilată în liniile celulare ale cancerului pulmonar şi nu mai poate contribui la inducerea apoptozei (24).

ALTERĂRILE RETINOBLASTOMULUI ÎN CANCERUL PULMONAR
Retinoblastomul(Rb) este o genă tumor-supresoare, care codifică o proteină nucleară, care acţionează ca punct de control al ciclului celular în faza G în funcţie de starea de fosforilare, care este reglată parţial de p53. Oprirea în faza G este desăvârşită de forma hipofosforilată a Rb, care se fixează pe E2F1 şi îi reprimă activitatea transcripţională.
Rb este astfel calea ţintă majoră a reglării ciclului celular (25).
Proteina Rb (pRb) împreună cu p16INK4 şi CyclinD1 sunt componentele majore ale căii Rb,care controlează tranziţia dela fazaG1 către faza S în cadrul ciclului celular.
p21 este un inhibitor al cyclin-dependent kinaselor (CDK). Prin aceasta se previne fosforilarea Rb, permiţând oprirea în faza G1.
Invers cyclin D1 împreună cu CDK4 şi CDK6 desăvârşesc fosforilarea Rb, cu eliberarea factorului de transcripţie E2F1, care este urmată de tranziţia dela fazaG1 la faza S, lucru ce duce la creşterea proliferării.
p16INK4 este o genă tumor-supresoaree. Ea este un inhibitor care previne asocierea cyclin-dependent kinaselor CDK4 şi CDK6 cu cyclinele de tip D.
Pierderea expresiei p16INK4 este un eveniment precoce şi se corelează cu supravieţuire redusă (2-26).
În cancerul cu celule mici avem o relaţie inversă între Rb şi p16INK4.
În cancerul cu celule mici avem o relaţie directă întreRb şi cyclinD1.
Toate acestea ne arată că Rb este calea majoră ţintă a reglării ciclului celular (1)
Cancerul cu celule mici precum şi cancerul cu celule neuro-endocrine nu se colorează nuclear (imunohistochimic) pentru proteina Rb.
Cancerul cu celule mici şi cancerul cu celule endocrine au anormalităţi ale căilor Rb şi p16INK4
Carcinoizii se colorează pozitiv nuclear pentru Rb. Carcinoizii tipici au normale căileRb şi p16INK4. Carcinoizii atipici au parţial anormalităţi ale p16INK4 sau Rb (2, 27, 28).
Proteina Rb intactă se observă numai în 10% din cancerele cu celule mici.
Supra-expresia cyclinD1 se observă numai în 1,3% din cancerele cu celule mici.
Pierderea p16INK4 se observă numai în 7% din cancerele cu celule mici.
Supra expresia CyclinE cu pierderea concomitentă a Rb se observă 30%-40% din cancerele cu celule mici (1,29).
Mecanismul activării genei Rb în cancerul cu celule mici nu este bine cunoscut,mutaţiile fiind mai frecvente pe liniile celulare decât în tumori. S-au detectat doar 25% mutaţii - în tumorile de cancer pulmonar cu celule mici- situate în exonii 13-18 sau în exonii 20-24 ale genei Rb (1, 29).

ALTERAREA p14ARF şi MDM2(REGLATORI AI CĂII p53)
p14ARF este un produs al locusului CDKN2 (INK4a). Împreună cu p16INK4a este implicat în reglarea ciclului celular.
p14ARF inhibă MDM2,promovează p53, care la rândul ei acţionează asupra p21, care fixându-se pe complexele Cyclin-CDK întârzie progresia ciclului celular şi induce apoptoza întrun mod dependent (30) sau şi întrun mod independent de p53 şi MDM2 (1)
Pierderea p14ARF prin mutaţii homozigote a genei CDKN2a (p16INK4a) duce la creşterea nivelului MDM2, care induce pierderea funcţiei p53 şi pierderea controlului celular.
MDM2 (murine double minute2) este o oncogenă. MDM2 acţionează asupra p53 şi anume prin antagonizarea activităţii ei transcripţionale şi promovează degradarea ei (31, 32, 33). Acest efect inhibitor asupra p53 este contra-atacat de p14ARF (34), care fixându-se pe MDM2 inhibă degradarea p53 (35). p14ARF previne reglarea prin feed-back negativ de către MDM2 asupra p53.
MDM2 a fost găsit exprimat în 30% din cazurile de cancer cu celule mici şi alte cancere neuro-endocrine,însoţit de excluderea genei p14ARF.
Între p14ARF şi MDM2 există o relaţie inversă.Raportul MDM2/p14ARFmai mare de cifra1 ne arată un fenotip de tumoră cu o componentă neuro-endocrină.
Mai există o inter-acţiune între MDM2 şi Rb şi anume: MDM2 inhibă funcţia de reglare a Rb printrun mecanism încă necunoscut. Supra-expresia MDM2 şi (sau) pierderea p14ARF din cancerul cu celule mici alterează funcţiile p53 şi Rb permiţând inactivarea căilor p53 şi Rb. Se favorizează astfel evaziunea opririi în fazele G1 şiG2 ale ciclului celular (1) şi avem astfel proliferare celulară.

SUPRA EXPRESIA E2F1.
E2F1 este un factor de transcripţie şi este un component cheie al ciclului celular,care acţionează prin transactivarea genelor necesare intrării în faza S
E2F1 este supra exprimat în cancerul cu celule mici în 92% din cazuri şi este nedectabil în 90% din cazurile de cancer fără celule mici (36). În cancerul cu celule mici, în contrast cu cancerul fără celule mici, suprareglarea E2F1 este asociată cu acumulare nucleară şi cu o supra expresia a mai multor gene ţintă. E2F1 este supra exprimat în cancerul cu celule mici şi în cancerul cu celule mari neuro-endocrine şi se asociază cu un index înalt Ki-67 şi un raport Bcl2/Bax>1. Nu s-a observat o amplificare a E2F1 (36). Raportul Bcl2/Bax>1 se corelează cu un index apoptotic scăzut în tumorile neuro-endocrine. Raportul este mai mare în cancerul cu celule mici, faţă de cancerul fără celule mici. Raportul respectiv se corelează cu o supra-reglare a E2F1 în cancerul cu celule mici. În cancerul fără celule mici avem un raport Bcl2/Bax<1 şi o expresie scăzută a E2F1.
E2F1 este implicat în carcinogeneza umană şi este eliberat prin fosforilarea Rb.
Suprareglarea E2F1 este probabil responsabilă de supra reglarea cyclin E în cancerul cu celule mici, unde avem absenţa Rb, deoarece cyclin E este una din ţintele de transripţie al E2F1. Dereglarea E2F1 în tumorile pulmonare neuro-endocrine sugerează că această dereglare este implicată în carcinogeneză (36).
În timpul tumorigenezei E2F1 este implicată atât ca oncogenă (Johnson în1993, citat 36) sau ca genă tumorsupresoare (Pierce în1999, citat 36), acest lucru depinzând de context şi de abilitatea de a induce proliferare celulară şi (sau) apoptoză dependentă sau nu de p53.
În cancerul cu celule mici E2F1 acţionează ca oncogenă, este supra reglată, cancerul cu celule mici fiind cea mai proliferativă şi agresivă formă de Cancer Pulmonar. Ca oncogenă duce la proliferare necontrolată probabil prin contracararea acţiunii inhibitorilor de tyrosine-kinase.
Ca posibilitate viitoare terapeutică,trebuie să neutralizăm producţia de E2F1 în cancerul cu celule mici pentru a inhiba proliferarea, iar în cancerul fără celule mici-invers-trebuie să inducem expresia E2F1 pentru a restitui apoptoza (36).

DELEŢII LA CROMOZOMUL3p
Majoritatea cancerelor cu celule mici au pierderi allelice în segmentul 3p. Aceasta este o zonă bogată în gene. Genele care prezintă LOH (pierderea heterozigozităţii) sunt de regulă gene tumor-supresoare.
Printre genele localizate în regiunea 3p implicate în cancerul cu celule mici, deosebim:
  • gena FHIT(3.14.2) este implicată în reglarea apoptozei şi a controlului celular (37). Gena FHIT este subreglată (pierderea expresiei proteinei FHIT) în peste 80% din cancerele cu celule mici (38). Acest lucru favorizează proliferarea celulară.
  • -gena SEMA3F (class 3 semaphorin) este foarte frecvent alterată în Cancerul Pulmonar şi în special în cancerul cu celule mici. Este localizată în zona 3p.21.3 şi îşi pierde funcţia în zona de deleţii 3p.
  • gena RASSF 1(Ras-associated domain family 1A) este localizată în zona 3p.21.3 şi este o genă candidat tumor supresoare. Ea intervine şi în progresia ciclului celular, prin interacţiune cu calea Rb.În Cancerul Pulmonar suferă pierderi allelice.Gena prezintă 2 produş i(1A şi1C),din care RASSF 1A suferă o inactivare epigenetică în cancerul pulmonar prin hipermetilarea regiunii respective şi în special în cancerul cu celule mici ajungând la 90% din cazuri (39). În mod normal ea are proprietatea de a suprima creşterea şi pe datele experimentale –are acţiune anti-tumorigenă (39,40).
  • gena SEMA 3B este localizată tot în zona 3p.21 şi este potenţial o genă tumor-supresoare. S-a găsit metilarea ei în cancerul fără celule mici, dar acest lucru nu s-a observat şi în cancerul cu celule mici.
  • o altă genă tumor-supresoare situată în zona 3p.24.26 este RAR-beta. Acidul retinoic are rol în desvoltarea pulmonară şi în diferenţierea celulară prin interacţiunea sa cu receptorii retinoid nucleari codificaţi de gena RAR-beta sau RAR-XR S-a observat în 72% din cazurile de cancer cu celule mici o inactivare epigenetică prin metilare a RAR-XR(40).

EXPRESIA TELOMERAZEI
Human telomeraza reverstranscriptaza este o ribonucleoproteină,ce sintetizează secvenţele telomerice,care descresc cu fiecare diviziune celulară. În celula canceroasă această activitate duce la proliferare nelimitată (imortală).
Aproape toate cancerele cu celule mici prezintă o activitate înaltă a telomerazei (41,42,43). Scurtarea telomerilor acţionează ca un ceas mitotic.
Activitatea telomerazei celulelor se exprimă prin hTERT, care este subunitatea catalitică a revers-transcriptazei. Există o concordanţă între expresia proteinei hTERT şi detectarea activităţii telomerazei.
Activitatea telomerazei poate fi folosită ca marker diagnostic. În cancerul pulmonar fără celule mici, activitatea telomerazei este scăzută in forma sa squamoasă şi foarte scăzută în adenocarcinom. În schimb este foarte crescută în cancerul cu celule mici ,în cancerul cu celule mari ,forma basaloidă şi în cancerul pulmonar cu celule neuro-endocrine.
Imuno-histochimic se observă o coloraţie difuză şi intensă nucleară în cancerul cu celule mici şi în forma basaloidă a cancerului cu celule mari, pe când în adenocarcinom şi în forma squamoasă a cancerului fără celul mici se observă o coloraţie nucleară sau nucleolară (44). Expresia telomerazei este mai scăzută în stadiul I şi creşte cu extensia bolii. Deasemeni coloraţia nucleolară se corelează cu o supravieţuire scurtă
Astfel expresia telomerazei este distinctă printe subseturile histo-patologice ale Cancerului Pulmonar şi influenţează prognosticul.

FACTORII ANGIOGENICI
VEGF (vascular endothelial growth factor) este o proteină de semnalizare implicată în vasculogeneză(formarea sistemului circulator) şi în angiogeneză (creştere vasculară din vasele pre-existente). Activitatea ei este limitată numai la celulele endoteliale.
Toţi membrii familiei VEGF stimulează răspunsul celular prin fixare de receptorii tyrosine-kinase de pe suprafaţa celulară. Sunt 3 receptori tyrosine-kinase de pe suprafaţa celulară: VEGFR-1 (Flt-1), VEGFR-2(Flk-1 (KDR) şi VEGFR-3(Flt-4) (45, 46). VEGFR-2 pare să medieze aproape toate răspunsurile celulare cunoscute.VEGFR-1 şi VEGFR-2 au rol în desvoltarea normală a plămânului şi în maturarea celulelor epiteliale alveolare (47).
VEGF este secretat de celulele tumorale.Deasemeni şi receptorii VEGFR-1 şi VEGFR-2 sunt exprimaţi în celulele tumorale (1)
S-au mai descoperit încă 2 receptori ai VEGFR-2: Neuropilin-1 şi neuropilin-2 (NP1 şi NP2), care s-au găsit în celulele neuronale şi în celulele endoteliale şi sunt exprimate în diferite celule tumorale.VEGF poate fi implicat fie printrun mod direct autocrin, fie indirect prin receptorii NP1 şi NP2 (48).
Mai multe celule tumorale-inclusiv cancerele pulmonare-exprimă VEGFR-1,VEGFR-2,cât şi NP 1 şiNP 2 (48).
Un alt ligand al neuropilinelor este SEMA 3F,care este un antagonist al VEGF
SEMA 3F a fost izolat din regiunea 3p, regiune unde există pierderi ale heterozigozităţii în tumorile pulmonare. SEMA3F ar o activitate tumor supresoare,care este mediată de reducerea activităţii integrinelor, a adeziunii la componentele matricei extra-celulare şi reducerea fosforilării căii de semnalizare MAPK (49). SEMA 3F are deasemeni rol apoptotic şi anti-migrator. Ea joacă rol important în adezunea celulară.Piederea SEMA 3F în cancerul cu celule mici este semnificativă şi contribuie la patogenia cancerului cu celule mici (1).
SEMA3F se leagă de NP1 şi NP2 şi îşi împarte cu VEGF această legătură,devenind un antagonist al VEGF. Există astfel o competiţie între VEGF şi SEMA3F pentru a se lega de receptorii NP1 şi NP2.
Pierderea SEMA3F şi câştigul VEGF165 duce la creşterea tumorii. Pierderea SEMA3F este semnificativă în cancerul cu celulele mici şi contribuie la patogenia acestuia. Această pierdere este precoce în cancerul cu celule mici şi este asociată cu cu o agresivitate crescută a tumorii (49).
Alterarea precoce a căii VEGF-SEMA3F-NP se observă în timpul progresiei Cancerului Pulmonar (48).

PROTEINELE COMPLEXULUI CADHERIN-CATENIN
Cancerul pulmonar cu celule mici se caracterizează prin creşterea invazivă a celulelor tumorale,cu tendinţă la metastazare precoce, facându-l contra-indicat chirurgical.
E-cadherin este membru al familiei CADHERIN, care mediază adeziunea celulară dependentă de calciu. Este o glicoproteină transmembrană. Ea joacă un rol important în carcinogeneză şi în invazia tumorală.
Beta catenin este o proteină citoplasmică, care inter-acţionează direct cu E-cadherin. Ea leagă această moleculă de actin-cyto-skeleton, via alfa-catenin Funcţia de adeziune celulară depinde de integritatea întregei reţele: E-cadherin, Beta-catenin, actin (1) Scăderea reglării E-cadherin duce la descreşterea diferenţierii şi creşte agresivitatea tumorii şi frecvenţa metastazării.
În tumorile neuro-endocrine s-a observat o foarte frecventă alterare a expresiei E-cadherin si a Beta Catenin în proporţie de 90% din cazuri. În cancerul cu celule mici Beta-Catenin nu se colorează. Acest lucru este în contrast cu carcinogeneza din cancerul colorectal unde avem o activare a Beta-Catenin (50,51,52).
În cancerul cu celule mici Beta-Catenin este localizată în zona de deleţii 3p, anume în zona 3p21.3, având mai degrabă funcţie de genă tumor supresoare, decât de oncogenă (1).

FACTORUL DE CREŞTERE AL TYROSINE-KINASELOR ŞI RECEPTORII SĂI
Receptorii tyrosine-kinase sunt molecule cheie în diferenţierea normală celulară. Ei sunt implicaţi în etiologia unor tumori maligne. Ei sunt de regulă dereglaţi sau mutaţi în cancerele umane şi sint molecule ţintă atractive în cadrul terapiei cu inhibitori selectivi (53).

- Receptorul tyrosine/kinase KIT împreună cu receptorul PDGF(platelet derived growth factor) promovează(duc) la o cascadă de semnale intra citoplasmice care la rândul lor duc la creştere celulară (54, 55, 56, 57).
Activarea c-KIT tyrosine-kinase prin factorul celular stem este unul din mecanismele propuse pentru explicarea patogeniei cancerului cu celule mici (58). 70% din cancerele cu celule mici exprimă receptorul tyrosine-kinase KIT şi ligandul său STEM CELL FACTOR (SCF)(59). Nu se cunosc multe date despre receptorul PDGF în celulele cancerului cu celule mici(1).
Acţiunea KIT/SCF poate fi inhibată cu ajuorul unui inhibitor de tyrosie-kinase denumit STI571 care inhibă activarea KIT mediată de SCF(59). STI571 inhibă şi activarea MAPK şi AKT mediate de SCF, dar nu are efect asupra Insulin-Like Growth Factor. Este un inhibitor al creşterii. El blochează sau încetineşte recăderea după chimoterapie. El poate fi administrat împreună cu Carboplatin şi Etoposide (59,60).

- MET este produsul proto-oncogenei c-MET şi este un receptor-kinase. Împreună cu ligandul său Hepatocyte growth factor (HGF) sunt implicaţi în tranziţia epitelial-mezemchinală, în proliferare, creşterea vieţii celulare ,în angioneză, activează motilitatea celulară, creşte invazia şi este supra exprimat în multiple tumori solide (58) Activarea aberantă a MET provoacă o cascadă de semnale citoplasmice ce duc în continuare la activarea unor multiple semnale de transducţie şi transcripţie (58, 61, 62, 63) c-MET pare să fie activat întrun mod paracrin, în timp ce HGF e produs de celulele stromale.
Supra expresia şi mutaţiile c-MET pot duce la carcinogeneză în multiple tumori În Cancerul Pulmonar găsim un nivel crescut al c-MET-mARN. În cancerul cu celule mici este exprimat şi fosforilat. Calea MET/HGF contribuie la desvoltarea fenotipului invaziv şi are rol important în oncogeneza cancerului pulmonar cu celule mici (58). Activitatea căii Hepatocyte growth factor/c-METpoate fi inhibată cu ajutorul unui compus Geldanamycin,care reduce fosforilarea proteinelor c-MET. Acest lucru duce la inhibiţia creşterii,a viabilităţii celulelor din cancerul cu celule mici, ducând la apoptoză (58).

ÎN CONCLUZIE,
  • Cancerul pulmonar cu celule mici este o tumoră malignă cu celule mici şi cu un raport foarte înalt nuclearo-citoplasmic.
  • Nu i se cunosc precursori. El face parte simultan şi din tumorile neuro-endocrine, care se pun în evidenţă prin metode histo-chimice şi prin date dela microscopul electronic.
  • Deşi răspunde foarte bine la tratament,durata supravieţuirii este scurtă. Pentru a fi numit cancer cu celule mici, trebuie să prezinte histologic cel puţin 10% lezuni de aspect pur de cancer cu celule mici.
  • Cancerul cu celule mici este o proliferare ce ia naştere din celulele bazale bronşice. Are o rată înaltă a proliferării. Este un neoplasm aneuploid.
  • TTF-1 este prezent la un nivel înalt cu valoare diagnostică pentru a-l diferenţia de carcinomul basaloid.
  • Din trei markeri neuro-endocrini, cel mai sensibil pentru diagnostic este CD56 (NCAM)

Modificări genetice moleculare în patogeneza cancerului cu celule mici.
  • Calea SHH induce diferenţierea neuro-endocrină şi este activată şi implicată în fenotipul malign al cancerului cu celule mici.
  • Factorul de transcripţie hASH, cu rol în diferenţierea neuro-endocrină este prezent la un nivel înalt în cancerul cu celule mici.
  • Mutaţiile genei p53 sunt prezente în 80% din cazurile de cancer cu celule mici.
  • Gena Bcl 2-genă anti-apoptotică- este supra reglată, iar gena Bax pro-apoptotică este subreglată în cancerul cu celule mici.
  • Gena transcripţională FAS, care induce apoptoza,este redusă în cancerul cu celule mici.În schimb ligandul(FASL) este foarte exprimat. Acest lucru duce la evadarea celulelor tumorale de apoptoză şi contribuie la proliferare.
  • RETINOBLASTOMUL este calea majoră a reglării ciclului celular. pRb împreună cu p16INK4 şi cyclin D1 sunt componentele majore ale căii Rb, care controlează tranziţia dela fazaG1 la faza S a ciclului celular. În cancerul cu celule mici avem o relaţie inversă întreRb şi p16INK4 şi o relaţie directă între Rb şi cyclin D1. Cancerul cu celule mici şi cancerul cu celule neuro-endocrine au anormalităţi ale căilor Rb şi p16INK4.
  • Reglatori ai căii p53, p14ARF este implicată în reglarea ciclului celular.
  • MDM2 este o oncogenă care acţionează negativ asupra genei p53. Acest efect inhibitor este contracarat de p14ARF, care se fixează pe MDM2 şi inhibă degradarea p53
  • Raportul MDM2/p14ARF>1 ne arată un fenotip de tumoră cu componentă neuro-endocrină.Supra-expresia MDM2 şi(sau) pierderea p14ARF din cancerul cu celule mici duc la inactivarea căilor p53 şiRb,lucru ce duce la amplificarea proliferării
  • E2F1, factor de transcripţie este un component cheie al ciclului celular.Este supra-exprimat în 92% din cazurile de cancer cu celule mici.Se asociază cu un index Ki-67 înalt şi cu un raport Bcl 2/Bax>1. E2F1 este responsabil de supra reglarea cyclin E în cancerul cu celule mici unde avem absenţa Rb. Dereglarea E2F1 în cancerul cu celule mici sugerează implicarea ei în carcinogeneză.
  • Genele localizate în regiunea 3p şi care sunt implicate în cancerul cu celule mici, sunt următoarele
  • gena FHIT este subreglată în 80% din cazurile de cancer cu celule mici, favorizând proliferarea celulară.
  • gena SEMA 3F este frecvent alterată în cancerul cu celule mici.
  • gena RASSF1 este inactivată în 90% din cazurile de cancer cu celule mici.
  • gena RAR-Xr este inactivată prin metilare în cancerul cu celule mici.
  • Activitatea telomerazei este foarte crescută în cancerul cu celule mici. Expresia telomerazei creşte cu extensia bolii. Imuno-histochimic avem o coloraţie difuză nucleară în cancerul cu celule mici
  • VEGF este o proteină de semnalizare implicată în vasculogeneză şi în angiogeneză şi stimulează răspunsul celular prin fixare de receptorii tyrosine-kinase de suprafaţă celulară. VEGF, VEGR-1, VEGFR-2 sunt secretaţi de celulele tumorale.
  • Mai există alţi 2 receptori NP1 şi NP2, care sunt exprimaţi de celulele tumorale. Celulele din Cancerul Pulmonar exprimă VEGF şi receptorii tyrosine-kinase.
  • Mai există un ligand al neuropilinelor SEMA3F, care este un antagonist al VEGF.Are rol apoptotic şi anti-migrator. Există o competiţie între VEGF şi SEMA3F pentrua se lega de neuropilinele NP-1 şi NP-2
  • Pierderea SEMA3F în cancerul cu celule mici este semnificativă şi contribuie la patogenia cancerului cu celule mici şi este asociat cu creşterea agresivităţii.
  • Complexul E-cadherin şi Beta-catenin mediază adeziunea celulară. În tumorile cu componentă neuro-endocrină este alterată expresia complexului în 90% din cazuri.
  • Receptorul tyrosine-kinase KIT împreună cu receptorul PDGF sunt inactivate şi induc o cascadă de semnale intra-citoplasmice, ce duc la creştere celulară. 70% din cancerele cu celule mici exprimă receptorul tyrosine-kinase KIT şi ligandul său SCF(stem cell factor). Activarea KIT prin SCF este unul din mecanismele patogeniei cancerului pulmonar cu celule mici
  • MET(produsul proto-oncogenei c-MET) este un receptor tyrosine-kinase şi are drept ligand HGF(Hepathocyt growth factor). Calea MET/HGF contribuie la desvoltarea fenotipului invaziv şi are rol în oncogeneza canceruluui cu celule mici prin activarea sa aberantă (supra-expresie sau aberaţii).
SINTEZE

FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ
PROLIFERAREA ÎN CANCERUL PULMONAR CU CELULE MICI

Carcinoamele micro-celulare au o rată înaltă a proliferării.Aceasta se evidenţiază prin determinarea indexului Ki-67.
1) Calea de semnalizare SHH este activată în cancerul pulmonar cu celule mici si este implicată în desvoltarea fenotipului malign şi în diferenţierea neuroendocrină.
2) Factorul de transcripţie hASH este prezent la un nivel înalt, promovează proliferarea căilor aeriene epiteliale şi potenţează tumorigeneza, când se pierd funcţiile p53 şi pRb.
3) Prezenţa mutaţiilor genei p53 este foarte frecventă în cancerul pulmonar cu celule mici. Acest lucru duce-în aval-la dereglarea mai multor gene ţintă printre care:
- suprareglarea Bcl 2, subreglarea Bax şi creşterea raportului Bcl/Bax,
- alterarea căii FAS, duce la rezistenţă faţă de apoptoza mediată de ea (FAS),
- subreglarea FAS şi supraexpresia FASL (ligand) favorizează proliferarea.
4) Metilarea Caspase-8 împiedecă apoptoza, ducând la proliferare
5) Fosforilarea Rb, prin acţiunea sumată a cyclinD1 împreună cu CDK4 şi CDK6, duce la eliberarea factorului de transcripţie E2F1, care este urmată de tranziţia dela faza G1 la faza S a ciclului celular, ducând la proliferare. La acestea se adaogă pierderea expresiei p16INK4A,care la rândul ei numai poate împiedeca asocierea cyclin-dependent-kinaselor CD4 şi CD6 cu cyclinele de tip D şi supra expresia cyclinE.
6) Pierderea p14ARF prin mutaţii homozigote duce la creşterea nivelului MDM2, care în continuare induc pierderea funcţiei p53 şi deci pierderea controlului ciclului celular. Asfel se amplifică proliferarea.
7) E2F1 factor de transcripţie este supra exprimat în cancerul pulmonar cu celule mici în 92% din cazuri şi practic nu se observă în cancerul pulmonar fără celule mici. El este eliberat prin fosforilarea Rb.Simultan cu absenţa Rb duce la supra reglare cyclinE.
E2F1 acţionează în cancerul pulmonar cu celule mici ca oncogenă supra reglată ducând la o proliferare agresivă, probabil prin contracararea inhibitorilor de tyrosine-kinase.
8) Pierderea expresiei proteinei FHIT (subreglarea), alterarea genei SEMA3F, alterarea prin hipermetilare a genei tumor supresoare RASSF1, inactivare genei RAR-XR duc la proliferare celulară.
9) Activitatea telomerazei este foarte crescută în cancerul pulmonar cu celule mici,activitate care creşte cu ceşterea stadiului bolii, în comparaţie cu cancerul pulmonar fără celule mici. Este un marker diagnostic.
10) Factorii angiogenici implicaţi în cancerul pulmonar cu celule mici sunt:
VEGF proteină de semnalizare implicată în vasculogeneză şi în angiogeneză.Membrii familiei stimulează răspunsul celular prin fixarea de receptorii-tyrosine-kinase de la suprafaţa celulară VEGFR1 şi VEGFR2. VEGFR2 mai prezintă 2 receptori Neuropilin1 (N) şi neuropilni2 (NP2). Toate sunt exprimate în celulele tumorale. În plus mai există SEMA3F care este un ligand al neuropilinelor şi antagonist al VEGF.Are acţiune tumor-supresoare.Este un antagonist al VEGF,legându-se de neoropilinele NP1 şi NP2. În cancerul pulmonar cu celule mici pierderea SEMA3F şi câştigul VEGF165 duc la creştere tumorală şi agresivitate.
11) Alterarea expresiei E-Cadherin Beta-Catenin este frecventă în 90% din cazurile de cancer pulmonar cu celule mici. Scăderea reglării E-Cadherin duce la descreşterea diferenţierii, creşte agresivitatea tumorii şi frecvenţa metastazării. Fenotipul de adeziune celulară depinde de integritatea reţelei.
12) Receptorii tyrosine-kinase sunt molecule cheie în diferenţierea celulară.
În cancerul pulmonar cu celule mici 70% din cazuri exprimă receptorul tyrosine-kinase KIT şi ligandul său Stem Cell Factor(SCF)Activarea Kit prin SCF este unul din mecanismele patogeniei cancerului pulmonar cu celule mici.
MET, produsul oncogenei c/MET este un receptor tyrosine/kinase, care împreună cu ligandul său HGF sunt implicaţi in tranziţia epitelial-mezenchimală, în proliferare. Este supra-exprimat şi fosforilat în cancerul pulmonar cu celule mici. Calea MET/HGF contribuie la desvoltarea fenotipului invaziv şi are rol în oncogeneza cancerului pulmonar cu celule mici.


GLOSAR
MYCL1 este un factor de transcripţie implicat în Cancerul Pulmonar cu localizare în zona 1p34.3.
GL1- gliom associated oncogene homolog-1 (zinc finger protein). Este un factor de transcripţie activat de calea de semnalizare Sonic Hedgehog, care acţionează asupra compartimentului stem-cell şi induce diferenţierea neuro-endocrină. Calea Sonic Hedgehog este activată în cancerul cu celule mici.
SSH (SONIC HEDGEHOG HOMOLOG-1este o proteină din calea de semnalizare Hedgehog. Controlează la adult diviziunea celulară a ciclului celulelor stem şi este implicată în desvoltarea unor cancere.  Există un inhibitor al Hedgehog pe nume Robotnikin.
hASH-1 (human achaete-scute homolog-1) este un factor de transcripţie crucial pentru desvoltarea sistemului nervos simpatic. Este prezent în celulele cancerului pulmonar cu celule mici,  lipseşte în cancerele non-endocrine.
CD99 este o glicoproteină umană de suprafaţă codificată de gena CD99. Este exprimată în toate leucocitele, mai ales îm tymocite. Măreşte adeziunea şi apoptoza celulelor T şi participă la migrare şi activare.
Graninele (chromogranin şi secretogranin ) sunt o familie de proteine,care se găsesc într-o varietate de celule endocrine şi neuro-endocrine.
Synaptophysin este o glicoproteină de membrană. Este prezentă în neoplasmele cu componentă neuro-endocrină.
CD56 (neural cell adhesion molecule NCAM) este o glicoproteină exprimată la suprafaţa neuronilor, celulelor Naturall Killer, în celulele T activate, în ţesutul endocrin. Este prezentă în cancerul pulmonar cu celule mici, alături de alte neoplasme neuro-endocrine.
Antigene Tumorale- p53, CAGE1, N Y-Eso-1, GBU4-5, ANNEXIN, SOX2, HU-D.
CASPASE 8. Este un membru al familiei Cysteine-Aspartic Acid Protease (caspase). Are rol principal în faza de execuţie a apoptozei celulare indusă de FAS şi alţi stimuli apoptotici.
FAS receptor este o importantă proteină receptor de suprafaţă celulară, care face parte din familia TNF(tumor necrosis factor) şi est cunoscut şi cu numele CD95. Induce apoptoza fixându-se de FAS LIGAND.
p14ARF este un produs al locus-ului CDKN2A.
p16INK4A şi p14ARF sunt implicaţi în reglarea ciclului celular. p14ARF inhibă MDM2, promovând p53, care activează p21, care la rândul său inactivează CDK (cyclin-dependent-kinase).
Cyclin –dependent –kinasele de regulă promovează gene de transcripţie care duc (împing) ciclul celular spre faza S. Pierderea p14ARF prin mutaţie homozigotă şi a genei p16INK4A duc la creşterea expresiei MDM2, care mai departe duce la pierderea funcţiei genei p53, ajungându-se la pierderea controlului ciclului celular.
FHIT Fragile hystidine triad protein este o genă tumor-supresoare. Acţionează simultan cu gena VHL, tot o genă tumor-supresoare, care protejează apariţia Cancerului Pulmonar de etiologie chimică.
SEMA3F este o proteină secretată de familia SEMAPHORIN 3. Sunt molecule de semnalizare
RASSF este o genă cu funcţie de genă tumor-supresoare. Alterarea expresiei ei prin mutaţii este asociată cu patogenia unor cancere.
RAR-beta Face parte dintr-o superfamilie de reglatori nucleari ai transcripţiei. Se fixează de acidul retinoic şi intervine în creşteea celulară şi în diferenţiere.
FLT-1 D3 human(VEGFR-1 D3 recombinant) este o proteină codificată de gena FLT-1. Face parte din familia genei SRC. Are activitate tyrosine-protein-kinase. Controlează proliferarea celulară şi diferenţierea.
KDR (kinase insert domain receptor) este un receptor tyrosine-kinase tip III.Este cunoscut ca VEGFR-2 kinase, ca CD309sau ca FLK-1(fetal liver kinase)
CD (cluster differentiation). Este un protocol pentru clasificarea moleculelor de suprafaţă celulară prezente pe leucocite,fiind ţinte pentru imuno-fenotipizarea celulelor. Acţionează ca receptori sau liganzi (moleculă care actionează asupra receptorului). Intervin în semnalizare şi adeziune.
FLT4. Este o proteină codificată de gena FLT4. Acestă genă este un receptor tyrosine-kinase pentru VEGF- C şi VEGF- D, care sunt implicate în limfoangiogeneză.
NRP (neuropilin)-1. Este o proteină codificată de gena NRP-1. este o proteină receptor, care se leagă de VEGF şi SEMAPHORIN.
NRP(neuropilin)-2. Este o proteină receptor codificată de gena NRP-2. Ea se leagă de SEMA 3F protein şi interacţionează cu VEGF. Are rol în desvoltarea cardio-vasculară,tumorigeneză şi în ghidare axonului.
MAPK este o serine-threonină protein-kinază implicată în expresia genelor, mitoză, diferenţiere, proliferare, supravieţuire celulară, apoptoză.


BIBLIOGRAFIE
1) Dani S.Zander, H.H.Popper, Jaishree Jagidar et al Molecular Pathology of lung diseases Editor Philip T.Cagle 2008 Small cell carcinoma pg. 293-300 E.Brambilla
2) Cagle PT, El-Nagar AK,XU HJ et al Differential retinoblastoma protein expression in neuro-endocrine tumors of lung Am.J. Pathol.1997;150:393-400
3) Travis W.D, Colby TV, Corrin B,et al WHOn histological Cassification of Tumors.histological Typing of Lung and Pleural Tumors 3rd ed.berlin:Springer-Verlag;1999
4) Travis WD,Brambilla E,Mueller-Hemerlink HK,Harris CC, edsWorld Health Organization Classification of Tumors.Pathology and Genetics of Tumors of the Lung,Pleura,Thymus and Heart.Lyon:IARC Press; 2004
5) Nicholson SA,Beasley MB,BrambillaE,et al Small cell lung carcinoma(SCLC): a clinicopathologic study of 100 cases with surgical specimens Am J Surg Pathol 2002;26;1184-119
6) Fang Xiong,Chen Wu,Jian Chang et al Genetic variations in an mi-RNA-827 binding site in MYCL1 alters susceptibility to small cell lung cancer Cancer Research 2011;71(15):5175-51816)
7) Sturm N,Rossi G,Lantuejoul S,et al Expression of thyroid transcription factor-1(TTF-1) in the spectrum of neuro-endocrine cell lung proliferations with special interest in carcinoids Hum.Pathol.2002;33(2);175-182
8) Halliday BE, Slagel DD, Elsheikh TE,et al Diagnostic utility of MIC-2 immunocytochimical staining in the differential diagnostic of small blue cell tumors. Diagn.Cytopathol 1998;19;410-416
9) Lumadue JA,Askin FB,PerlmanEJ. MIC-2 analysis of small cell carcinoma Am j Clin Pathol1994;102:692-694
10) Pelosi G,Le3on ME,Vweronesi G,et al Decreased immuno-reactivity of CD99 is an indepedent predictor of regional lymph node metastases in pulmonary carcinoid tumors J Thorac Oncol 2006 ;1(5):468-477
11) Lantuejoul S,Moro D,Michalides RJ, et al Neural cell adhesion molecules(NCAM) and NCAM-PSA expression in neuroendocrine lung tumors Am J Surg Pathol 1998;22:1267-1276
12) Caroline J Chapman,Alison J Thorpe Andrea Murray et al Immuno-biomarkers in small cell lung cancer:potential early cancer signals. Clin. Can. Research 2011;17(6)1474-1480.
13) Watkins DN,Berman DM,Burkholder SG et al Hedgehog signaling within airway epithelial progenitors and in small cell lung cancer Nature 2003;422:313-317
14) Borges M,Linnoila RI van de Velde HJ,et al. An achaete-scute homologue essential for neuroendocrine differentiation in the lung. Nature 19997;386:852-855
15) ITO T,Udaka N,Yazawa T,et al Basic helix-loop-helix transcription factor reglate the neuroendocrine differentiation of fetal mouse pulmonary epithelium. Development 2000;127;3913-3921
16) Linnoila RI, Zhao B,DeMayo JL et al, Constitutive achaete-scute homologue-1 promotes airway dysplasia and lung neuroendocrine tumors in transgenic mice Cancer Research 2000;60:4005-4009
17) Linnoila RI,Mushine JL,Steinberg SM,et al. Neuroendocrine differentiation in endocrine and non-endocrine lung carcinomas Am,J Clin Pathol 1988-90(6):641-652
18) Jiang SX,Kameya T, Asamura H ,et al. hASH1 expression is closely correlated with endocrine phenotype and differentiation in pulmonary neuroendocrine tumors. Mod Pathol 2004;17:222-229
19) Brambilla E,Negoescu A,Gazzeri S,et al Apoptosis-related factors P53,Bcl2 and Bax in neuroendocrine lung tumors Am. J.Pathol.1996;149:1941-1952
20) Jiang SX,Kameya T,Sato Y,et al Bcl2 protein expression in lung cancer and close correlation with neuroendocrine differentiation Am.. J.Pathol.1996;148:837-8421)
21) Gastman BR,Atarshi Y,reichert TE,et al FAS ligand is expressed on human squamous cell carcinomas of the head and neck,and it promotes apoptosis of T lymphocytes Cancer Research 1999;59:5356-5364
22) Ungefroren H,Voss M,Jansen M,et al Human pancreatic adenocarcinomas express Fas and Fas ligand yet are resistant to Fas-mediated apoptosis Cancer Research 1998;58;1741-1749
23) Viard-Leveugle I,Veyrene S, French LE,et al Frequent loss of Fas expression and function in human lung tumors with overexpression of FasL in small cell lung carcinoma J. Pathol.2003;(201)2:268-277
24) Shivapurkar N,Toyooka S,Eby MT,et al Differential inactivation of caspase-8 in lung cancer Can. Biol Ther 2002;1(1):54-58
25) K.G.WIMAN The Retinoblastom gene:rol in cell cycle control and cell differentiation The FASEB journal 1993, vol7, no10:841-845 The journal of the Federation of Americain Societies forExperimental biology
26) Gouyer V,Gazzeri S.,Bolon I.et al Mechanism of retinoblastoma gene inactivation in the spectrum of neuroendocrine lung tumors Am J Respir Cell Mol Biol 1998;18;188-196
27) Dosaka-Akita H,Cagle P T,Hiroumi H et al, Differential retinoblastom and p16(INK4) protein expression in neuroendocrine tumors of the lung Cancer 2000;88:550-556
28) Beasley MB,Lantuejoul S,Abbondanzo S et al, The p16/cyclinD1/Rb pathway in neuro-endocrine tumors of the lung Hum Pathol 2003;34(2):136-142
29) Harbour JW, Lai SL,Whang-Peng J et al Abnormalities in structure and expression of the human retinoblastom gene in SCLC Science 1988;241:353-357
30) Sherr CJ Tumor surveveillance via the ARF-p53 pathway Genes Dev1998;12:2984-2991
31) Chen I,Marechal V,Levin AJ Mapping of the p53 and mdm-2 interaction domains. Moll. Cell Biol 1993;13:4107-4117
32) Momand j,Zambetti GP,olson DC et al The mdm-2 oncogene product forms a complex with the p53 protein and inhibits p53- mediated trans activation Cell 1992;69:1237-1245
33) Oliner JD,Pietenpol JA,Thiagalingam S et al Oncoprotein MDM2 conceals the activation domain of tumor supressor p53 Nature 1993;362;857-860
34) Tao W, Levine AJ, Nucleocytoplasmic shuttling of oncoprotein Hdm2 is required for Hdm2-mediated degradation of p53 Proc. Natl, Acad Sci USA 1999;96;3077-3080
35) Weber JD,Taylor LJ,Roussel MF et al, Nucleolar Arf sequesters Mdm2 and activates p53 Nat Cell Biol1999;1:20-26
36) Eymin B,Gazzeri S,Brambilla C et al Distinct pattern of E2F1 expression in human lung tumors.E2F1 is upregulated in small cell lung carcinoma Oncogene2001;20;1678-1687
37) Sard L,Accornero P,Tornielli S et al, The tumor supressor gene FHIT is involved in the regulation of apoptosis and cell cycle control Proc. Natl Acad Sci USA1999;96:8489-8492
38) Sozzi G,Pastorino U,Moiraghi et al Loss of FHIT function in lung cancer and preinvasive brochial lesion Can Rsearch 1998;58:5032-5037
39) Burbee DG,Forgacs E,Zochbauer-Muller S et al Epigenetic inactivation RASSF1A in lung and breast cancers andmalignant phenotype supression J Natl Cancer Inst 2001;93:691-699
40) Dammann R,Li C,Yoon JH et al Epigenetic inactivation of a RAS association domain family protein from the lung tumor supressor locus 3p21.3 52 NAT Genet 2000;25:315-319
41) Hiyama K,Hiyama E,Ishioka S et al Telomerase activity in small cell and nonsmall cell lung cancers J Natl Cancer Imst 1995;87:895-902
42) Gomez-Roman JJ,Fontalba romero,Sanchez Castro L et al Telomerase activity in pulmonary neuroendocrine tumours Am J Surg Pathol 2000;24;417-421
43) Lantuejoul S, Salon C, Soria JC,et al Int J Cancer 2007;120:1853-1841
44) Lantuejoul S,Soria JC, Lorimier P et al Differential expression of telomerase reverse transcriptase(hTERT) in lung tumors Br J Cancer 2004;90:1222-1229
45) Decaussin M,Sartelet H,Robert C,et al Expression of vascular endothelial growth factor(VEGF) and its receptors(VEGF-R1-Flt-1 and VEGF-R2-Flk1/KDR in non small cell carcinoma(NSCLC):correlation with angiogenesis and survival J.Pathol 1999;188: 369-377
46) Stuttfeld E,Ballmer-Kofer Structure and function of VEGF receptors IUBMD LIFE 2009;51(9):915-922
47) Compernolle V,Brusselmans K,Acker T, et al Loss of HIF-2alfa and inhibition oh VEGF impair fetal lung maturation,whereas treatment with VEGF prevents fatal respiratory distress in premature mice. Nature Med 2002;(8)7:702-710
48) Lantuejoul S,Constantin B,Drakin H,et al Expression of VEGF,Semaphorin SEMA3F and their common receptors neuropilins NP1 and NP2 in preinvasive bronchial lesions,lung tumors and cell lines.
49) Kusy S,Nasarre P,Chan D et al Selective supression of in vivo tumorigenicity by semaphoring SEMA3F in lung cancer cells Neoplasia 2005;7(5):457-465
50) Salon C,Moro D,Lantuejoul S, et al The E-cadherin/beta-catenin complex in neuroendocrine tumors of the lung:a suggested role upon local invasion and metastasis Hum. Pathol2004;35(9):1148-1155
51) Salon C,Lantuejoul S,Eymin B et al The E-cadherin-beta –Catenin complex and its implication in lung cancer progression and prognosis Futute Oncol 2005;1(5);649-660
52) Clavel CE,Nollet F,Berx g et al Expression of the E-cadherin-catenin complex in lung neuroendocrine tumors J Pathol 2001;194;20-26
53) Heldin CH,Ostman A,Ronnstrand L Signal transduction via platelet-derived growth factor receptors. Biochim Biophys Acta 1998;1378;F79-F113
54) Rossi G, Cavazza A Marchioni A,et al KIT expression in small cell carcinomas of the lung: effects of chemotherapy Mod Pathol 2003;16:19041-1047
55) Hibi K,Takahashi T,Sekido Y,et al Co-expression of stem cell factor and the c-KIT genes in small cell lung cancer Oncogene1991;6:2291-2296
56) Rygaard k,Nakamura T, Spang-Thomsen M Expression of the proto-oncogene c-met and c-kit and their ligands,hepatocyte growth factor/scatter factor and stem cell factor in SCLC lines and xenografts Br J Cancer 1996;67:137 146
57) Krystal GW, Hines SJ, Organ CP Autocrine growth of small cell lung cancer mediated by co-expression of c-KIT and stem cell factor Can. Research 1996;56;370-376
58) Maulik G,Kijima Takashi, Ma PC,et al Modulation of the c-MET/hepatocyte growth factor pathway in small cell lung cancer Clin Can Research 2002;8;620-627
59) Geoffrey W,Kristal, Sittisak Honsawek,Julie Litz The selective tyrosinekinase inhibitor ST1571 inhibits small cell lung cancer growth Clin Can Research 2000;6;3319-
60) Wang Wl,Healy ME,Sattler M et al Growth inhibition and modulation of kinase pathways on small cell lung cancer cell lines by the novel tyrosine kinase inhibitor STI571 Oncogene 2000;193521-3528
61) Maulik G,Shrikhande A,Kijima T,et al Role, of hepatocyte growth factor receptor,c-MET,in the oncogenesis and potential for therapeutic inhibition Cytokine Growth Factor Rev 2002;13:41-59
62) Ma PC,Maulik G,Christensen J,et al Structure,functions and potential fot therapeutic inhibition Cancer metastasis Revn 2003;22;309-325
63) Trusolino L,Comoglio PM Scatter-factor and semaphorin receptors:cell signaling for invasive growth Nature Rev 2002;2:289-300


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu