CANCERUL PULMONAR FĂRĂ CELULE MICI ADAUS REZUMATE Bibliografie 2012 Clinical Cancer Research

POPESCU IULIAN medic primar pneumolog doctor in stiinte medocale
Sectia clinic[ de radiobiologie  Institutul Clinic Fundeni
Dr. ALINA HALPERN medic primar pneumolog Spitalul Sf. STEFAN BUCURESTI

  A)      CANCERUL PULMONAR FĂRĂ  CELULE  MICI  Rezumate bibliografie  Clinical Cancer Research 2012

1) Rio  Takahashi  Haruk  Mirata , Isao Tachibana et al                                            Early (18 F) fluorodeoxi glucose positron emission tomography  at two days of gefitinib treatment predicts clinical outcome in patients with Adenocarcinoma of the lung.               Clinical Cancer Research 2012;18(1):220-228

Utilizarea tomografiei cu positroni(PET) cu (18F) fluorodeoxiglucoză(FDG) este în creştere pentru cunoaşterea răspunsului tumoral  după chimioterapie. Autorii au cercetat cât este de modificat gradul de înglobare a FDC la 2 zile (48h) după tratament cu gefitinib. La 2 zile  după tratamentul cu gefitinib 50%(10 bolnavi) au arătat unrăspuns metabolic, 8 au avut o boală stabilă metabolic iar 2 bolnavi au avut o boală metabolică progresivă.Procentul valorilor maxime de înglobare  standartizate  (SUV) a fost corelat cu cu mărimea tumorii măsurată la 1 lună.                                  În ceacepriveşte gena  EGFR ea a fost evidenţiată la 15 bolnavi(din 20 bolnavi)  din care 12 bolnavi au prezentat mutaţii EGFR 8 pacienţi au avut un răspuns metabolic la 2 zile iar 4 pacienţi au arătat un răspuns morfologic la 1 lună.  3 bolnavi cu gena EGFRsălbatică nu au arătat niciun răspuns metabolic sau morfologic. Răspunsul metabolic la 2 zile nu a fost-statistic- asociat cu PFS(progression free survival).         Determinarea înglobării tumorale a FDG la 2 zile după tratament cu gefitinib este folositoare pentru a putea prezice precoce evoluţia bolii, a răspunsului tumoral şi a PFS în comparaţie cu ce obţinem cu Tomografia Computerizată (TC) la pacienţii cu Adenocacinom pulmonar. Declinul înglobării FDG se observă înaintea inhibiţiei proliferării şi a inducţiei apoptozei în tumorile sensibil la tratament. Astfel  FDG-PET poate prezice dacă bolnavul va răspunde la tratament cu TKI(inhibitori tyrosine.kinase) Bolnavilor care nu răspund la tratament cu TKI li se va întrerupe tratamentul, evitând apariţia fibrozei interstiţiale.

2)                            Klaus W. Wagner, Yuanqing Ye, Jie Lin et al                                                          Genetic variation in epigenetic genes are predictors of reccurence in stage I or II in non small cell lung cancer patients                                                                                      Clinical Cancer Research 2012;18(2):585-592

Rezumat.  Pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici în stadiile precoce deşi sunt potenţial curabili,o parte dintre ei recidiveză. Identificarea biomarkerilor care să prezică riscul de recidivă şi gradul de supravieţuire,este importantă. Polimorfismele genetice,sau polimorfismul unui singur nucleotid(SNP) al DNA şi a genelor care modifică histonele(MGMT-O6-methylguanine DNA methyltransferase) sunt legate de creşterea riscului de recidivă în Cancerul Pulmonar. Autorii au evaluat asocierea a 165 SNP-uri din  “epigenetic enzyme genes” şi proteinele DNA –methyltransferaza şi methyl-CpG-binding protein cu recidiva pe 467 pacienţi cu cancer pulmoar fără celule mici din stadiul I sau  stadiul II trataţi fie numai chirurgical(340) fie trataţi chirurgical +chimioterapie neoadjuvantă.(120 bolnavi).                                               Rezltate Autorii au identificat 10 SNP-uri care se corelează puternic cu rezultatul la pacienţii trataţi numai chirurgical(dar nu şi la pacienţii trataţi chirurgical+chimioterapie adjuvantă),lucru ce sugerează  că adăogarea unei chimioterapii pe bază de Platinum poate să modifice marele risc genetic de recidivă. Autorii au mai identificatalte 10 SNP-uri care prezic riscul de recidivă numai la pacienţii trataţi chirurgical+chimioterapie bazată pe Platinum. Efectele cumulative ale SNP-urilor prezic semnificativ rezultatele tratamentului        În concluzie, s-au găsit asociaţii semnificative între variantele  genetice comune şi proteinele DNA-methyltransferaza şi proteinele methyl-CpG-binding protein cu riscul de recidivă la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici în stadiul I. Autorii au găsit 2 genotip prezicători al rezultatului  fie la cei trataţi numai chirurgical fie la cei trataţi chirurgical+chimioterapie adjuvantă bazată pe Platinum. Riscul de recidivă al fenotipurilor nefavorabile, care se corelează cu recidive la pacienţii trataţi chirurgical este modificat  favorabil  prin chimioterapie adjuvantă. Mai mult SNP-urile care prezic rezultatele la pacienţii trataţi cu chirurgie şi chimioterapie pot fi folosite pentru a evita o chimioterapie de prisos(non-necesară) la pacienţii rezistenţi.

  3) Proceedings of the AACR-IASLC JOINT conference on molecular origin of Lung Cancer Biology, Therapy and Personalized Medicine 2012Jan 8-11 San Diego                                                                                                                      Franck J. Sclack  Abstrakt IA1- micro-RNAs and lung cancer-.Clinical cancer research 2012;18(3 supplement) abstract IA1

micro-RNA sunt RNA-uri de dimensiuni mici care nu codifică.Ele reglează expresia genică pentru a controla aspectele importante ale desvoltării şia metabolismului ca diferenţiera,apoptoza şi durata medie de viaţă. let-7 codifică un micro-RNA implicat în cancerul uman. let-7 este slab exprimat sau „delet” ]n Cancerul Pulmonar. Supra-expresia let-7 în celulele Cancerului Pulmonar inhibă creşterea celulelor,arătând rolul său tumor-supresor în ţesutul pulmonar. let-7 este exprimat în desvoltarea plămânului la mamifere şi reglează expresia unor oncogene importante implicate în Cancerul Pulmonar,sugerând un mecanism al let-7 în cancer. Autorii s-au preocupat de rolul let-7 şi a altor microRNA în reglarea expresiei proto-oncogenelor în timpul desvoltării cancerului şi folosirea micro-RNA-urilor în supresia tumorigenezei.       3

4)John D. Minna, Chunli Shao, Amit Das et al                                                Lung Cancer stem cells,aquired vulnerability and molecular portraits. Translation to the clinic . Clinical Cancer Research 20122,18,IA3 .

S-a desvoltat un model şi o reţea pentru identificarea cancerelor pulmonare cu mutaţii specifice pentru a putea fi ţintite. O altă metodă este de a identifica modificările genetice şi epigenetice, care s-auu creat în celulele tumorale pulmonare în timpul în timpul patogeniei tumorale,care au făcut să funcţioneze căile oncogenice. Ele au fost numite “modificări sintetice letale”şi vor conduce creşterea tumorală şi timpul de supravieţuire.Aceste modificări nu sunt în celulele normale pulmonare şi ele reprezintă “vunerabilităţi câştigate”. Un important subgrup al acestor vulnerabilităţi sunt modificări care sunt solicitate(necesare) pentru funcţionarea normală şi pentru continuitatea supravieţuirii,care au căpătat iniţierea tumorală,metastazarea sau rezistenţa faţă de un medicamemt incluzând şi unele proprietăţi de stem cell(proprietăţi care iniţiază cancerul). Autorii au desvoltat metode de identificare a CSC pulmonare,care dau posibilitatea de a împărţi cancerel pulmonare în subseturi. Autorii au identificat un subset d cellule din cancerele pulmonare care reprezintă 0,1%-30% în cancerul pulmonary fără cellule mici şi peste 50% în cancdrul pulmonary cu cellule mici. Ei au găsit o creştere a activităţii aldehid-dehidrogenazei(ALDH), care a crescut puternic capacităţile clonogenice,tumorigenice şi de auto-refacere. Pacienţii care sunt îmbogăţiţi cu cellule tumorale ALDH positive au afectat prognosticul.  Cale NOTCH(în special NOTCH 3) şi ALDHIA3 sunt vulnerabilităţi majore în Celulele Stem Canceroase(CSC) pulmonare. Cancerele pulmonare fără cellule mici bpot fi divizate prin profilul expresiei mRNA. Identificarea acestor vulnerabilităţi vor face posibilă desvoltarea unei terapii ţintite ce vor include şi CSC pulmonare. Treptat terapia se individualizează.

                            5)Rezumat Tetsuya Mirsudomi, Kenichi Suda,  Kenjy Tomizawa  Genetic and genomic difference in lung cancer based of etnicity                               Clinical Cancer Research 2012;18: IA5

      Mutaţia EGFR se întâlneşte la un anumit subset de pacienţi şi se distinge printrun aspect clinico-patologic. Mutaţiile predomină la femei,nefumători şi Est-Asiatici.      Este –asiatici prezintă mutaţii EGFR în 30%  din cazuri iar caucazieni 7%.  Bărbaţii prezintă 10% din cazuri iar femeile 38%. Nefumătorii 47%  iar fumătorii 7%. Histologic avem 30% Adenocarcinom, restul de forme histologice 2%.(1). În contrast  mutaţia Kras predomină la Caucazieni şi fumători şi este prezent la 30% din adenocarcinoamele de la caucazieni,în tim ce la est-asiatici este de 10%. Dar la subsetul cu translocaţie genică ALK nu există diferenţe entice,deşi este mai frecventă la non-fumători asemănător cu populaţia cu mutaţii EGFR. Frecvenţa mutaţiilor domină la Est-Asiatici 33% şi numai la 6% la pacienţii non asiatici.                          Prevalenţa mutaţiilor EGFR la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici între Est-Asiatici şi populaţia Westică sugerează că sunt diferenţe între factorii de bază pentru risc şi factorii de bază pentru protecţie între aceste 2 populaţii.                                     S-au observat mai multe variaţiuni în genele EGFR incluzând o repetare a CA în intronul 1(CA simple sequence repeat-1) cu un număr scăzut de repetori. S-au identificat şi SNP-uri în regiunile  -216(G/T sau T/T) şi în regiunea -191(C/A sau A/A ). Toate aceste polimorfisme sunt associate cu creşterea expresiei a proteinei EGFR şi sunt mai puţin frecvente la Est_Asiatici(4). Est-Asiatici fac mai puţină proteină EGFR. Pentru a face cancer pulmonary gena EGFR tre4buie să fie mutată şi amplificată,deoarece  utaţia genei EGFR precede amplificarea. Este necesar un anumit nivel de mutaţii al proteinei EGFR pentru a active căile de semnalizare EGFR. Prin acestea se explică-parţial- diferenţele în incidenţa mutaşiei genei EGFR(4).  S-au găsit 2 locusuri care au o semnificaţie genomică largă şi 2 locusuri cu semnificaţie sugestivă, care arată riscul mutaţiilor EGFR. În cazul EGFR sălbatice din cancerul pulmonar fără celule micis-au găsit 3 locusuri arătând semnificaţie genomică şi 4 locusuri care au arătat semnificaţie sugestivă. frecenţa allelelor de risc a fost crescută launul din loturile entice şi scăzută ca frecvenţă la cel de al doile lot etnic. Autorii cred că diferenţele în mutaţiile EGFR dintre pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici asiatici şi westici pot fi explicate genetic

6)Elisabeth-Brambilla                                                                                                Rezumat IA9 The molecular pathology of adenocarcinoma versus histopathological classification                                                                                                                 Clinical Cancer Research 2012-18-IA9                                                                          Noua clasificaţie a Adenocarcinomului pulmonar are un înalt interes prognostic(4). Patologia moleculară recapitulează atât markerii de diferenţiere cât şi  biomarkerii cu sensibilitate terapeutică. Acumularea  treptată de anormalităţi genetice şi moleculare susţin tranziţia morfologică între procesele pre-invazive, invaziaşi metastazale în cadrul Adenocarcinomului pulmonar. În present terapia cancerului este din ce în ce mai personalizată şi este bazată pe tipul histologic şi statusul molecular. Cunoaşterea datelor de patologie moleculară permite clasificarea histo-moleculară prin folosirea biopsiilor minime şi cytology necesare  în tratamentul cazurilor avansate,dar tratabile de-Cancer-Pulmonar                                                                                                 Puţini markeri ai diferenţierii(TTF-1, P63, P40 şi mucinele) ne ajută  în subclasificarea cazurilor cu componentă de Adenocarcinom(adenocarcinomul per se,carcinomul cu cellule mari,carcinoma sarcomatoid şi NSCLC/NOS.prin analiza lor moleculară.Tumorile solide şi cribiforme TTF-1 pozitive cu inel-pecetă sunt puternic associate cu susceptibilitate la terapia cu crizotinib,datorită prezenţei fuziunii EML4/ALK. în acelaşi timp adenocarcinoamele cu Ras mucină(înainte denumite BAC mucinos) sunt negative pentru TTf-1 şi positive pentru amphiregulin şi cu calea IGFR activată. Acestea sunr rezistente la tratamentul cu gefitinib,dar sunt restaurate cu sensibilitate pntru inhibitorii IGFR(7). Articularea dintre patologia moleculară şi datele histo-patologice va fi necesară pentru decizia terapeutică. Gefitinib nu este efficient în tumorile non-ADC din cancerul pulmonar fără celule mici,care prezintă mutaţii EGFR.

7) Rezumat IA10  Ilona Linoila                                                                                      Pathology of lung neurendocrine tumors:in search of evidence for classification.      Clinical Cancer Research 2012;18:IA10

Tumorile neuro-endocrine cuprind aproximativ 25% din tumorile pulmonare la om. Prototipul este cancerul pulmonar cu celule mici(SCLC). tumorole pulmonare neuro-endocrine constituiesc un spectru larg începând cu SCLC la carcinoid. Clasificarea WHO recunoaşte SCLC,variantele forme combinate al SCLC,carcinoizi tipici şi atipici ca şi carcinomul cu cellule mari neuroendocrine(LCNEC) şi forma sa combinată cu Cancerul cu cellule mari. Diagnosticul se pune cu ajutorul coloraţiei cu hematoxilină-eozină. Sun şi entităţi benigne care include hiperplazia cu cellule nueuroendocrine idiopatică difuză pulmonară. Mai multe studii au sugerat că,cancerul pulmonary fără cellule mici cu aspecte neuro-endocrine este un carcinoma cu prognostic rezervat în comparaţie cu cancerul pulmonar fără cellule micim cu componentă neuro-endocrină. S-ar părea că NSCLC şi SCLC ar  deriva din aceiaşi celula. Reglarea diferenţierii neuro-endocrine nu este încă bine cunoscută. Oncogena pro-neual achaete-acut homolog-1(ASLC) pare să fie factorul cheie în mecanismul difereţierii. Recent s-a mai arătat că deleţia genei tumor-supresoare Rb şi p53 specifice în celulele neuro-endocrine din căile aeriene şi alveolare(pneumocyt) duce –în experiment-duce la apariţia SCLC asemănător cu forma umană. Este o dovadă experimentală că există o strânsă corelaţie între celulele epiteliale neuro-endocrine şi celulele epiteliale non-endocrine în carcinogeneză.

8)REZUMAT-IA-22                                                                                                       Gabrielle-Sozzi,Mattia-Boeri,Carla-Veri,-et-al .                                                                mi-RNA and lung cancer. Early detection in high-risk subjects                                   Clinical Cancer Research 2012, 18,IA22

Desvoltarea biomarkerilor capabili să identifice tumora în faza pre-clinică şii să urmăreascî agresivitatea diferită a tumorilor pulmonare este de o imensă importanţă. micro-RNA(mi-RNA) reprezintă o clasă –recent- identificată de molecule reglatorii. Mai multe studii au arătat că mi-RNA sunt implicate în desvoltarea şi progresia tumorilor. Deasemeni există şi în plasma şi în serul pacienţilor cu Cancer Pulmonar. Autorii au analizat profilele mi-RNA din tumorile pulmonare din microţesutul normal peritumoral, dar şi în plasmă. Au găsit că profilele expresiei mi-RNA sunt asociate cu agresivitatea şi reducerea supravieţuirii atât din tumoră cât şi din micro-ţesutl peritumoral Semnăturile specifice ale mi-RNA pot deosebi subiecţii după agresivitatea viitoarelr tumori şi chiar prezenţa precoce a metastazelor. mi-RNA din plasmă sunt implicate în indicarea riscului de cancer pulmonar iar agresivitatea bolii este strâns reflectată  din datele  ţesutului  normal pulmonar. Acest lucru arată că micro-ţesutul normal peritumoral are şi el o influenţă în desvoltarea agresivităţii bolii. Aceste date deschid o perspectivă că micro-ţesutul sănătos peri-tumoral are şi el o influenţă asupra agresivităţii bolii.

9)                        Kwenji Sugio, Takashi  Seto, Yuchito Ichinose et al                                                The genetic status of the EGFR, Kras and EML4/ALK genes in multiple primary                  non-smal-lung-Adenocarcinomas                                                                                 Clinical-Cancer-Research-2012;18:PR2                                                                         Cu ajutorul tomografiei computerizate (TC) de înaltă rezoluţie pot fi detectate tumori de dimensiuni mici la pacienţii rezecaţi cu tumori mici. S-a observat  adenocarcinoame in situ(cunosccute şi recunoscute precum Cancere Pulmonare Primare. Acestea au fost clasificate ca ca non mucinous bronchiolo-alveolar carcinoma(BAC) la care tumorile non-invazive au fost clasificate ca A şi B tip NOGUKCHI.                                                                                                             Mutaţiile EGFR şi Kras sunt considerate entităţi conducătoare,care dirijează formarea şi menţinerea tumorii. Autorii au analizat genotipul genelor EGFR şi Kras şi expresiaEML4/ALK în scpul de a evalua posobolitatea unei carcinogeneze multi centrice. Au fost diagnosticaţi 26 pacienţi cu Adenocarcinom non-invaziv. Din cei 26 de pacienţi 17(65%) au prezentat mutaţii EGFR şi Kras,iar restul au fost fără mutaţii. Mutaţiile EGFR au fost deleţii la exonul 19 iar  iar 4 cazuri au prezentat mutaţii la exonul 21(C858R). Mutaţiile Kras au fost  în număr de 2 la codonul 12(G12D). „  2 pacienţi au prezentat deleţii (la exonul19) la toate tumorile iar 1 pacient a a prezentat 4 mutaţii la codonul 12(Kras) la toate tumorile.                                                                            Au fost însă şi 9  pacienţi cu Adenocarcinoame multiple şi sincrone cu diametrul sub 20mm. La aceşti 9 bolnavi în 5 cazuri s-au detectat câte 2 tumori, în două cazuri s-au detectat câte 3 tumori iar în 2 cazuri s-au detectat câte 5 tumori. Restul de 17 bolnavi au fost diagnosticaţi cu Adenocarcinom non-invaziv. Ca localizare  un pacient care prezenta 3 tumori două tumori au prezentat mutaţii la codonul 19 şi un EGFR sălbatic.Din cei 2 pacienţi cu cu 5 tumori, 2 tumori au avut mutaţii L858R. În concluzie din 9 cazuri la 5 cazuri(56%)  au avut aceiaşi mutaţie la multiplele sale tumori. Expresia EML4/Alk nu a fost detectată la niciun caz.   În concluzie genele EGFR şi Kras sunt gene mtaţional exclusive. Ele pot fi folosite pentru a defini clinic subsseturile moleculare ale Adenocarcinomului. Aceste date însă mai demonstrează existenţa carcinogenezei multi-centrică pe acelaşi  fond genetic comun în Adenocarcinomul pulmonar.

10)                    Daiana D. Beckler-Santos,  Ewan E. Gibb, Emily A. Vucic et al                   An expression map of long-non coding-RNAs in human lung and non small cell-Lung-Cancer.                                                                                        ClinicalCancerResearch-2012,18,A4                                                           Lung non-coding –RNAs sunt un component  integral funcţional în transcriptomul uman-deşi încă ne-explorate- Long non coding RNAs (lncRNAs) sunt transcripţii-like mRNA. Prezintă 200 de nucleotizi şi nu au capacitatea de a codifica. lncRNA sunt frecvent îmbinate(lipite) şi poliadenylate,acţionează la nivel RNA. funcţiilelor sunt extensive şi includ roluri cheie biologice în remodelarea cromatinei şi o alternativă îmbinare(lipire) şi degradare a mRNA. Dysreglarea lncRNA este un important aspect al multor dezordini inclusiv trasformarea malignă.            Încă nu se ştie bine expresia lncRNA diferenţiată în ţesutul pulmonar normal şi în cancerul pulmonar. Autorii au plecat de la ipoteza că lncRNA este exprimată –specific- diferenţiată în ţesutul normal şi în cancerul Pulmonar. În cazul cancerului pulmonar fără celule mici există o expresie semificativ alterată şi au identificat transcripţii foarte dereglate asociate cu malignitatea,care sunt opuse faţă de alte forme de cancer.                            În concluzie autorii au arătat rolul important –specific tisular-al lnc.RNA.Caracterizarea rolului funcţional al acestor transcripţii va avea un impact considerbil în înţelegerea desvoltării şi progresiei Cancerului Pulmonar şi va revela biomarkeri importanţi clinic.                                      11)  Tullia C. Bruno. Jeffrey Kern, Jill E. Stansri.                                        Caracterizing and targeting B cells in lung cancer patients.                           Clinical Cancer Research 2012;18: A5

Autorii sunt interesaţi de desvoltarea immuno-terapiei,care va angaja  sistemul immun în ţintirea şi distrugerea celulelor tumorale. Într-o supraveghere cuprinzătoare a infiltratului imun în cancerul pulmonar fără celule mici , au descoperit că frecvenţa infiltratului de celule B este crescută în tumoră în comparaţie cu ţesutul normal adiacent tumorii. Deasemeni este semnificativ crescut în comparaţie cu alte subseturi immun specifice ca CD4+, CD8+, celulele T reglatorii ca şi celulele NK şi NKT. Datele sugerează că celulele  B  au proliferat  şi au achiziţionat o memorie fenotip. Autorii vor continua cercetările pentru acaracteriza celulele B în micro-ţesutul peritumoral şi să determine dacă sunt activate funcţional. În caz că celulele B din microţesutul peritumoral sunt activate ,ei vor testa dacă răspund la antigenul MUC-1 ca şi la alte antigene precum XAGE-1b. Vor testa dacă antigenul immun stimulează celulele B prin BCR. Vor testa dacă antigenele vor fi prezente în celulele CD4+T-in vitro. Dacă celulele T nu sunt activate,vor cerceta dacă celulele B au sau nu au un fenotip supressor.. Acest lucru se va determina prin metode ,care să evidenţieze cytokinele produse de celulele B. Vor continua să monitorizeze diferite subseturi immune în cele 3 subtipuri ale Cancerului pulmonar -Adenocarcinomul Forma squamoasă a cancerului pulmonar şi cancerul pulmonar cu celule mari-. Această immuno-terapie a sub-seturilor immune va ajuta la identificarea populaţiilor de celule immune prin a ţinti cel 3 subtipuri de Cancer Pulmonar. Autorii speră că vor identifica o nouă ţintă pentru immuno-terapie la pacienţii cu Cancer Pulmonar .

12)Eung Kyung, Jae Hoon Lee, Seung Yeon Ha                                                    Notch 1 and Notch3 expressions for earle stage of non-/small cell lumg cancer        Clinical  Cancer Research  2012:18:A7

Notch este o genă, care codifică receptori transmembrană de 300 kDA. Ea serveşte atât ca oncogenă cât şi ca tumor-supresoare, darşi ca un repesor sau un inductor al diferenţierii terminale. reglează diviziunea celulară,diferenţierea şi supravieţuirea celulelor stem şi(sau) celulele progenitoare din diferite şi multe ţesuturi . Autorii au studiat corelaţia expresiei  Nothc cu prognosticul  Cancerului pulmonar fără celule mici. Notch-1 aarătat o expresie mai înaltă în forma squamoasă  a Cancerului Pulmonar. Nici Notch-1 şi nici Notch3  nu se corelează cu RFS(releapse free survival) şi nici cu OS(supravieţuirea globală) . Totuşi pacienţii care au ambele expresii Notch au tendinţă de a supravieţui mai mult. Receptorii Notch-1 şi Notch-3 aui fost detectaţi în ţesuturile tumorale între 74,8% versus84,7% . Receptorii Notch au o expresie mai mare în forma squamoasă decât în Adenocarcinom(58,8% versus 37%).  Ambele expresii Notch-1 şi Notch-3 au fost 62%versus  47%. Nu au prezentat expresia Notch-1 şi Notch-3 10% din cazuri. Ambnele expresii au fost în 66,7% în ţesutul tumoral. Pacienţii cu ambele expresii Notch au o supra vieţuire mai lungă. Supravieţuire globală(OS) a fost 60,8% versus 38,2%. Nu au fost diferenţe în privinţa RFS . În concluzie Notch-1 arată o expresie mai înaltă în forma squmoasă. Notch-1 şi Notch-3 nu sr corelază cu RFS sau OS. Pacienţii cu ambele expresii au o supravieţuire mai prelungită.

13)  Renat Shaykhiev, Tomoya Takui, Ronald G. Crystal                                          Identification of the early molecular cancerization features in the airway epithelium of smokers without cancer.

Clinical Cancer Research 2012/18/B33                                                                        Conceptul de cancerizare propune  că alterările moleculare  produse de stressurile oncogenice sunt prezente întru-totul în epiteliul căilor aeriene.fumatul induce modificări moleculare în epiteliul căilor aeriene înaintea desvoltării boli. Aceste modificări moleculare pot indica riscul apriţiei bolii..Aceste modificări în expresia genelor reflectă alterările genomice şi epigenetice, care preced apariţia leziunilor patologice. Autorii au pus ipoteza că aspectele precoce ale cancerizării moleculare pot fi detectate întrun subset al epiteliului căilor aeriene la fumătorii sănătoşi bazat pe expresia genelor asociate  progresia către cancer. S-au obţinut eşantioane pe cale brochoscopică la: epiteliul căilor aeriene mari(LAE-large airway epithelium), la pacienţii ne-fumători ,şi la grupul de fumători sănătoşi(LAE-S). S-au luat probe  din epiteliul căilor aeriene mici(SAE), de la sănătoşii nefumători(SAE-NS) şi la fumătorii cu COPD(SAE-COPD)..S-au luat în seamă cel puţin 20% din ambele grupe din epiteliul căilor aereiene mari şi mici(gene ale epitetelilui căilor aeriene(AE genes). Aceste date au fost comparate cu datele obţinute dela adenocarcinom forma squamoasă şi cancerul cu celule mari şi cu cele obţinute din ţesutul normal peritumoral. “Gene cancerigene”au fost identificate prin compararea expresiei genelor  epiteliului căilor aeriene cu cele din ţesutul adiacent non-malign.”Indicele de cancerizare”(CI) a fost calculate pe fiecare eşantion din căile aeriene mari şi mici.S-au comparat numărul de gene cancerigene, care aveau nivelule expresiei mai mare decât nivelul mediu(+-2 deviaţie standard) de la nefumătorii sănătoşi.                        Rezultate. S-a determinat expresia genică şi s-a observat că genele sunt supra-reglate în cancer faţă de ţesutul normal adiacent.Acest set de gene cancerigene s-a âmbogăţit prin procesele biologice legate de ciclul celular(faza M) şi calea p53. Suprareglarea progresivă a acestor gene în ţesutul tumoral a fost confirmată prin 50 eşantioane d e cancer pulmonar. S-au găsit 10 gene cancerigne-MMP12, SPP1. GREM 1, KRTGA, TOP2A, ANLN, MMP1, AKR1B10, ALGAP 5 şi GPX2. Expresia genelor din grupul LAE-S a fost mai mare decât cele din grupul LAE-NS.  În cazul SAE au fost mai mari numai în cazul SAE-COPD, dar nu şi în grupul SAE-S. Expresia globală a acestor gene a fost mai mare decît în cazul SAE-NS.                                                    În concluzie fumatul este asociat cu aciziţia de aspecte moleculare de cancerizare în LAE,care probabil preced pe aelea din SAE. În cadul SAE s-a găsit o  o legăturî strâsă cu COPD.. Aceste cancerizări moleculare din epiteşiul căilor aeriene la subiecţii fără cancer sunt relevante pentru înţelegerea patogenezei precoce şi pentru desvoltarea de strategii pentru a preveni apariţia Cancerului Pulmonar la indivzii susceptibili.

14) RAFAEL SIERRA;ANDERSON CHANG;JASON MOFFAT                              Overcomong resistance to EGFR-TYROSINE KINASE inhibitor therapy in non small cell lung cancer.                                                                                                    Cilical Cancer Research 2012-18-B34                                                                            

Peste 60% din adenocarcinoamele pulmonare şi peste 90% din forma sumoasă exprimă nivele înalte de EGFRmRNA şiproteina respectivă. Pacienţii care prezintă amplificări,mutaţii sau deleţii la exonul 19 al EGFR au rate de răspunsuri înalte. Rata de răspuns oscilează între 10% până la 60%-80%. Cu toate acestea apare rezistenţa la mai puţin de 1 an. Mecanismele rezistenţei la inhibitorii de tyrosine kinase EGFR(ITK TYROSINE KINASE(ITK EGFR) sunt acele mecanisme care depind de supra-activarea sau amplificara altor inhibitori de tyrosine kinase capabili să susţină căile de semnalizare anti-apoptotice.m Sunt necesare metode de a evita apariţia rezistenţei.  Ei au stabilit o listă scurtă de gene candidate care conferă inter-acţiuni letale sinergice, în terapiile ţintind EGFR şi care sunt exprimate în celulele rezistente. Autorii cercetează în prezent genele supra-exprimate în celulele sensibile,care conferă rezistenţă la terapiile ţintind EGFR. Autorii propun genele ţintă care acţionează synergic în tratamentele curente pentru a creia noi strategii de tratament. Aceste informaţii câştigate pot fi aplicate în tumorile în care receptorii ERBB joacă un rol important în terapiile ţintite.

15)  XIAOLING SONG, PAN DIAK FAN, UDAYAN GUHA.                                   Activation of putative compensatory pathways upon deletion of ERBB3 in mutant EGFR-driven-Lung-Cancer.                                                                                             Clinical-Cancer-Research--2012-18-B35                                                                       Tumorile cu mutaţii EGFR sunt aensibile la tratamentul cu inhibitori de tyrosine kinase. Au răspuns pozitiv,radiografic, în 70% din cazuri. Nu se ştie dece 30% nu au răspuns. Deasemni pacienţii care iniţial răspind la tratament desvoltă o rezistenţă în jurul unui an.Este necesară o înţelegere  a mecanismelor moleculare, care stau la baza transformării epiteliului pulmonar de către EGFR, Semnalizarea indusă de de mutanţii  EGFR este iniţiată prin formarea de desmozoni hetero-dimeri cu alţi membri ai familiilor EGFR,ERBB2,ERBB3, ERBB4. Autorii au studiat solicitarea ERBB3 în tumorigeneza pulmonară indusă de mutantul EGFR. În modelul lor de lucru deleţia ERBB3 nu are efect în cadrul tumorigenenezei indusă de EGFR mutant. Tumorile ccare se desvoltă în lipsa ERBB3 rămîn sensibile la tratamentul cu inhibitori de tyrosine kinase. În consecinţă deleţia ERBB3 evidenţiază creşterea nivelului de fosforilare a EGFR şi ERBB2 în absenţa ERBB3. Mai mult  aceste tumori au activată şi calea de semnalizare MAPP.Sunt lucrări în curs pentru a arăta hetero-dimerizarea partenerilor  EGFR în Cancerul Pulmonar condus de EGFR mutant. Acvest lucru ne va ajuta să selecţionăm care membru al familiei EGFR devine o ţintă de tratament al bolii.

16) Mathew D. Wilkerson, Scott H. Randell and D. Nell Hayes.                                 Consider the source- normal lung expression classifies cancer histology, subtypes and mutaţion.Clinical-Cancer-Research-2012-18-B41                                                       Autorii au presupus că diferenţele în regiunile(zonele) ancestrale afectează patogeneza. Acest lucru va duce la diferenţe în histologia cancerului pulmonar în subtipuri şi mutaţii. s-au colectat specimene din regiunile anatomce distale şi proximale ale plămânului normal şi s-au studiat expresia genelor. de la 271 de cancerepulmonare s-au extras mostre la care austudiat expresia genică,immunohistochimie şi secvenţa genelor EGFR,Kras STT11 şi TP53. Apoi s-a făcut o nouă clasificare după cele două regiuni distală şi apical. Pentru clasificarea cancerelo s-a folosit o singură genă. În cancerele  distale a predominat Adenocarcinomul(84%). Cancerul forma squamoasă a predominat în zonele proximale(73%). Se presupun că în cancerul pulmonar se reţine expresia genică din regiunea anatomică ancestrală.Celelalte cazuri rămase s-au explicat pin subtipurile moleculare(1,2). Din Adenocarcinoamele clasificate proximal 92% au fost ale subtipului Magnoid. Din cancerele squamoase clasficate distal   60% au fot din subtipul molecular secretor. Expresia proteinei TTF-1(studiată histochimic) în cazurile normale a fost mai mare în zona distală decât proximală. Adenocarcinoamele pulmonare  fiind localizate distal au expresia cea mai mare de TTF-1. În forma squamoasă subtipul secretor are mutaţii TTF-1 proximal. ratele mutaţiilor Kras şi EGFR au fost mai mult în tumorile distale.În schimb rata mutaţiilor TP53 a fost mai mare în tumorile din regiunile proximale. datele arată că regiunile ancestrale pot influenţa patogeneza cancerului pulmonar prin modificarea susceptibilităţii pentru diferite mutaşii genice. În rezumat expreia genelor în plăm’nul normal anatomic clarifică cancerele pulmonare cu rate diferite histologic,subtipuri  moleculare sau mutaţii.

17)   Alexander Augusttin, John Minna, Christofer Tai.                                                The lineage-specific transcription factor ASCL-1 defines a subtype of neuro-endocrine non small cell lung cancer with poor prognosis.                                           Clinical Cancer Research 2012-18-B42.                                                                        

O genă exprimată în canceru pulmonar fară celule mici.neuroendocrin(NE-NSCLC) este gena –ASCL-1(un factor de transcripţie potent specific neural). ASCL1 acţionează ca o-lineage dependent oncogene- în NE-NSCLC. Profilul expresiei genei contribuie la un fenotip malign. Populaţia de bolnavi din NSCLC care exprimă ASCL-1 şi semnătura genică neuro-endocrină ne arată un prognostic sever în comparaţie cu alte forme de NSCLC. Diminuarea în –experiment- a ASCL-1 reduce expresia genică ţintă,producând deficienţe în ciclul celular şi inducând o apoptoză marcată. Celulele care prezintă ASCL-1 arată un fenotip de marker al celulelor stem canceroase, asemănător cu cancerul  pulmonar fără celule mici, prezicând o rezolvare a patogenezei NE-NSCLC.  ASCL-1 este necesar pentru supravieţuire NE-NSCLC.

18)   Kim Young-Chui, Kim Kiu-Sik, OH IN-Jae et al                                                 SNP Q787Q of EGFR gene and efficacy of EGFR-TKI in patients with non-small cell lung cancer.      Clinical Cancer Research 2012;18:B43

Mai multe mutaţii ale genei EGFR au fost corelate cu cu sensibilitatea la inhibitori de tyrosine kinase. SNPdin exonul 20 al genei  EGFR(236 G>A transition) nu alterează aminoacizii glutaminei la codonul787(Q787Q). 13,3% din cancerele pulmonare fără celule mici cu-236G>A transition- şi fără alte mutaţii răspund la tratamentul cu inhibitori de tyrosiene –kinase.

19)                     David Planchard, Ludovic La Croix, Thierry Le Chevalier                                    Upfront genomic testing in non small cell lung cancer(NSCLC) patients:preliminary result-of-the-MSN-patients.                                                                                           ClinicalCancerResearch2012-18:B45                                                                       Cercetările recente în cancerul pulmonary au identificat mutaţii cu potenţial conducător,care pot fi ţintite. Autorii au făcut o analiză a potenţialelor gene mutate. La 82 de tumori s-au analizat 25 de gene cu mutaţii. Vârsta medie a fost de 65 ani. 35% au fost femei, 70% au fost Adenocarcinoame, 76% au fost fumători(foşti şi prezenţi fumători). La tumorile cercetate au găsit 52% cu mutaţii: EGFR 9, Kras 10, STK11 8, Braf 4, Met 2, NRAS 1,ERBB2 1 , PI3K CA 1. dintre acestea 11 au fost muta;ii concurente. La 5 cazuri de nefumători nu s-au identificat mutaţii. În concluzie profilul mutaţional al cancerrului pulmonar fără celule mici este fezabil. Se pot distinge relevante subseturi moleculare. Aceste date pot avea un impact asupra tratamentului.

20)                     Jin Hio Paik, Chang-min Chol, Hyojin Kim                                                   Clinico-pathologic implications of ALK rearragement in surgically resected NSCLC. a proposal of molecular algorithm with small lung biopsy of adenocarcinoma.      Clinical Cancer Research 2012-18-B46

                         Pe 735 de cazuri cancer pulmonar fără celule mici 3.8% au fost ALK-FISH positive. Rearanjamentele ALK, mutaţiile EGFR şi Ras au fost mutual exclusive. Rearanjamentele ALK au fost mai mari în cazurile de Adenocarcinom(6,8%), femei şi tineri au fost 7,6% iar nefumători 8,9%.Pozitivitatea la analiza FISH a rearanjamentelor ALK a fost asociată cu recăderea sau cu supravieţuirea globală. Rearanjamentele ALK  în Cancerl Pulmonar tind să aibă metastaze ganglionare în ciuda stadiului T minor. Profilele clinice  ale rearanjamentelor ALK se suprapun cu mutaţiile EGFR. Rearanjamentele ALK nu sunt un factor de prognostic la pacienţii rezecaţi pentru cancer pulmonar fără celule mici.

21)   Natasha Reghtman, Paul K. Palk Maria E. Arcilla et al                                        Clarifying the spectrum of driver oncogene mutations in bio-marker-verified squamous carcinoma of the lung.Lack of EGFR/Kras and presence of PIK3CA/AKT mutation.    Clinical Cancer Research 2012;18:1167-1176.

Deoarece există controverse asupra prezenţei de mutaţii EGFR/Kras, acestea se datoresc dificultăţii de diagnostic forma squamoasă (SOC) şi adenosquamoas carcinoma  (AD-SOC) şi adenocarcinomul slab diferenţiat. Datele aautorilor arată că în cancerul squamos pur nu se găsesc mutaţii EGFR/Kras. Acestea se pot găsi la pacienţii cu diagnostic de adenosqamoscarcinoma sau în adenocarcinomul slab diferenţiat. Studierea bio-markerilor ne ajută la diferenţierea formelor pure de SOC faţî de adenosquamos carcinomul şi adeocarcinomul slab diferenţiat. În concluzie mutaţiile EGFR/Krass sunt absente în SOC. S-au mai găsit că PIK3CA este în proporţie de 4-4,2%(I,25-10,4%) iar AKT este în medie în proporţie de1,1%(1,2%-0,55-5,7)(bibliografie 44,45). Din 16 cazuri cu diagnosticul de cancer squamos şi prezenţa de mutaţii EGFR/Kras , 10 cazuri (63%)  s-au dovedit histologic Adenosqamos carcinoma iar alte 5 cazuri(3%) au fost adenocarcinoame. se mai găsesc şi alte mutaţii în medie de 5%-5,3%. Pacienţii cu mutaţii PIK3CA se găsesc în  adenocarcinoamele slab diferenţiate şi mai rar în formele moderat slab diferenţiate. Mutaţiile AKT s-au găsit în formele moderat diferenţiate. În mod normal PIK3CA se găseşte atât în adenocarcinom cât şi în forma squamoasă dar predominând în forma squamoasă. AKT a fost găsit în forma squamoasă.

22)Takahiro  Mimae, Morinito Okada,Man Hagiyama et al                              Upregulation of NOTCH2 and Six1 is associated with progression of early-stage lung adenocarcinoma and a more progressive phenotype at avanced stages.     Clinical Cancer Research 2012;18:945-955

                                 Adenocarcinomul se manifestă adesea ca tumoră cu creştere lepidică.Dimensiunea focarelor invazive determină diagnosticul -in situ-, adenocarcinomul minim invaziv, sau tipurile avansate. Aceste date sugerează că unele adenocarcinoame suferă o progresie malignă în această ordine. Studiul a investigat cum aberaţii transcripţionale din celulele de adenocarcinom în stadiul precoce,definesc fenotipuri clinice ale tumorilor cu.adenocarcinom-în-stadiul-avansat.                                                             Autorii au găsit că factorii de transcripţie NOTHC2 şi SIX1 au fost suprareglaţi în toate cele 11 cazuri de adenocarcinom minim invaziv . Exogenul NOTCH2 a transactivat SIX1 urmat de SMAD3 ,SMAD4 ,VIMENTIN şi subreglarea E-CADHERIN şi a produs nuclei măriţi în celulele epiteliale.Coloraţia histochimicăa factorilor de transcipţie a fost dublu pozitivă în formele avansate. Datele clinico-patologice relevă că suprareglarea NOTCH2 şi SIX1 în focarele invazive a fost detectată la 1/3 din 64 cazuri de adenocarcinom invaziv predominent lepidic.Aceste tumori reprezintă un fenotip agresiv Suprareglareq NOTCH2 şi SIX1 se observă în timpul progresiei din forma pre-invazivă spre forma invazivă şi aceste tumori reprezintă un fenotip agresiv. Cascada transripţională activată coordonată de NOTCH2 şi SIX1 este implicată în forma lepidică către progresia  spre micro-invazie. În concluzie, factorii de transcripţie NOTCH2 şi SIX1 sunt suprareglaţi în celulele cancerelor invazive. Ele contribuie la progresia adenocarcinomului din stadiul pre-invaziv în stadiul invaziv prin inducerea transcripţiei epitelial  mezenchimale (EMT) şi atipia nucleară. Aceste aberaşii persistă în subsetul adenocarcinomului avansat şi conferă un fenotip mai malign al subsetului. Este necesară în continuare  la nivel molecular a Adenocarcinomului invaziv predominent lepidic. Subclasificarea Adenocarcinomului invaziv predominent lepidic pe baza supra-reglării NOTCH2 şi SIX1 este importantă  clini în prognosticul pacienţilor cu Adenocarcinom invaziv predominenr lepidic.                                                        

23)Robert C. Doebele, Amanda B. Pilling, Dara L. Asner                                 Mechanisms of resistance to crisotinib in patients with ALK gene rearranged non small cell lung cancer. Clinical Caner Research 2012;18(5);1472-1482.

Pacienţii cu rearanjamente ale genei ALK(anaplastic lymphomkinase) răspund  dramatic la tratamentul cu Crisotinib,un inhibitor ALK cu moleculă mică. Dar nu toţii bolnavii  răspund la tratament iar rezistenţa apare după tratamentul specific. Rezistenţa la crisotinib a pacienţilor cu cancer pulmonar fără celule mici ALK pozitivi  se datoreşte mai multor factori . Unul din factori  este reprezentat de mutaţiile somatice EGFR, Kras. Al doilea factor este prin fuziunea Alk cu nr de cazuri câştigate şi prin conducători oncogenici.

24)                                                   Mai He, Marzia Capelletti, Khedoudja Nafa                                                         EGFR  exon 19 insertions:a new familiy of sensitizing EGFR mutations in Lung Adenocarcinoma . Clinical Cancer Research 2012;18(6);1790-1797                                                                  Evidenţierea genotipică a EGFR este o metodă standard  pentru managementul adenocarcinoamele pulmonare avansate. Acest bio-marker prezice un rezultat favorabil pentru tratamentul cu inhibitori de tyrosine -kinase.(TKI).Majoritatea adenocarcinoamelor pulmonare asociate cu mutaţii EGFR le conferă o sensibilitate la tratamentul cu inhibitori de tyrosine-kinase Inserţiile la exonul 19 sunt slab cunoscute în cadrul familiei de mutaţii EGFR.Inserţiile la exonul 19 sunt o nouă familie de mutaţii semsibile la tratamentul cu TKI. Inserţia la exonul 19 este o mutaţie rară a EGFR. S-a stabilit că neoplasmele care au aceste mutaţii, sunt sensibile la tratamentul cuTKI. Însă evidenţierea acestor mutaţii nu este uşoară, solicitând analize preclinice şi clinice. Majoritatea adenocarcinoamelor cu mutaţii EGFR le conferă o sensibilitate la tratamentul cu inhibitori de tyrosine-kinase. Deasemeni şi mutaţiile prin inserţie sunt sensibile la tratamentul inhibitori de tyrosine-kinase.

25)                                                    

25)JOSEPHINE HAI, CHANG-QI  ZHU , BIZHAN BANDARACHI                                                                              LI cell adhesion molecule promotes tumorgenicity and metastatic potential in non-small cell lung cancer                                          Clinical Cancer Research 2012;18(7):1914-1924

Expresia moleculei de adeziune celulară este un membru de prognostic  al expresiei multor gene la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici. Autorii au investigat  rolul biologic al moleculei de adeziune celulară(LI CAM). în celulele de cancer pulmonar,cât şi valoarea prognostică a LI CAM. în cancerul pulmonar fără  celule mici. LI CAM este o genă pro-metastatică în cancerul pulmonar fără celule mici. Sub-reglarea ei suprimă creşterea tumorală şi metastazarea. Astfel inhibiţia  LI CAM poate deveni o metodă de tratament. LI CAM este un marker de prognostic sever al bolii la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici. LI Cam joacă şi un rol în promovarea invaziei şi a motilităţii celulelor canceroase. Devine astfel o viitoare ţintă terapeutică.

1)Expresia  LI CAM se corelează cu rezultatul clinic la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule  mici.                                            2) 2)Supresia LI CAM  reduce semnificativ migrarea şi invazia-în experiment-în liniile celulare. Supra expresia LI CAM  creşte invazia în celulele non-invazive.                                                     3) LI CAM induce susţinut  activarea ERK. Funcţia LI CAM în cancerul pulmonar fără celule mici este mediată-via-calea ERK. 4)Diminuarea reglării LI CAM  reduce –în experiment creşterea celulară şi reduce-în experiment- creşterea celulară şi reduce metastazele.                                                                                   5)Este o potenţială ţintă de tratament.                                          6) 6)Este  un factor independent de prognostic.   Luate împreună toate aceste date duc la concluzia că LI CAM este un reglator cheie al progresiei cancerului pulmonar fără celule mici.

26)                                                   Kim Walter, Thomas Holcomb, Tom Januario et al

DNA methylation profiling defines clinically relevant bilogocal subsets of non-small cell lung cancer                                             

Clinical cancer Research 2012;18(8):2060-2073

Rezumat Cancerul pulmonar cu celule mici(NSCLC) cuprinde grupe distincte biologic cu prognosticuri diferite. Astfel pacienţii cu tumori epithelial-like au un prgnostic mai bun şi au o sensibilitate mai mare la inhibitorii de tyrosine-kinase(TKI) decât pacienţuii cu tumori mezenchimal-like. Autorii lucrării au plecat de la premiza că celulele NSCLC cu aspect epitelial se disting de cele cu aspect mezenchimal pe baza modurilor de metilare globală a ADN.

Modul de metilare al ADN împarte NSCLC în subseturi epiteliale şi mezenchimale,care se definesc prin expresia genică iar acest lucru se coreleză cu cu liniile celulare şi tumorile în NSCLC. Ei au identificat multiple regiuni diferit methylate(DMR) incluzând una în ERBB2 şi una în ZEB2, unde statusul de methylare este puternic asociat cu fenotipul epitelial din liniile celulare NSCLC şi din tumori.

Datele autorilor arată că modalităţile de methylare al ADN poate divide NSCLC în 2 subtipuri tumorale distincte fenotipic, iar diferenţele în methylare pot fi folosite ca platformă pentru descoperirea şi desvoltarea de biomarkeri cu proprietăţi de prezicere.

Din lucrare. Autorii au difereţiat liniile celulare în epithelial-like şi mzenchimal –like bazate pe verificarea expresiei genice a EMT(epithlyal mezenchimal trasition). Au testat 13 markeri ai statusului epitelial şi mezenchimal. Din 13 markeri, 10 au fost asociaţi cu statusul epitelial sau mezenchimal, 5 pentru statusul epitelial şi 8 pentru statusul mezenchimal. Au examinat markerii legaţi de prezicerea sensibilităţii la Erlotinib. Din 13 cazuri 7 cazuri au fost prezicători cu rezistenţî la Erlotinib. În plus  3 markeri(din 13) şi anume PEX5L, ME3, ZEB2 nu au demonstrat că pot prezice sensibiliatea la erlotinib,darauarătat numai prezenţa la fenotipul epitelial.

Markerii Epiteliali-Like:

           PEX5L, ZEB2, BCAR5,PCDH8, MER5.

Markerii mezenchimal –like

1RONIMST1R, STX2, HOXL5, FAM110A, SRP1, CCDNT, NY62, BALB1.

Hipometilarea  ERBB2 din regiunile distinc diferenţiate se corelează cu expresia ERBB2.

Statusul de metilare al ERBB2 şi ZEB2 se asociază cu fenotipul epitelial

.

Markerii din regiunile diferenţiat metilate.

1)ZEB2-zinc finger E-box binding home box2 - chromosom2-

2)NKXG2-home box protein NLKXG2 chromozom 10

3)PEX5L- peroxizomal biogenesis factor5-like chromozom 10

4)GALR1- Galenia receptor 1 chromozom18

5)PTPRM - protein thyrosine phosphatase receptor typeM chr.18

6)MEB –NADP-dependengt malic enzyme 3 chromozom 11

7)SYK-Spleen thyrosine kinase  chromozom 9

8)PLDH8-proto-cadherin 8  chromozom 13

9)HOXC5-home box 5  chtomozom12

1)mir200C-microRNA 200C chromozom12

11)SERPIN B5- serine(or cysteine) proteinase inhibitor,clade B mamifer5MASPIN     chromozom18

12)BCAR3 -breast cancer antiestrogen resistance 3, chromozom 8

13)FAM110R-family with sequence similarity 110 member A chr.20

14)CLDN7-claudin 7

15)ESRP1-epithelial splicing regulatory protien chromozom 20

16)GRHL2-grainyhead like 2

17)RON- macrophage simulating 1 receptor chromozom3

18)STX2- syntaxin 2chromozom 12

19)TBCD- tubulin specific chaperone D chromozom 17

20)ERBB2 v-erb-b2 erythroblastic leukemia virus oncogene homolog 2-chromozom 13

27)Stphen P. Malkoski, Sarah m. Haeger, Timothy G.Cleaver

Loss of transforming growth factor beta type II Receptor  incraeses agresive tumor behavior and reduces survival in lung adenocarcinoma and squamous cell carcinoma.

Clinical cancer Research 2012;18(8);2173-2183

Autorii şi-au propus să determine cu cât  reducerea expresiei TGFBeta typeIIReceptor(TGFBetaRII)  contribuie la promovarea carcinogenezei în Adeno carcinom şi în forma squmoasă a cancerului pulmonar

Pentru a determina deleţia sporadică a TGFbetaRII singură sau în combinaţie cu oncogena KrasG12D din căile aeriene la şoarece s-a folosit keratin 5(K5) promoter and inducible Cre recombinase.

Ei au observat că reducerea expresiei TGF BetaRII din cancerul pulmonara fără celule mici este asociată cu sexul masculin şi fumatul, cu histologia de cancer forma squmoasă,reduce diferenţiera,măreşte stadiulT,creşte metastazarea ganglionară şi reduce supravieţuirea. Deleţia TGFbetaRII din epiteliul căilor aeriene la şoarece,creşte dimensiunea şi numarul de Adenocarcinoame şi forma squamoasă a cancerului Pulmonar iniţiate de KrasG12D. Deleţia TGFbetaRII creşte proliferarea şi inflamaţia locală şi elaborarea de ligand TGFbeta. Reducerea TGFBetaRII din celulele  epiteliale ale căilor aeriene duce la creşterea invaziei şi a migraţiei.

Concluzii. Rexpresiei TGFbetaRII în cancerul pulmonar fără celule mici este asociată cu un comportament agresiv tumoral şi inflamator,care este mediat parţial de  creşterea expresiei TGFbeta1.

Deleţia TGFBetaRII din celulele epiteliale ale căilor aeriene-la şoarece-promovează formarea de Adenocarcinom şi forma squamoasă de cancer pulmonar. Acest lucru indică că pierderea THGBetaRII are rol în carcinogeneză. Reducerea cu 50% a proteinei TGFBetaRII are impact asupra prognosticului cancerului pulmonar.

Din cuprinsul lucrării.

1)      Reducerea expresiei TGFbetaRII în cancerul pulmonar fără celle mici la om este asociat cu o agresivitate mai mare a tumorii.

Reducerea expresiei TGFBetaRII este comună în cancerul pulmonar fără celule mici, este mai frceventă la bărbaţi, la fumători, în tumorile cu histologie de cancer forma squamoasă,care de regulă apare la bărbaţi şi este asociat cu fumatul.Expresia  TGFBetaRII din cancerul pulmonar fără celule mici la om poate fi redusă prin promovarea metylării sau prin instabilitate microsatelită(8,11).

Reducerea expresiei TGFBetaRII la nivel mRNA şi la nivelul proteinei sugerează că reducerea expresiei  se observă la nivel pre-translaţional.. Reducerea expresiei TGFBetaRII este asociată cu creşterea agresivităţii,incluzând reducerea diferenţierii, un stadiu T mai înalt,metastazare ganglionară şi reducerea supravieţuirii. Acest lucru ne arată rolul de tumoră supresoare în poziţia normală. Reducerea expresiei  TGFBetaRII are rol cauzal în progresia cancerului pulmonar fără celul mici.

2)      Ţintirea deleţiei TGFBetaRII pe celulele căilor aeriene K-5 pozitive promovează formarea de sub-tipuri multiple în cancerul pulmonar fără celule mici.

Expresia Keratinei este limitată la celulele bazale,care conţin progenituri ale celulelor din forma squamoasă a cancerului pulmonar(4,6). Datele autorilor arată că celulele bazale Kerati-5 sunt capabile să dea naştere la progenituri  atât pentru cancerul squamos cât şi pentru Adenocarcinom. Deleţia TGFBetaRII duce la creşterea de tumori pulmonare iniţiate de Kras.

Creşterea proliferării şi a dimensiunii tumorale este condusă de pierdere  inhibiţiei creşterii mediată de TGF. Invazia Adenocarcinomului este modelată de activarea Kras şi deleţia TGFBetaRII. Scăderea expresiei TGFBetaRII este asociată cu creşterea tumorii. Pierderea expresiei promovează migrarea celulelor tumoale şi invazia Deasemeni pierdere expresiei TGFBeta RII cauzază un fenotip invaziv şi migrator independent de tranziţia epitelial –mezenchimală(38) Reducerea cu 50% a expresiei poate promova creşterea canceruli pulmonar. deasemeni insufucienţa TGFbeta1 duce la creşterea progresiei tumorilor pulmonare(iniţiată de  Kras) şi la reducerea supravieţuirii(31).sugerând cărducerea semnalizării TGFBeta n celulele epiteliale tumorale. promovează progresia tumorilor pulmonare.

3)      Deleţia TGFBetaRII în celulele epiteliale duce la creşterea inflamaţiei şi poate promova progresia tumorii.

În modelul lor experimental deleţia TGFBetaRII din celulele epiteliale duce la creşterea elaborării ligand TGFbeta1.Inflamaţia este asociată cu ctreşterea macrofagelor şi limfocitelor asociate cu tumora. În schimb în cancerul pulmonar reducerea espresiei TGFBetaRII s-a asociat cu creşterea infiltraţiei de limfocite ,dar nu şi cu infiltraţia de macrofage.Deasemeni  deleţia TGFBetaRII şi supra expresia de TGFBeta1 nu s-a asociat în cancerul pulmonar uman cu creşterea angiogenezei datorită tensiunii mai înalte a Oxigenului,care limitează nevoia de vascularizaţie.

În sumar- Reducerea expresiei TGFBetaRII în cancerul pulmonar uman este un marker de prognostic negativ asociat cu agresivitate şi cun final rău.

Pierderea expresiei TGFBetaRII joacă unrol cauzal în promovarea de subtipuri maligne  în cancerul pulmonar fără celule mici. Lucrarea instigă la la investigarea mecanismelor care stau la baza producerii efectelor reducerii expresiei TGFbetaRII atît în epiteliul tumoral cât şi în stroma tumorală. a facilita selecţia bolnavilor pentru terapie ţintind evenimentele ulterioare(downstream) pierderii expresiei TGFBetaRII.

28)Kurtis D. Davies, Ann T. Lee, Marianna F. Theodora et al

Identyfing and targeting ROS1 gene fusions in non-small cell lung cancer

Clinical cancer research 20122;18917):4570-4579

Oncogenic fusion genes, care implică regiunea 3’al kinasei ROS1 au fost identificate  în mai multe cancere. Autorii au încercat să caracterizeze genele de fuziune ROS1 din cancerul pulmonar cu celule mici.Deasemeni s-au preocupat să stabilească fuzion-proteinele, viitoare ţinte ale medicamentelor.

Autorii au identificat 1,2% (5 cazuri) cu rearanjamente ROS1. 1 pacient  din cei 5 ROS1 pozitivi a avut o micşorare a tumorii după tratament cu crisotinib.  2 eşantioane  arătat prezenţa expresiei SDL4-ROS1. Alte 2 eşantioane au arătat prezenţa fuziunii CD76A2-ROS1.iar alte 2 au arătat fuziunea SLC34A2. În experiment tratând celulele canceroase cu inhibitori ROS1 au arătat un efect anti-proliferativ şi de subreglare a căilor de semnalizare.

Concluzia. Inhibitorii ROS1 pot fi o strategie de tratament al unui subset de pacienţi cu cancer pulmonar ale căror tumori exprimă fusion gene ROS1. Aceste fusion gene funcţionează ca nişte conducători oncogenici,care au arătat că expresia fusion-protein transformă celulele non-canceroase .S-a mai arătat că inhibiţia ROS1 subreglează căile de semnalizare ale fatorului de creştere şi inhibă proliferarea in vitro. Autorii au mai arătat că crisotinib-un inhibitor thyrosine-kinase cu moleculă mică-  are activitate anti-ROS1. Deci crizotinib are activitate anti-ROS1, arătând că are proprietăţi anti-tumorale. Cancerele pulmonare fără celule mici pozitive pentru ROS1 reprezintă un alt subset de pacienţi ,care pot obţine un efect clinic benefic cu ajutorul inhibitorilo ROS1.

Date technice din lucrare.

 Cu ajutorul unui screen phospho-proteomic al liniilor celulare de cancer pulmonar fără celule mici şi al tumorilor s-a identificat o linie celulară şi un eşantion tumoral cu expresie înaltă a ROS1 înalt fosforilate. În linia celulară s-a găsit o translocaţie cromozomială care a fuzionat regiunea 5’ a SCL34A2 cu regiunea 3’ a ROS1. O altă translocaţie a fuzionat regiunea 5’ a CD74 cu regiunea 3’ a ROS1 în tumoră. S-au mai identificat în plus  pe eşantioanel tumorale de cancer pulmonar fără celule mici încă alţi 4 parteneri pentru fuziune, TPM3, SDC4, EZR şi  LRIG3 pe lâgă cele 2 fuziuni discutate mai sus.

Fuziunea  FIG ROS1 promovează, pe liniile celulare unde sunt exprimate,creşterea celulară şi tumoriogenitatea,iar pe alte linii celulare promovează  proliferarea-independent de IL-3(11).

 Expresia altor gene de fuziune ca SLC34A2, CD74-1, TPM3,SDC4, EZR LRI64 –ROS1 duce la transformare –in vitro- şi la tumorigenitate  in vivo(11).Acest mecanism de transformare implică supra-reglarea fosfatazei SHP2, a căii PI3K/AKT/mTOR, Jak/Stat şi MAPK/ERK(11).

În liniile celulare HCL78 inhibitorii de kinase  au activitate anti-ROS1 inhibând proliferarea si siRNAs şi induc apoptoza.

29)  Pablo Merez-Moreno, Elisabeth Brambilla, Roman Thomas, Jean-Charles Soria

Squamous cell carcinoma of the lung:molecular subtypes and therapeutic opportunities

Clinical Cancer research 2012;18(9):2443-2451

Rezumat. După adenocarcinomul pulmonar(ADC), forma squamoasă a cancerului pulmonar(SCC) este unul din subgrupele frecvent în cancerul pulmonar fără celule mici(NSCLC)..Deşi în ADC s-au obţinut rezultate încurajatoare,acest lucru nu s-a obţinut în SCC. În SCC sunt totuşi date ,care vor arăta semnificaţia lor biologică.

Pacienţii cu SCC prezintă defecte moleculare specifice,care sunt acţionabile ca:amplificarea FGFR-1(fibroblast growth factor receptor 1), mutaţia Discodin domain receptor 2(DDR-2), amplificarea fosfoinonositide 3-kinase(PI3KCA). Aceste defecte moleculare vor fi ţintele de tratament.

SCC reprezintă 30% şi ADC 50% din NSCLC. Asfel administrarea....care ţinteşte insulin-like growth factor 1 receptor combinat cu chimioterapie au arătat ameliorări mai multe decât chimiterapia singzră(8). Pacienţii cu SCC au un risc mai mare la sângerare,dacă sunt trataţi cu bevacizumab. Tratamentul cu inhibitori de thyrosine kinase al VEGFR au produs o rată de mortalitate mai mare .VEGFR împreună cu Inhibitori de thyrosine kinase(TKI) induc sângerare, dar probabil nu ste singura explicaţie. Trbuie revăzut  dacă acest alterări genetice au o perspectivă de tratament. În plus vom putea să definimm diferitele subtipuri moleculare, care să poată fi eligibile în strategiile personalizate de tratament.

                                      Subtipurile histologice

Tumorile SCC iau naştere din celulele epiteliale bronşice prin metaplazie şi displazie şi sunt caracterizate prin keratinizare şi punţi inter-celulare. Pentru a pune diagnosticul histologic este nevoie ca cel puţin 10% din tumoră să prezinte aceste modificări. Diagnosticul de SCC slab diferenţiat se pune când componenta de diferenţiere  este minimă. Subtipurile NSCLC prin expresia TGF şi expresia TTF-1(N/terminal truncated P40 lacking TTF-1 expresion) sunt trăsături fenotipice, care permit să distingem subtipurile de ADC(10-12). SCC are o expresie a p63 puternică şi difuză, fiind un factor transcripţional particular al acestui tip histologic(13).

Din 2004 sunt recunoscute în prezent  4 variante ale SCC: forma cu celule clare ,forma cu celule mici, papilare şi basaloide. Ultimele 2 variante au semnificaţie clinico-patologică. Varianta papilară arată o creştere endobronşică obstructivă,uneori cu diseminări intra-epiteliale minime. Invazia este dificil de a o preciza. Varianta basaloidă este caracterizată prin proliferarea celulelor stem din zona bazală bronşică. Ea aratăpredominent un aspect bazaloid şi zone minime de diferenţiere squamoasă(14). SCC forma bazaliodă este dificil de recunoscut ca SCC prin specimene mici ale biopsiei.

Semnele pricipale  a acestei variante agresive şi cu un indice mitotic mare sunt: p63, cytokeratin(CK) 5/6 şi CK1, CK5, CK10 şi CK14(15). Acestea se evidenţiază cu ajutorul anticorpilor CK34betaE12. Pacienţii cu această variantă au o supravieţuire  mai scurtă decât cei cu tumori sîn stadiul I-II al SCC.(14).

Primele 2 variante nu au semnificaţie clinică.

                                  Subtipurile moleculare în SCC

  Achiziţionarea de  alterări genetice somatice este procesul principal în Cancer. Acest proces este multi-stadial este condus de o acumulare progresivă de mutaţii şi anormalităţi epigenetice(17,18).Alteraţiile genomice sunt următoarele:

-         alterări  al numărului de Kopii cromozomiale(câştiguri sau pierderi),

-         substituiri de bază unică

-         -translocaţii şi rearanjamente

-         integrare virală genomică(19,20).

Supra expresia proteinelor poate fi datorată  amplificării,activării transcripţionale sau modificări în   conformaţia cromatinei prin modificări epigenetice.

Consecinţă a  aberaţiilor genetice  este faptul că tumorile pot deveni dependente de funcţia unei gene conducătoare pentru prolifetrare şi supravieţuire, în ciuda altor mutaţii pasagere.

Oncogene addiction se referă la dependenţa unei tumori de una sau mai multe gene pentru menţinerea fenotipului malign(21). Demonstarea celulelor cu anormalităţi care devin-addicted- ca oncoghene este baza raţională pentru desvoltarea terapiei ţintite.

Alterările moleculare care devin ţinte terapeutice sunt:

-         alterări ale receptorului de membrană

-         alterări ale căilor de semnalizare

-         alterări ale factorilor de transcripţie,

Criteriile pentru a defini o anormalitate genetică sunt:

1)      evenimentul molecular să aibă o frecvenţă de peste 10%

2)      alterarea moleculară pentru care este o evidenţă clinică că vom avea un răspuns la acţiunea unui agent, care ţinteşte molecula şi care a fost înregistrat.

Date comparative între SCC şi ADC  asupra frecvenţei anormalităţilor genetice potenţial acţionabile sau viitoare ţinte genetice:

                                        SCC                   ADC                                          

.

- Amplificarea FGFR-1   22%                    1%

-Mutaţia  DDR-2               4%                    1%

-Amplificarea PI3K CA   33%                   6%

-Amplificarea MET           3%-21%           3%-21%

-Mutaţia MET                     1%                   2%

-Mutaţia  BRAF                  2%                   1%-3%

                                   Alterări ale receptorului de membrană

1)  FGFFR-1(fibroblast growth factor receptor-1) este un receptor thyrosine kinase transmembrană,care are rol în fiziologia celulei. Dereglaream sa seziologia celuleir receptor-1) este un receptor thyrosine kinase transmembran[

                  

B) Clinical Cancer research Bibliografie 2012 Partea IIa

29)  Pablo Merez-Moreno, Elisabeth Brambilla, Roman Thomas, Jean-Charles Soria

Squamous cell carcinoma of the lung:molecular subtypes and therapeutic opportunities

Clinical Cancer research 2012;18(9):2443-2451

Rezumat. După adenocarcinomul pulmonar(ADC), forma squamoasă a cancerului pulmonar(SCC) este unul din subgrupele frecvent în cancerul pulmonar fără celule mici(NSCLC)..Deşi în ADC s-au obţinut rezultate încurajatoare,acest lucru nu s-a obţinut în SCC. În SCC sunt totuşi date ,care vor arăta semnificaţia lor biologică.

Pacienţii cu SCC prezintă defecte moleculare specifice,care sunt acţionabile ca:amplificarea FGFR-1(fibroblast growth factor receptor 1), mutaţia Discodin domain receptor 2(DDR-2), amplificarea fosfoinonositide 3-kinase(PI3KCA). Aceste defecte moleculare vor fi ţintele de tratament.

SCC reprezintă 30% şi ADC 50% din NSCLC. Asfel administrarea....care ţinteşte insulin-like growth factor 1 receptor combinat cu chimioterapie au arătat ameliorări mai multe decât chimiterapia singzră(8). Pacienţii cu SCC au un risc mai mare la sângerare,dacă sunt trataţi cu bevacizumab. Tratamentul cu inhibitori de thyrosine kinase al VEGFR au produs o rată de mortalitate mai mare .VEGFR împreună cu Inhibitori de thyrosine kinase(TKI) induc sângerare, dar probabil nu ste singura explicaţie. Trbuie revăzut  dacă acest alterări genetice au o perspectivă de tratament. În plus vom putea să definimm diferitele subtipuri moleculare, care să poată fi eligibile în strategiile personalizate de tratament.

                                      Subtipurile histologice

Tumorile SCC iau naştere din celulele epiteliale bronşice prin metaplazie şi displazie şi sunt caracterizate prin keratinizare şi punţi inter-celulare. Pentru a pune diagnosticul histologic este nevoie ca cel puţin 10% din tumoră să prezinte aceste modificări. Diagnosticul de SCC slab diferenţiat se pune când componenta de diferenţiere  este minimă. Subtipurile NSCLC prin expresia TGF şi expresia TTF-1(N/terminal truncated P40 lacking TTF-1 expresion) sunt trăsături fenotipice, care permit să distingem subtipurile de ADC(10-12). SCC are o expresie a p63 puternică şi difuză, fiind un factor transcripţional particular al acestui tip histologic(13).

Din 2004 sunt recunoscute în prezent  4 variante ale SCC: forma cu celule clare ,forma cu celule mici, papilare şi basaloide. Ultimele 2 variante au semnificaţie clinico-patologică. Varianta papilară arată o creştere endobronşică obstructivă,uneori cu diseminări intra-epiteliale minime. Invazia este dificil de a o preciza. Varianta basaloidă este caracterizată prin proliferarea celulelor stem din zona bazală bronşică. Ea aratăpredominent un aspect bazaloid şi zone minime de diferenţiere squamoasă(14). SCC forma bazaliodă este dificil de recunoscut ca SCC prin specimene mici ale biopsiei.

Semnele pricipale  a acestei variante agresive şi cu un indice mitotic mare sunt: p63, cytokeratin(CK) 5/6 şi CK1, CK5, CK10 şi CK14(15). Acestea se evidenţiază cu ajutorul anticorpilor CK34betaE12. Pacienţii cu această variantă au o supravieţuire  mai scurtă decât cei cu tumori sîn stadiul I-II al SCC.(14).

Primele 2 variante nu au semnificaţie clinică.

                                  Subtipurile moleculare în SCC

  Achiziţionarea de  alterări genetice somatice este procesul principal în Cancer. Acest proces este multi-stadial este condus de o acumulare progresivă de mutaţii şi anormalităţi epigenetice(17,18).Alteraţiile genomice sunt următoarele:

-         alterări  al numărului de Kopii cromozomiale(câştiguri sau pierderi),

-         substituiri de bază unică

-         -translocaţii şi rearanjamente

-         integrare virală genomică(19,20).

Supra expresia proteinelor poate fi datorată  amplificării,activării transcripţionale sau modificări în   conformaţia cromatinei prin modificări epigenetice.

Consecinţă a  aberaţiilor genetice  este faptul că tumorile pot deveni dependente de funcţia unei gene conducătoare pentru prolifetrare şi supravieţuire, în ciuda altor mutaţii pasagere.

Oncogene addiction se referă la dependenţa unei tumori de una sau mai multe gene pentru menţinerea fenotipului malign(21). Demonstarea celulelor cu anormalităţi care devin-addicted- ca oncoghene este baza raţională pentru desvoltarea terapiei ţintite.

Alterările moleculare care devin ţinte terapeutice sunt:

-         alterări ale receptorului de membrană

-         alterări ale căilor de semnalizare

-         alterări ale factorilor de transcripţie,

Criteriile pentru a defini o anormalitate genetică sunt:

1)      evenimentul molecular să aibă o frecvenţă de peste 10%

2)      alterarea moleculară pentru care este o evidenţă clinică că vom avea un răspuns la acţiunea unui agent, care ţinteşte molecula şi care a fost înregistrat.

Date comparative între SCC şi ADC  asupra frecvenţei anormalităţilor genetice potenţial acţionabile sau viitoare ţinte genetice:

                                        SCC                   ADC                                          

.

- Amplificarea FGFR-1   22%                    1%

-Mutaţia  DDR-2               4%                    1%

-Amplificarea PI3K CA   33%                   6%

-Amplificarea MET           3%-21%           3%-21%

-Mutaţia MET                     1%                   2%

-Mutaţia  BRAF                  2%                   1%-3%

                                   Alterări ale receptorului de membrană

1)      FGFR-1(fibroblast growth factor receptor-1) este un receptor thyrosine kinase transmembrană, care are rol în foziologia celulară. Dereglarea sa se observă în diferite cancere. El semanalizează în continuare prin 4 căi diferite şi anume:

     a) MAPK( RAS-RAF-mitogen-activated protein kinase)

     b) PI3K-AKT

     c) STAT

     d) Phospholipase Cy

Creşterea tumorală este dependentă de activarea  EGFR. În SCC(sqamous ccell carcinoma). În SCC frecvenţa amplificării este de 22%,pe când în ADC(adenocarcinom pulmonar) este mult mai scăzută.

2)      DDR2(discoidin domain receptor2)  este o thyrosine kinază,care leagă collagen de ligandulsău endogen. Când este activat interacţionează cu SRC şi SHC.  Mutaţiile sale reprezintă 3,8% în SCC. Allelele canceroase,care reprezintă mutaţii DDR2 sunt sensibile la tratamentul cu Dasatinib. Tumorile  fără mutaţii la Dasatinib sunt insensibile la tratamentul cu dastinib. Pacienţii în SCC care prezintă mutaţii DDR2  sunt aensibili la tratamentul cu erlotinib plus Dastinib  Deci mutaţiile DDR2 au o relevanţă clinică.

3)      MET este o proto-oncogenă care codifică un receptor kinase transmembrană pentru hepatocyte growth factor. Amplificarea MET duce la rezistenţă faţă de gefitinib prin activarea semnalizării ERBB .Celulele cu amplificare MET duc la activarea importantă a MET. Profilaxia şi supravieţuire sunt dependente de MET. Frecvenţa numărului de câştiguri de kopii MET este între 3%-21%,fără diferenţe între SCC şi ADC. Datele prevalează la fumători. Totuşi adevăratele amplificări ale MET sunt rare în cancer cu o frecvenţă joasă(1% pentru SCC şi 2% pentru AD. Celulele cu mutaţii MET favorizează proliferarea şi creşterea semnificativă a tumorii.

4)      EGF2(ERBB2)(Her2) este un receptor thyrosine kinase transmembrană.Supra-expresia ei este 10% şi 35%. în NSCLC. Amplificarea ei este mai mare în ADC decât în SCC. Amplificarea conferă sensibilitate la gefitinib. Mutaţiile ERBB2  sunt 2% în ADC şi 1% în SCC. Mutaţiile ERBB2 sunt asociate cu rezistenţă faţă de inhibitorii EGFR şi sensibile la terapia ţintită a HER2.

                                    Alterări ale căilor de semnalizare

PI3KCA

.  Mutaţiile sale reprezintă 2%-3% din SCC. Statusul său mutaţional nu este exclusiv faţă de EGFR sau Kras(53).Câştigurile în numărul de Kopii al PI3KCA sunt mai frecvente în SCC(33,1%),faţă de ADC(6,3%), iar în liniile celulare ale Cancerului cu celule mici reprezintă (4,7%). Tot în aceste linii celulare câştigurile în numărul de kopii ale PI3K duc la o creştere celulară.(52).

Gena AKT(v-akt murine thzmom viral oncogene homolog 1)

     Gena AKT codifică PKBa(protein kinase Ba), care este implicată în calea de semnalizare a transducţiei PI3K(55). Mutaţia somatică E17K din gena AKT se observă în 1% în SCC,dar se obsevă şi în ADC(56).

PTEN (phosphatase and tensin homolog)

          PTEN easte o  fosfatază care joacă un rol tumor-supresor. Pierderea activităţii PTEN duce la  hipo-activarea căiiPI3K/AKT.Pterderea PTEN se întâlneşte la nivel genomic sau se produce şi prin alte mecanisme alternative(hipermetilare,modificări translaţionale. Inactivarea PTEN se observă mai frecvent la nivelule proteinei ,decât la nivel genomic,iar metilarea se găseşte în 35% din cazurile cu NSCLC negative pentru PTEN.(59). Mutaţiile PTEN reprezintă 10% dinSCC şi 2% din ADC(36,61). La nivel genomic pierderea PTEN este de 8%-20% în ambele tipuri histologice(59,62).

BRAF

         Proteina BRAF este o serine/threonine kinază cytoplasmică şi joacă rol în activarea căii de semnalizare MAPK.(RAS-mitogen activated-protein kinase.). Mutaţiile BRAF sunt exclusive cu mutaţiile EGFR şi Kras. Mutaşiile BRAF reprezintă 2% şi sunt egale în ADC şi SCC.

EML-4ALK

            Este o fusion genă aberantă care codifică o proteină cytoplasmatică cu activitate kinazică. În experiment are o activitate oncogenică potentă. Inhibiţia AKT duce la un răspuns tumoral substanţial. Fuziunea se observă în aproximativ 2%-7% din NSCLC. Este mai frecventă la nefumători sau slab fumători şi la pacienţii cu ADC.  În  SCC prevalenţa este de 1%(66-68).

Serine/threonine kinase(STR11/LKB1)

     Este o genă tumor supresoare,care fosforilează AMPK. Reglează oprirea ciclului celular,produce apoptoză mediată de p53 şi induce polaritate celulară.Mutaţiile somatice ale LKB-1 sunt prezente în 5% în SCC  şi 23% în ADC. Rolul lor este încă neclar.(70).

                                 Alterările factorului de transcripţie

Gena p53

 Este localizată pe cromozomul 17p13.1 ,codifică o fosfoproteină nucleară specifică secvenţei DNA, multi funcţională. Este esenţială în menţinerea integrităţii genomului. În Cancerul Pulmonar frecvenţa p53 este  între 30%-50%. Rata mutaţiilor TP53 este de 51% în SCC(  ). Spectrul mutaţiilor somatice în SCC este caracterizat-la om- cu o proporţie mare de transmisie: C:G>A:T.

SOX2(sex  determing region Y-box2)

    Este un factor de transcriptie  care joaca un rol in diferentierea  squamoasa  a plamannului  si esofagului. Amplificarea enei SOX2 este castigul  cromozomial cel mai frecvent in SCC pulmonar cu o frecventa de 23%. Supresia SOX2 din celulele SOX2  amplificate are efecte anti-proliferative,in comparative cu alte gene localizate in zona 3q.26.33 . Amplificarea si supra-expresia SOX2 sunt implicate in mentinerea proprietatilor stem-cell in SCC(24).

30)  Emmanuel Bergot, Guenadelle Levallet, Katrine Campbell et al

Predictive biomarkers in patients with resected non-small cell  lung cancer treated with perioperative chemotherapy

Eur. Resp. Revue 20133;22(130):565-570

Markers                               Overall survival(OS)

MSH2                                  Expresie înaltă,are valoare prognostică şi  

                                             şi prezicătoare pentru OS                                         

                                        

     ERCC-1                               Expresie înaltă,are valoare prognostică şi

                                                  predictivă pentru OS

                                         

     MRP 2                                  Expresie înaltă

     RASSF1A metthylation        Valoare prognostică şi predictivă pentru DFS

     Beta tubulin-3                       Expresie înaltă,valoare prognostică dar nu

                                                   predictivă

     3-mIR                                   Valoare prognostică

     64 gene signature                  Gene cu risc malign

     14 gene signature                  Valoare prognostică totală

Scopul lucrării a fost  să evaleze valoare prognostică şi predictivă a unor biomarkeri moleculari în stadiile I şi II ale cancerului pulmonar fără celule mici.

Ei au identificat

-un  dezechilibru al zonei 3p allelice

-metilarea RASSF-1(Ras association domain family-1

-DAPk-1(death associated protein kinase 1

- Mutaţii EGFR, Kras şi p63

Rezultate   Metilarea RASSF-1 se corelează cu  un scurt DFS şi cu o scurtatre a supravieţuirri totale(OS). Deasemeni RASSF-1 prezice un DFS mai prelungit pentru ceit rataţi cu  Paclitaxel/Carboplatinum ,faţă de cei trataţi cu gemcitabine/cis-platinum. Asocierea  metilării DAPK-1, aRASSF-1 şi stadiul bolii au divizat bolnavii în 3 grupe de prognostic. Pacienţii cu risc mare au avut  OS de 34 luni, iar restul(cu risc moderat sau minim) au prezentzat unOS de 84 luni.

31)  Katharin A. Gold, Ignacio I. Wistuba, edward S. Kim

New strategies in squamous cell carcinoma of the lung: identification of tumor drivers to personalize therapy

Clinica Cancer Research 2012;18(11):3002-3007

Succesele de până acum au fost mai frecvente în Adenocarcinomul pulmonar(ADC). Aceste succese nu s-au observat în SCC ăprin lipsa de  înţelegere a oncogenelor ce conduc SCC(squamous cell carcinoma). Până în prezent este încă folosită chimioterapia cyto-toxică. Totuşi au apărut cercetări recente unde s-au identificat mutaţii şi alterări frecvente în SCC. Ele vor deveni ţinte de tratament . Alterările-cunoscute până în prezent- din SCC cuprind : DDR2, PI3KCA, EGFRvIII şi amplificarea FGFR.

                                            Receptorul EGFR

 În plămânul normal este exprimat la nivele scăzute. Este supra-exprimat în leziunile preneoplazice şi în SCC(2). Utilizarea Erlotinib ,un inhibitor thyrosine kinase, a dat rezultate slabe în SCC(rata de răspuns fiind  mai puţin de 10%(2).. Cazurile la care s-au observat ceva succes au fost adenosquamous carcinoma. Aproximativ 5% din SCC au deleţii în domeniul extra celular al EGFRvarianta III a mutaţiei EGFR.Dar aceste mutaţii conferă rezistenţă la tratamentul cu inhibitori thyrosine kinase(TKI)(28).

                    Receptorul Insuline-like growth factor 1 receptor(IGF-IR).

Erste un recepror de suprafaţă celulară, cu un domeniu thyrosine kinase in tra celular. Împreună cu liganzii activează domeniul thyrosine kinase şi stimulează în continuare-downstream-căile PI3K/AKT/mTOR şi calea MAPK(raf /mitogen activated protein-kinase) promovând proliferarea şisupravieţuirea celulară(32). IGF-IR are rol şi în carcinigeneză,în creşterea celulară,în diviziunea celulară, în protecţia faţă de apoptoză. Alterările acestei căii de semnalizare prezic un prognostic sever din primele stadii ale Cancerului Pulmonar(34). Tratamentul cu Carboplatinum şi Paclitaxel la care s-a adăogat FIGITUMUMAB(un anticorp monoclonal al IGR-IR a dat rezultate promiţătoare(35). Sunt în curs cercetări de inibitori IGF-IR cu moleculă mică.. Se urmăreşte în primul rând  creşterea timpului de supravieţuire fără evoluţie.Se mai cercetează şi markerul E-Cadherin.

                   Fibroblast growth factor receptor(FGFR)

Sunt 4 molecule,care au rol în reglarea proliferării celulare şi supravieţuire.(37). În SCC avem amplificări FGFR în 20% din cazuri,dar sunr rare înADC(39,40).. Sunt în comtinuare cercetări cu Docetaxel şi  BIBF-un inhibitor thyrosine kinase care are acţiune contra FGFR,VEGFR. Sunt în continuare în studiu alţi 3 inhibitori ai aceste clase FGFR.

                               Discoidin domain receptor kinase(DDR 2)

Este o kinază care inter-acţionează cu colagenul şi are rol în adeziunea celulară şi proliferare(41). Mutaţiile sale se găsescîn 4% din SCC. Pacienţii cu SCC răspund la tratamentul cu Dasatinib, când avem mutaţii ale DDR2(42).

                                Phosphoinositidide 3 kinase(PI3K)

PI3K are rol în supravieţuirea celulară,în creşterea ei şi în motilitatea celulară.

Mutaţia genei PI3KCA(catalytic domain) codifică domenil catalitic al altor proteine din cancerul pulmonar fără celule mici ca BRAF,Kras,EGFR. Este una din genele cele mai mutate în cancerele umane. În SCC mutaţiile PI3KCA sunt în 3% din cazuriiar numărul de kpii câştigate ajunge la o treime din tmoră.(45). Aceste modificări sunt mai sărace în ADC.Sunt în curs mai mulţi agenţi ce ţintesc aceste thyrosine kinase şi sunt în curs de cercetare în domeniul SCC,

                                 AKT1/proteinkinase B

Gena AKT1 codififică protein kinade B, care ajută la semnalizarea căii PI3K Mutţiile E17K din această genă duc la creşterea activităţii PI3K(47,48). Aceste mutaşii se găsesc în SCC între 1%-7%,dar nusunt în ADC(27,47,49). MK-2066 este un inhibitor  AKT şi este în curs de experimentare în asociaţie cu alţi inhibitori.

                     Platelet-derived growth factor receptor(PDGF)

PDGF este o familie de molecule ce se leagă de receptorii PDGF şi au rol în angiogeneză(50). Nivelele înalte ale acestui factor de creştere în celulele tumorale prezic un rezultatat negativ în cancerele pulmonare fără celule mici

operate cu rezecţii pulmonare, inclusiv în SCC(51-53). Agenţii,care sunt astăzi utilizaţi în inhibiţia PDGFR sunt Sorafenib, Sunitinib, Imatinib. Sorafenib este un inhibitor multithyrosine kinase. Pacienţii au un risc de mortalitate crescut prin utilizarea Sorafenib împreună cu citostaticele. Un alt inhibitor  PDGF-motesanib-produce hemoptizie la pacienţii cu SCC(55). Datorită acestor toxicităţi ,sunt în curs de utilizare alţi inhibitori ai PDGF.

                                         SOX2

Este un factor de transcripţie cu rol în embriogeneză şi în menţinerea celulelor stem. În SCC  SOX2 este amplificat în 20% din cazuri. Amplificarea este însoţită de o expresie înaltă a SOX2(56-59). Amplificarea şi supra expresia SOX2 sunt mai puţin frecvente în ADC(56,58). Amplificarea SOX2 este un eveniment precoce în carcinogeneză(60). Expresia înaltă a SOX2 se asociază cu un prognostic mai bun în SCC(58)

     

                                                     Căile alterate în SCC şi agenţii ţintă

1)      EGFR

             Anticorpi monoclonali

                 Cetuximab, Panitumubab,Necitumubab

             Inhibitori thyrosine kinase

                 Erlotinib Gefitinib

2)      PI3K inhibitori

 BKM 120, GAC-0941, BEZ-235, PX-866, Bay 80-6946

3)      AKT inhibitori

          MK 2206

4)      FGFR

         Inhibitori tyrosine kinase  AZD 4547, BGJ 398, BIBF 1120,Dovitinib

5)      IGF-IR

                      Anticorpi monoclonali   Figitumumab, Cixutumumab

                       Inhibitori thyrosine kinase  OSI 966

6)      DDR-2

          Inhibitori thyrosine kinase   Dasatinib

7)      PDGFR

           Anticorpi monoclonali  MEDI-575, IMC 3GB

          Inhibitori thyrosine kinase  X-82

32)  Shuguang  Leng, Kieu D,  Christin M. Yingling

Defining gene promoter methylation signature in sputum for lung cancer risk assessement.

Clinical cancer research 2012;18(12);3387-3395

Detectia biomarkerilor in fluidele biologice poate identifica fumatorii cu risc mare pentru Cancer pulmonar.În plus s-a  asociat şi un control radiologic prin Tomografia Computerizată pentru a elimina cazurile fals pozitive. Autorii deja au identificat- în altă lucrare – genele metilate din sputa bolnavilor ca biomarkeri pentru detecţia precoce a Cancerului Pulmonar. La un grup de 7 gene metilate s-a arătat o capacitate de predicţie de 77%.  5 gene metilate din grupul de 7 gene metilate au avut o creştere a riscului de cancer de 22 ori mai mare. Integrând  grupul de gene metilate cu alte grupuri de biomarkeri va creşte specificitatea şi sensibilitatea pentru a prognostica riscul de cancer la fumătorii mari.

33)  Kuei-Pin, Shang-Yu Wu, James Chih-Hsin Yang et al

         Clinical out-comes in non-small cell lung cancers harboring different exon deletions in EGFR

Clinical Cancer Research 2012;18(12):3470-3477

Încă nu s-a dovedit dacă deleţiile la exon 19 localizate la diferite poziţii şi cu mărimi diferite sunt asociate cu diferite  rezultate clinice după tratamentul cu inhibitori de thyrosine kinase(TKI). Din cei 308 pacienţi cu deleţii la exonul 19 EGFR , 298 au  avut deleţii care cuprind întregul  şirag de amino-acizi dela L747 sau E749. Se numesc deleţii LRE. Au fost trataţi cu TKI 204 pacienţi cu cancer pulmonar fără celule mici.

Pacienţii care au prezenat  deleţii non-LRE(adică nu  au cuprins tot şiragul de aminoacizi) au avut o rată de răspuns(RR) minimă,în comparaţie cu pacienţii,care au avut deleţii LRE dela E746 sau L747. Pacienţii cu deleţii non-LRE au avut o Rată de Răspuns de 42,9% , în comparaţie cu pacienţii cu deleţii LRE care au avut  RR de 68,2%-respectiv-79,6%.  Pacienţii cu deleţii non-LRE au o durată scurtă a PFS(progresion free survival),dar nu afost semnificativ  diferită în comparaţie cu cei cu deleţii LRE(E746 sau L747). Durata a fost de 5,9%-respectiv- 9,8 şi 10,8 luni. Supravieţuire globală(OS) nu a fost diferită  între cei cu cu diferite poziţii ale aminoacizilor. Deleţiile la exonul 19 cu diferite mărimi,nu au fost asociate cu RR,PFS,OS.

Concluzii. Deleţiile  non-LRE la exonul 19 se asociază cu răspuns rău în comparaţie cu deleţiile LRE. Majoritate deleţiilor la exonul 19 cuprind amino-acizi de la codonii L747 şi E749(fragment LRE), pe când alte deleţii nu implică fragmentul LRE.

Cele mai frecvente deleţii de la exonul 19 EGFR au fost:

del E746-A750(66,1%),  delL747-P753insS şiE747-T751 au fost(56,8%)

Cea mai comună deleţie non-LRE a fost S752-T751.

Deleţiile EGFR de la exonul 19,care sunt localizate între firul beta3 şi helix ac, fărămiţează conformaţia inactivăa domeniului EGFRkinase şi cresc eficienţa tratamentului deleţiilor EGFR cu inhibitori de thyrosine-kinase(15-18).  S.a arătat că rezultatul clinic la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici trataţi cu Erlotinib  nu este afectat de de numărul de amino-acizi,care au suferit deleţii.(19). totuşi s-au observat diferite rate de răspuns în urma tratamentului cu Erlotinib în funcţie de poziţia aminoacizilor,cva deleţiile dinE746 sau L747 precum şi deleţii,care nu cuprind fragmentul întreg LRE.

Deci totuşi deleţii care implică diferte fragmente de aminoacizi  di exonul 19, pot fi asociatde cu rezultate clinice diferite la pacvienţii cu cancer pulmonar fără celule mici  trataţi cu inhibitori de thyrosine-kinase. Rezultatul final nu depinde numai  de existenţa deleţiilor,dar şi de tipul de deleţii din exonul 19.

34)  Todaki  Kemada   Shinji Takeuki   Junya Nakade  et al

Parakrine receptor activation by micro-enviroment trigerrs by- pass survivals signals and  ALK inhibitor resistance in  EML4-ALK inhibitor cancer cell.

Clinical Cancer Research 2012 ;18(13):3592-3602

Micro-cadrul celulelor canceroase,care include şi celulele gazdă, poate afecta comportamentul celulelor canceroase,incclusiv sensibilitatea lor la diferitele medicamente. Deşi Crisotinib( un inhibitor dublu al AKT şi MET) are efect puternic asupra celulelor canceroase pulmonare EML4/AKT, aceste celule pot devenir eziatente la crisotinib prin mai multe mecanisme incluzând  amplificarea şi mutaţia “gate-keeper”. ş

Celulele canceroase EML4/ALK pozitive sunt foarte sensibile la tratamentul cu  inhibitori ALK. Ligandzii EGF Receptor precum EGF,TGF-alfa şi HB-EGF activează EGFR şi ţintesc rezistenţa faţă de Crisotinib şi TAE684 prin transducţia semnalizări supravieţuirii prin ERK1/2 şi AKT. Hepatocyt growth factor(HGF) activează MET/GAB1 şi ţinteşte reziszenţă faţă de TAE684,dar nu şi faţă de Crisotinib,care inhibă şi MET. Celulele endoteliale şi fibroblaşti, care produc ligandzi EGFRşi –respectiv-HGF descresc sensibilitatea celulelor canceroase EML4/AKT faţă de Crisotinib şi TAE684. Inhibitorii thyrosine kinaseEGFR resensibilizează aceste celule faţă de Crisotinib,iar inhibitorii thyrosine kinase-MET sensibilizează faţăde TAE684.  Aceasta se face chiar în prezenţa ligandzilor EGFR şi –respectiv- a HGF

 Activarea paracrină a receptorului de către ligandzi din ţesutul micro-înconjurător ţinteşte rezistenţa la inhibitorii ALK din celulele canceroase EML4-ALK, sugerând că receptor ligandzii din zona micro-înconjurătoare,pot fi ţinte addiţionale în timpul tratamentului cu inhibitori ALK.  Deşi crisotinib-care este un inhibitor dublu ALK şi MET, are un efect puternic contra celulelor canceroase  EMK4-ALK. Aceste celule pot să câştige rezistenţa, prinmai multe mecanisme  ce includ amplificarea ALK şi mutaţia “gate keeper”. Dar inhibitorii selectivi numai pentru ALK pot să depăşească rezistenţa faţă de crisotinib prin acest mecanism, dar celulele devin rezistente la aceşti inhibitori. Autorii au  arătata că ligandzii EGF receptor  produşi de către celulele endoteliale contribuie ca celulele

EML4-ALK să devină rezistente la crisotinib şi la inhibitorii selectivi Alk prin “triggering bypass survival signals”.  Fibroblaştii pot induce rezistenţă la inhibitorii selectivi ALK şi la crisotinib. Celulele endoteliale şi fibroblaştii sunt componente ale micro-ţesutului înconjurător. În urma acestor rezultate s-a pus problema, care clasă de inhibitori ALK este mai eficientă pentru pacienţii cu  cancer EML4-ALK. Autorii au considerat că este raţional să ţintească receptor-ligandzii din ţesutul micro-înconjurător pentru a obţine un success mai mare cu inhibitorii ALK.

CONCLUZII. Autorii au arătat că receptorii ligandzi precum receptorii  EGFR şi HGF pot cauza rezistenţă la tratamentul cu inhibitori ALK, precum crisotinib şi(sau) TAE684 ,pot cauza rezistenţă prin”activating bypass survival signals”. Aceşti ligandzi şi factori de creştere pot fi produşi de celulele stromale  gazdă,care constituiesc micro-ţesutul înconjurător.

HGF-paracrin-produs de fibroblaşti pot deasemeni ţinti rezistenţla la tratamentul cu inhibitori EGFR în celulele pulmonare canceroase cu mutaţii EGFR prin “activating bypass signals”.(22)

Aceste date sugerează că activarea paracrinică a receptorilor de către mediul(ţesutul) înconjurător, poate fi un important mecanism ce induce rezistenţa făţă de medicamentele,care ţintesc moleculele din celulele canceroase pulmonare,activate oncogenic.Astfel ţintind “receptor ligandzii”putem creşte succesul terapiei în Cancerul Pulmonar.

35)  Jin Sung  Jang,  Hyo  Sung Jeon  Zhifu SUN  et al

Increased miR-708 expression in  NSCLC  and its association with poor survival  in  lung Adenocarcinoma from never smokers

Clinical cancer Research  2012; 18(13):3658-3667

miRNA participă la o varirtate de procese biologice şi poate funcţiobna fie ca o oncogenă fie ca tumor-supresoare în reglarea genelor ţintă miR708 ste foarte mult supra exprimat în cancerul pulmonar fără celule mici.

Nivelul înalt al miR-708 în tumori este asociat cu scăderea supravieţuirii globale în Adenocarcinomul(ADC) pulmonar la non-fumători.

Szupra-expresia miR708 duce la creşterea proliferării,migrării şi invaziei în culturile celulare şi subreglează TMEM88,care este un reglator anegativ al câii de semnalizare Wnt.datele lor arată rolul oncogenic al miR-708 prin activarea căii de semnalizare Wnt pentru a promova progresia cancerului pulmonar(CP).

Date din lucrare

CP lanefumători este între 10%-20%  din cazuri(1). CP la non-fumători se desvoltă prin mecanisme care diferă de mecanismele de la fumători.(2-5). Studiind profilul genelor au observat că diferiten căi de gene sunt implicate întransformarea celulară şi formarea de tumori în ADC de la fumători şi non-fumători.(3.9). S-a comunicat deja(5,7) că expresia miRNA-urilor este diferenţiată la fumători faţă de non-fumîtori. miRNA-urile reprezintă o nouă clasă de molecule, care participă la diferite procese biologice ca desvoltarea,diferenţierea, proliferarea celulară şi apoptoza(10-13). miRNA poate funcţiona fie ca o oncogenă,fie ca o tumor-supresoare.. Ele joacă rol în tumorigeneza pulmonară prin ţintirea diferitelor seturi de mRNA şi afectează rezultatele(8,14.18.19)

S-a arătat că miR-21. miR-155, LET -7 ca şi alte gene miRNA sunt alterate în comun în cancerele pulmonare şi afectează progresia, supravieţuirea.supravieţuirea globală sau amândouă(5,7,8).

Studii recente au arătat că supra-expresia mir-21 este o realitate constantă în ADC pulmonar şi este o puternică prezicătoare a decesului prin cancer

ţi asupravieţuirii fără recidivă(20). miR-21 mai este un biomarker în plasmă în prezicerea diagnosticului şi prognosticului cancerelor pulmonare(CP) detectate prin Tomografie Cumputerizată(29).

Autorii au identificat  că miR-708 este foarte exprimat în ADC pulmonar.

Ei au mai arătat  că miR-708 contribuie la desvoltarea CP,laprogresia lui prin TMEM88,o genă reglatorie a căii de semnalizare Wnt.

TMEM88 este o genă,care este subreglată în tumorile cu o expresie crescută a miR-708.Subreglarea este mai redusă în tumorile cu expresie mai joasă a miR-708. Pacienţii al căror  tumori au o expresie înaltă a TMEM88,au o supravieţuire globală mai favorabilă.

nivelul mRNA al TMEM 88 endogen descreşte-întrun mod dependen de doză-în celulele cu supra-expresia miR-708. Reducerea  TMEM-88 duce la creşterea activităţii wnt 2 ori(27). După autori,expresia TMEM 88 este invers cu  expresia miR-708 iar, creşterea expresiei TMEM 88 se corelează cu reducerea riscului de moarte în Adcpulmonar la nefumători. În schimb mir 708 inhibă direct nivelul TMEM 88 messengermRNA. După autiru mir 708 joacă un rol important în desvoltarea cancerului.

miR-708 este una dintre cele mai exprimate miRNA-uri din NSCLC,iar nivelul înalt al expresiei este asociat cu reducerea supravieţuirii la pacienţii non-fumători cu ADCpulmonar.

În tumori avem exprimat diferit miR-708-H  şi miR-708L. miR-708-H  include multe metalloproteinaze(MMP), care suntcapabile să degradeze matricea extracelulară a macomoleculelor şi să promoveze migraţia celulelor tumorale şi metastazare, după cum acţionează  metallo-proteinazele  MMP 1, MMP 10, MP11, MMP13.

Supra-expresia mir 708 în celulelel CP induce fenotipuri cu o creştere a proliferării celulare şi a migraţiei.

Printre genele care au fost subreglate în tumorile cu miR-708-H, TMEM 88 este un reglator negativ al căii Wnt şi pare să fie ţinta directă amiR-708.  Deci  miR-708 promovează progreia CP-eâcel puţin în parte-prin reglarea cîii de semnalizare Wnt.  miR-708  joacă un rol important în progresia şi desvoltarea CVP. TMEM88 este localizată în cromozomul  17p13.1, foare aproape de gena TP 53.

36)  LEENA GANDHI and PASI A. JAENNE

         Crizotinib for ALK-rearranged Noon Small Cell lung Cancer (NSCLC):a new targeted  therapy for a new target

          Clinical Cancer Research 2012;18(14):3737-3742

Mutaţiile EGFR  reprezintă 15% dinNSCLC în USA, iar inhibitorii de throsine kinase (TKI) ai EGFR  au arătat  o rată de răspuns marcat favorabilă şi a PFS, ca primă linie de tratament al pacienţilor cu mutaţii EGFR în NSCLC.

Rearanjamentele ALK au fost identificate în 2007(târziu) prin fuziunea primară a echinoderm microtubule- like protein(EML4(4,5). Această fuziune de proteine se observă între 37-7% din bolnavii cu NSCLC,mai ales în Adenocarcinomul(ADC) pulmonar de la pacienţii tineri sau slab fumători(4,6)Sunt exclusive faă de  alte mutaţii active(8,9). Majoritatea fusion-proteinele  sunt oncogene. Ele –în experiment în liniile celulare- sunt prin activarea STAT-3 şi ERK(extra cellularregulated kinase)(15).  Un alt inhibitor ALK cu moleculă mică TAE684 subreglează fosforilarea AKT şi ERK(16,17).  TAE 684duce la apoptoză(mediată de suprareglareaBim,care este dependent de ERK.Deasemeni duce lasubreglarea survivin,care este dependent de STAT-3(15).

Crizotinibblochează fosforilarea c-MET,blochează creşterea celulară dependentă de c-METşi apoptoza(16,21).  Crizotinib este mai puţin potent în acţiunea sa asupra desvoltării în comparaţie cu alţi inhibitori. Doza aprobată pentru tratament este 250mg de 3 ori pe zi. Nu este periculos pâlnă la doza de 650 mg/zi.

Crizotinib este bine tolerat, rar are toxicitate ¾(pneumonie în 1,6% din cazuri observate în şprimele 2 luni de tratament(24).Transaminazele sunt crescute 4% în faza I de tratament şi 7% în faza II-a de tratament. Creşterea transaminazelor s-a observat la 19% din pacienţi. Printe alte tulburări s-au observat tuburări de vederela  62% din pacienţi. Alte toxicităţi sunt greaţa(53%)grad I şi II, diaree 43%, constipaţie  27%, edem 28%, oboseală 20%,  nuropatie 13%, reflux esofagian 11%.

Eficacitate clinică.  Rata globală de răspuns,înseamnă răspunsul complet+ răspuns parţial şi boală stabilă afost 61%-68%. supravieţuirea globală a fost 10 luni. Acest lucru a făcut să se folosească crizotinib în caz de recidivă după chimioterapie.

Alte Date.

în 1990 au fost descoperiţi inhibitorii EGFR

În 2004-2005 a fost aprobat Erlotinib pentru tratamentul NSCLC iar în

2005 s-a desvoltat Crzotinib

În 2009 a fost aprobat Gefitinib pentr mutanţii EGFR  în NSCLC.

2009-2011 S-au văzut ratele de răspuns de la bolnavii NSCLC  ALK+ trataţi în faza I de studiu cu crizotinib

Metodele de diagnostic al Alk rearanjamentelor

-Testul Break apart FISH.

             Detectează rearanjamentele

             Este folosit ţşi tratamentul cu crizotinib

             Este scump şisolicită în plus expertiză

             Uneori este dificil de interpretat

             Ţesutul estze tratat cprin fixare în parafină fixată în formalin

-Testul Cis Chromogenic in situ hibridization)

              Este costisitor

               Ţesutul este tratat prin fixare  parafină  în formalin.Necesită evaluare  histologică.

                 Necesită expertiză

                 Este dicicil de interpretat

-Reverse transcriptase PCR

                 Necesită material minim

                 Poate identifica parteneri de fuziune

                 Avem degradarea RNA şi posobilităţi de contaminare

 -Immuno-histochimie

                  Costisitoare

                  Poate fi executată în orice laborator

                  Foloseşte ţesutul cu parafină cu fixare în formalină.

                  Are epresie ghenică joasă a ALK

Rezistenţa la Crizotinib

     S-au descoperit mai multe mutaţii ce dau naştere la rezistenţă. Avem  2  mutaţii  C1156Y şi L119M care pot duce la rezistenţă. Gradul de rezistwenţă la Crisotinib este variabil.  Mai sunt şi alţi inhibitori ALK cu potenţă mai mare decât crizotinib,spre exemplu Hsp90, care clinic este activ contra NSDCLC Alk+(17).

   În afara EGFR  cu rezistenţă la errlotinib, care în peste 50%  din cazuri au acelaşi mecanism comun(mutaţia  T790 M),  rezistenţa la  ALK este variabilă.. Avem mutaţii variabile, iar în unele cazuri nu s-au identificat nicio mutaţie secundară.

   Activarea EGFR şi numărul de câştiguri de Kopii Alk au fost identificae ca mecanisme de rezistenţă(35,40)

   Amplificarea KIT cu creşterea concomitentă a expresiei Kit ligand,SCF şi ieşirea la iveală de clone,independente,cu mutaţii K-ras s-au identificat ca mecanisme ale rezistenţei faţă de crizotinib.

Mai puţin de 25% cazuri de rezistenţă se produc pe calea achiziţiei unor mutaţii punctiforme secundare.

Mai mult de 50% de cazuri de rezistenţă se observă pe calea activării alternante  a thyrosine kinazelor.

 În viitor  se vor crea mai mulţi inhibitori AlK şi activări de căi alternative.

În prezemt crizotinib şi testul break-apart FISH au reuşit să distingă un grup de pacienţi NSCLC cu o ameliorare dramatică a rezultatelor,în comparaţie cu

ceilalţi bolnavi.

37)  Mario Roselli, Romaine I. Fernando, Florella Guadagni et al

BRACHYURY, a driver of the epithelial-mesenchymal transition(EMT) is overexpressed in human lung tumors:an opportunnity for novel interventions against lung Cancer.

Clinical Cancer Research 2012;18(14);3868-3879

Rezumat. EMT  este un factor important în progresia şi metastazarea tumorală, dar şi a rezistenţei la medicamente. T-box transcription factor brachyury a fost caracterizat ca un factor de conducere al EMT în celulele canceroase umane. Brachyury poate deveni o ţintă potrivită în terapia Cancerului Pulmonar(CP).

Expresia proteinei Brachyury a fost găsită în 41% din cazurile de Cp pulmonar948% fiin Adenocarcinoame iar 25% fiind forma squamoasă a CP). În afra testiculelor şi a ţesuturilor tiroidiene, în mod normal nu avem expresia brachyury. Celulele T-specific Brachyury pot lyza tumorile pozitive pentru Brachyury, iar nivelule Brachyury corespunde cu rezistenţa celulelor tumorale faţă de inhibitorii thyrosine kinazeor ai EGFR. Celulele T specifice pentru brachyury pot lyza-in vitro- celulele canceroase pulmonare. Astfel Brachyury devine o ţintă terapeutică contra cancerului pulmonar. În plus , pregătirea unui vaccin bazat pe Brachyury ar putea preveni sau diminua starea metastatică şi în acelaşi timp putând  uşura(diminueze) rezistenţa la terapie.

Din cuprins. În ciuda câştigurilor în intervenţiile terapeutice,rata de supravieţuir globală nu trece de 16%,rata recidivei este, în acelaşi timp ,înaltă la bolnavii din stadiul I şi II ea ajungând la 50% în primii 5 ani de la diagnostic..(4). Mecanismul apariţiei rezistenţei poate fi datorat proprietăţilor intrinseci ale celulelor tumorale sau prin o rezistenţă câştigată în urma tratamentului(5). Ideal terapia trebuie să acţioneze asupra recidivei şi –simultan-să diminue rezistenţa tumorală pentru a ameliora răspunsul terapeutic.

Alături de aspectele câştigate după tranziţia epitelial mezenchimală,s-a observat că supra-expresia Brachyury în Cancerul Pulmonar se coreleză cu rezistenţa faţă de tratamentul cu inhibitori de thyrosine kinase contra EGFR.

Celulele T pozitive pentru Brachyury pot fi lizate cu ajutorul celulelor T specifice pentru brachyury.astfel se va ajunge la un vaccin bazat pe Brachyury.

Expresia proteinei Brachyury este de 41% din ţesuturile tumorale studiate, unde în adenocarcinom este de 48% iar în cancerul cu celule squamoase este de25%.Această expresie a celulelor tumorale se colorează pozitiv predominent în nucleu şi mai rar în citoplasmă. Celulele tumorale Brachyury pozitive sunt detectate şi în ţesutul pulmonar adiacent

Supra expresia Brachyury conferă rezistenţă la tratamentul cu inhibitori de thyrosine kinase amti EGFR.

Brachyury este o ţintă pentru intervenţiile immuno-terapeutice contzra Cancerului Pulmonar.

erxpresia proteinei Brachyury are o valore prognostică scăzută în stadiile I şi II.

38)Ling-Yen Chung, Shye-Jye Tang, Guang-Hyan

Galectin-1promotyes lung Cancer progressionn and chemoresistance by upregulating  p38MAPK, ERK and Cyclo-oxigenase  2

Clinial Cancer Research 2012;18(15):4037-4047

S-a sudiat rolul şi noul mecanism molecular al galectin-1 în progresia CP)cancerul pulmonar. Autorii au găsit o supra-expresie a galectin-1 în cancerul pulmonar fără celule mici(NSCLC). Supresia Galectin-1 endogenă în Adenocarcinomul(ADC) pulmonar duce la reducerea migraţiei, a invaziei, a creşterii tumorale-în experiment-.

În particular COX2 a fost subreglată în celulele unde galectin-1 era subreglată..Descreşterea abilităţilor de invazie tumorală şi de creştere tumorală a fost salvată după re-expresia a COX2 din celulele care prezentau Galectin-1 redusă.

TGF-1 promovează expresia COX2 prin inter-acţiunea cu Ras şi cu activarea î n continuare a P38 Mitogen activated protein-kinase(MAPK), a ERK(extra cellular signal-related kinase) şi a căii NK-kB. Subreglarea Galectin-11 sensibilizează celulele canceroase pentru chimiterapia cu Cisplatinum. În plus supra-expresia Galectin-1 şi a COX2 s-a corelat cu progresia ADC.

În concluzie, p38MAPK, ERK, şi COX2 sunt mediatori noi pentru progresia tumorală şi a chimiorezistenţei în CP. galectin-1 poate fi o nouă ţintă pentru terapia combinată a CP.

Date din cuprinsul lucrării

Galectin-1 este implicată în procesele biologice ca adeziunea celulară, progresia ciclului celular şi apoptoza.

Galectin-1 este implicată în iniţierea, amplificare şi rezoluţia răspunsurilor inflmatorii.(8)

Galectin -1 este foarte exprimată în celulele tumorale şi promovează immuno-supresia inducând apoptoza celulelor T activate.(9). Contribuiela progresia tumorii,angiogenezei şi a metastazării(10).

totuşi prezintă şi efecte biologice, care depind de propietăţile fizico-chimice ale proteinei,de tipul celulei ţintă şi de statusul local811).

galectin-1 extra-celulară are propietăţi antiproliferative ce duc la inhibiţia Ras/MAPK, ERK şi a inducţiei transcripţionale a p 27.(12).

Galectin-1 intra-celulară manifestă specificitate faţă de H-ras şi ţinteşte calea  ERK pentru transformare tumorală813,14).

Expresia crescută a Galectin-1 se corelează cu prognostic sever.(18).

Deasemeni invazivitatea  celulelor tumorale se corelează cu nivelle Galectin-1. Totuşi rămân încă neclare mecanismele moleculare ale Galectin-1în progresia tumorii pulmonare.

Autorii au arătat că reducerea expresiei Galectin-1,în Adc pulmonar reduce creşterea tumorală şi inhibă migrarea,invazia şi formarea d colonii,în experiment.

galectin-1 creşte expresia COX2 şi a metabolitului ei prostagladina E2(PGHE2) pentru a promova creşterea tumorală în CP.

Autorii au sugerat că TGF-beta1 poate promova expresia COX2 pe calea Ras/galectin-1 pentru a putea mai departe căile MAPK şo NF-kBeta. Datele lor indică că,activarea MAPK/COX2 este un mecanism nou ,care contribuie la progresia cancerului şi la chimiorezistenţă în ADC pulmonar,iar Galectin-1 poate deveni o ţintă pentru desemnarea medicamentului potrivit în terapia CP.

Date sintetice,

-Galectin-1 endogenă promovează progresia CP şi a chimiorezistenţei princreşterea expresiei MAPK, ERK, COX2. În schimb Galectin-1 exogenă inhibă creşterea celulară(30,31).

-Galectin-1 induce apoptoza celulelor T activate(32,34).

-Activarea COX2 contribuie la progresia Cancerului pulmonar.

    COX2 creşte angiogeneza tumorală.,invazia şi rezistenţa la apoptoză.(39). Mecanismul este următorul-expresia COX2 este indusă prin mai multe semnale extracelulare de stimuli,care promovează inflamaţia şi şi creşterea tumorală.Aceste semnale converg la activarea căilor MAPK şi Pi3K,care reglează expresia mRNA COX2(23,24). Activitatea transcripţională a COX2 a fost indusă sub tratamentul TGF-Beta1 şi este inhibată de subreglarea Galectin-1. Expresia  COX2 induce TGF-Beta1,care este dependentă de Galectin-1.

-Galectin-1 este o proteină importantă în acest efaşodaj şi este un reglator major al transfomării tumorale. Poate contribui la progresia tumorală şi la apariţia rezistenţei la medicamentele respective prin căile MAPK, Erk şiCOX2.

Astfel devine posibil asocierea unei terapii non-toxice cu un medicament anti-Galectin-1 ce reduce expresia ei în asociere cu o chimoterapie toxică.

39)Victoria M. Rimkunas, Khaterine E. Crosby, Daiqiang Li et al

Analisys of receptor thyrosine kinase ROS-1 positive tumors in non small cell lung cancer(NSCLC): identification of FIG-ROS-1 fusion

Clinical Cancer Research 2012;18(16): 4449-4457

Au analizat 556 tumori pentru a determina nivelul expresiei ROS-1,localizarea sa şi frecvenţa în NSCLC. Ei au identificat 1,6% tumori careexprimă ROS-1 şi 4% tumori care exprimă ALK. S-au găsit şi tumori cu rearanjamente ALK şi ROS-1. Parteneri de fuziune au fost

CD74-ROS-1, SLC34A2-ROS-1 şi FIG-ROS-1. Ultimul s-a găsit în glioblastom. Nu se ştie încă extensia proteinei ROS-1 în NSCLC şi nici în ţesutl normal. Autorii au studiat expresia proteinei ROS-1 numai la cazurile de NSCLC,care prezentau fuziunea ROS-1.

Dateedin lucrare.

ROS-1 este un receptor thyrosine kinase(RTK) transmembrană proto-oncogenic. Se găseşte în Sistemul Nervos şi în Neoplasme.  FIG(fused in glioblastoma)-ROS-1 acţionează ca o proto-oncogenă.Aceast fuzion-proteină rezultă dintr-o deleţie intra-cromozomială şi s-a găsitîn SistemulN ervos Central. Este implicat în progresia tumorală.  Ei au identificvat fuziuni ROS-1 şi în NSCLC,ca posibil conductor oncogenic. S-a observat că rearanjamentele ROS-1 răspund la tratamentul cu Crisotinib(16).

Terapia ţintită moleculară întrun set de pacienţi NSCLC este esenţială ca terapie personalizată. Devine necesară identificarea de noi conductori oncogenici(16,21).

Frecvenţa ROS-1 în tumorile NSCLC este de 1,6%,determinând unun nou subset tumoral NSCLC.

Pacienţii ROS-1 pozitivi răspund la tratamentul cu crisotinib. Parteneri de fuziune au fost CD74-ROS-1,care este fuziunea cea mai comună, iar în  NSCLC este fuziunea FIG-Ros-1.

Expresia ROS-1 estemutual exclusuvă în NSCLC şi reprezintă un subset de pacienţi unde ROS-1 poate fi un conductor oncogenic.

În alte lucrări  au fost identificaţi inhibitorii cu moleculă mică ALK.Ei sunt TAE684 şi Crisotinib. Aceştia s-au dovedit că sunt şi inhibitori ROS-1, suprimând proliferarea. Crizotinib inhibă fosforilarea ROS-1 şi suprimă proliferaerea. ROS-1 devine astfel o ţintă terapeutică. Pacienţii NSCLC ,care exprimă fuziuni ROS-1 sunt un subset distinct faţă de cei care prezintă fuziuni ALK. Ei răspund la tratamentul cu Crisotinib.

40)Maria R. Arcica,  Jamie E. Chaff, Khedoudja  Nafa et al

Prevalence,clinico/pathologic association ad molecular spectrum of ERBB2(HER2) thyrosine kinase mutations in Lung Adenocarcinomas

Clinical Cancer Research  2012;18(18); 4910-4918

Rezumat. Există un subset  de Adenocarcinom(ADC) pulmonar cu mutaţii active în domeniul tyrosine kinase al ERBB2(HER2). Aceste mutaţii HER2 sunt exclusive cu mutaţiile  EGFR şi Kras.

Au fost identificate 25 cazuri cu mutaţii HER2,care reprezintă 6% din specimenele negative la EGFR/Kras/AKT.

În exonul 20 au fost observate mici inserţii în 24/25 cazuri(96%).

Morfologic 92% (23/25) au fost ADC moderar sau slab diferenţiat.

Mutaţiile HER2 nu sunt asociate cu amplificarea. Mutaţiile Her2 se observă la nefumători, dar nu s-au găsit asociaţii cu sexul,stadiul ,rasa.

Date din lucrare,

Menegementul ADC pulmonar s-a transformat în ultima decadă, ca urmare a identificării a alterărilor cheie genetic, care activează oncogenele conductoare.. Acest lucru permite ca tratamentul să fie ţintit în funcţie de specificul leziunilor moleculare din tumorile respective.

Mutaţiile genei HER2 identifică un subset din Adenocarcinomul(ADC) pulmonar. Acest subset reprezintă o addiţională ţintă de tratament,care-în experiment- s-au dovedit că sunt sensibile la inhibitorii HER2(23-25,36). Dintre inhibitori avem trastuzumab.lapatinib şi alţii mai noi,dacmitinib şi afatinib(36,39,40).

Mutaţiile HER2 sunt mutual exclusive cu mutaţiile EGFR şi Kras. Autorii au găsit 25 cazuri de ADC, HER2 pozitive. Acestea sunt exclusive cu mutaţiile EGFR,Kras,BRAF, PI3KCA,MEK1 şi AKT, ca şi rearanjamente ALK.

Prevalenţa mutaţiilor HER2 este de 2% din 1478 pacienţi(17).

Dintre pacienţii cu mutaţii HER2, inserţiile la exonul 20 reprezintă majoritatea alterărilor detectate(96%),24/25 pacienţi.

Mutaţiile HER2 sunt mutual exclusive..Aurorii au găsit o corlaţie cu statusul de nefumător.. Mutaţiile HER2 sunt mai frwecvente la nefumători. Nu sunt diferenţe de sex sau rasă. Predomină la cei foarte tineri. Mutaţiile HER2 predomină în ADC pulmonar,mai precis încarcinomul bronchioloalveolar(43). Majoritatea tumorilor cu mutaţii HER2 sunt heterogene. Au fost fenotipuri mixte papilare,acinare,solid şi micropapilare8ceam mai comună componentă.Majoritatea tumorilor au fost moderat sau slab dfernţiate(25).

Testarea aberaţiilor din domeniul HER2 kinase trebuie să fie o componentă, din cadul testelor pentru fixarea loturilor penru cercetare.

41)Takeshi Shimamura, Samanthi A.Perera, Kevi P.Toley et al

Ganetespib(STA-9090), a non-geldamamycin HSP90 inhibitor has potent anti-tumor activity in vitro and in vivo models in Non Small Cell Lung Cancer(NSCLC)

Clinical Cancer Rsearch 2012;18(18):4973-4985

Rezumat   Autorii descriu activitatea anti-cancer a Ganetespib- în experiment- în modele de NSCLC. Ganetespib este un inhibitor non-geldanamycin- al heat  shock protein 90( HSP90)

Activitatea Ganetespib a fost comparată cu geldanomycin(17AAG) şi a fost evaluată-pe şoarece- cu  Adenocarcinomul(ADC) pulmonar condus de ERBB2-YVMA.

Ganetespib blochează abilitatea HSP90 şi se leagă(se fixează) de  geldanamycin biotinylata şi disrupe asocierea  HSP90. Este mai potent decât 17AAG..

În experiment gametespib produce depleţia receptorilor thyrosine kinaze şi în continuare se extinde la semnalizarea care îi succede şi duce la inhibiţia proliferării ş la inducerea apoptozei. Acest lucru s-a dovedit superior acţiunii 17AAG. Ganetespib este rapid eliminat din plasmă şi din ţesutul normal, dar este menţinut în tumoră cu T1/2 de 58,3 ore. Deaceea s-a început tratamentul cu o schemă de pastilă pe săptămână perioadă în care Ganetespib produce o inhibiţie a creşterii tumorale mai mare decât 17AAG.

Ganetesib arată o acţiune contra ADC pulmonar de la şoareci conduşi de oncogenica ERBB2 YUMA.

Concluzii.

Ganetesib are o potenţă mai mare decât 17AAG şi este potenţial eficace contra subseturile NSCLC, incluzând şi cele care prezintă mutaţii relevante translaţionale, EGFR şi ERBBB.

Mai multe subseturi de NSDCLC sunt addiţionale la kinazele oncogenice,( care sunt dependente de chaperone HSP90 pentru stabilitate conformaţională). Acest lucru stimulează evaluarea inhibitorilor HSP90.

Deoarece compuşii geldanamycin au arătat limitări toxice şi biologice, acest lucru a dus la desvoltarea de compuşi non-Geldanamycin printre care s-a evidenţiat ganetesib(STAT1), care este un triazolon ce conţine rezorcinol.

Experimental Ganetesib este mai potent şi mai eficace decât 17AAG(17 allylamino-17-demetoxigeldanamycin). Dozele şi modul de administrare sunt în curs de elaborare(1-2 doze săptămânal.

Ganetesib este activ la şoarece în ADC pulmonar condus de mutanţii ERBB2YIMA. Sint necesare încă studii în tumorile NSCLC care includ mutaţii EGFR şi ERBB2.

Din lucrare.

Heat shock protein90(HSP90) este un chaperon dependent moleculei de ATP-ază şi care este exprimat peste tot în cdelulele eukaryotice(1).HSP90 este esenţial pentru maturaţia conformaţională şi pentru stabilitatea proteinelor ce includ protein-kinazele. În plus este implicat în receptorii steroizi,în factorii transcripţionali,din care mulţi sunt importanţi pentru proliferarea şi supravieţuire celulelo canceroase.(2,3).

În contrast cu celulele ţesutului normal und GSP90 este latent, HSP90 în celulele tumorale este foarte abundent. Această abundenţă este necesară pentru supravieţuire în mediul hipoxic ,slab nutrit,sau acidităţii din micro-ţesutul înconjurător şi pentru menţinerea kinazelor mutante,care le sunt addiţionale.(4,5).

Ăn NSBLC unde expresia înaltă a HSP90 se corelează cu o redusă supravieţuire(7), mutanţii EGFR(8,9),ERBB(10),  MET(11), mutanţii BRASF(12), EML4/ALK(13,14) sunt proteino-deppendente  de HSP90, iar degadările lor duc la pierdere viabilităţii celulei tumorale în subsetul ADC corespunzător.

                      Majoritatea inhibitorilor HSP 90 ţintesc activitatea ATP-zei la N-   t     .                      terminal(15). Ei fac parte din clasa geldanamycin.Aceşti agenţi sunt                                                s                      substraturi a P-glycoprotein(22).Clinic însă ei produc toxicitate                g                     gastro-intestinală şi hepatică(15,23).

Aceste date au dus la desvoltarea inhibitorilor HSP90 non-geldanamycin.

Ganetespib(STAT90) este un compus non-geldanamycin(un triazolon ce conţine rezorcinol).. El se fixează pe N-terminal al HSP90(20,25). Având T1/2 prelungit în tumoră se fac eforturi în stabilirea dozei şi schemei de tratament. Ganetespib arată o potenţă pre-clinică mult mai înaltă decât 17AAG înmai multe subseturi NSCLC,care se definesc pri addiţia lor la oncoproteine individuale. datele prezente jistifică o evaluare clinică a Ganetespib

în tumorile conduse de membrii familiei ERBB. În viitor este necesară optimizarea dozelor şi integrarea terapiei cu inhibitorii de thyrosine kinase. Acestea variază în funcţie de ţinta,care trebuie frânată. Aşa se va desvolta câmpul inhibitorilor HSP 90.

42)Lingmin Hu, Chen Wu, Xueying Zhao et al

Genome-wide association study of prognosis in advanced non Small –Cell Lung Cancer(NSCLC) patients receiving Platinum-based chemotherapy

Clinical Cancer Research 2012;18(19):5507-5514

Rezumat

 La pacienţii cu Cancer pulmonar(CP) variaţii genetice pot influenţa răspunsul la chimioterapie şi supravieţuirea globală.

Au fost identificate 5 SNP(single nucleotide  polimorphism) în populaţia chineză, care au arătat o asociere consistentă cu supravieţuire în NSCLC.

3 SNP au fost asociate cu supravieţuire globală scăzută în NSDCLC.

Aceste 3 SNP-uri au fost:

-rs 7629386 locaalizat la 3p.22.1

- rs 969088  localizat la 5p.14.1

-rs 3850370 localizat la14q.243

2 SNP-uri au fost asociate cu o supravieţuire mai bună în NSCLC:

-rs 41997 localizat la  7q.31.31

-rs  12000445 localizat la 9p.21.3

În plus rs 7629386 localizat la3.22.1(CTNNB1) şi rs 3850370 localizat la14q22.1(SNW1-ALKBH1-NRXN3) au fost găsite replicate la Caucazieni.

 Concluzii. S-au identificat în NSCLC avansate 5 SNP-uri ca markeri ai supravieţuirii la pacienţii NSCLC trataţi cu chimioterapie de linie principală bazată pe Cisplatinum la populaţia chineză HAN.

2 SNp-uri, rs 7629386 şi rs3850370 s-au dovedit a fi markeri ai supravieţuirii.

Date din text.

   SNP rs3850370 poate modifica supravieţuirea în NSCLC atât la chinezi,cât şi la caucazieni. El este localizat la 14q24.3 printe 3 gene:

1)-SKI-interacting protein(SKIIP) ,cunoscut deasemeni şi ca SNW1

2)Alkilation repair homologue 1(ALKBH 1-8).

3) Neurexin 3 (NRXN3)

     SNW1 este solicitat în tranziţiaepitelial mezenchimală(EMT) indusă de TGF1 şi în procesul de invazie î  celulele transformate(21).

      Familia ALKB1-8 este implicată în repararea alterării alkylării din DNA şi RNA(22). Dintre aceştia ALKBH3 este supra exprimat în Adenocarcinom(ADC) şi contribuie la supravieţuirea celulelor NSCLC(23). Totuşi asocierea Cisplatinum şi cu subreglarea ALKBH2 mediată de lenti-virus este mai potentă îm  înhibarea creşerii celulelor canceroase pulmonare şi în inducerea apoptozei,decât monochimioterapia. Nu se ştie încă bine rolul ALKBH1 în supravieţuirea NSCLC.

-Deleţiile la rs7629386 localizat la3p.21.1 sunt un eveniment precoce în tumorigeneza pulmonară(25,26). rs3629386 este un component al căii de semnalizare Wnt(27,28).

-SNP rs 969088 este localizat împreună cu  Cadherin9(CDH9). CDH9 este implicat în joncţiunile celulă-celulă depenente de CA în sistemuil nervos.(29).

Hipermetilarea metilarea membrilor familiei CADHERIN, CDH1 şi CDH13 este asociată cu o supravieţuire mai bună la pacienţii cu NSCLC(30,31).

-rs 12000440 este localizat la 9p.21.3 este frecvent „deleted” în CP(3).

Autorii nu au obşinut informaţii asupra corelaţiei genotip-fenotip ale celor 5 SNP-uri şi expresia genică în ţesuturile pulmonare şi în liniile celulare.(42,43).

43)Robert Fouret, Julien Laffaire, Michel Beau-Faller et al

         A comparative and integrative approach identifies ATPase family AAA domain containing 2 a like driver of cell proliferation in Lung Adenocarcinoma

 Clinical Cancer Research 2012;18(20):5606-5016

Rezumat. Autorii au încercat să identifice modificările genetice, care pot conduce patogeneza  Cancerului la fumători şi nefumători ce prezintă Adenocarcinom(ADC) pulmonar. Ei au analizat numărul de Kopii şi profilul expresiei genice în ADC şi relaţia alterărilor cu statusul fumător.

Ei au identificat, că amplificările în zona 8q.24.12 se suprapun cu MYC şi ATAD2,mai frecvent la fumătorii permanenţi. La grupul de pacienţi nefumători tumorile au exprimat gene comune cu omul normal. La fumătorii permanenţi tumprile au exprimat grupuri de gene proliferative şi invazive.

Integrarea numărului de kopii şi expresia genelor,au identificat un grup bogat(îmbogăţit) în gene mitotice şi ţinte MYC. Ele prezentau-în principal-un modulator pe nume ATAD2 şi cofactor MYC.

O relaţie puternică doză-răspuns , între ATAD2 şi expresia genelor legate de proliferare ,s-a observat atât la fumători cît şi la nefumători.

Expresiile  ATAD2 şi MYC sunt corelate cu amplificarea 8q24.12 şi a fost mai mare la fumători. Totuşi numai supra expresia ATAD2 şi nuexpresia MYC explică comportamnentul genelor corelate cu proliferarea.. Ele prezic un prognostic sever,independent de stadiul bolii.

Concluzii. Probabil forţa conducătoare din spatele contribuţiei MYC pentru proliferarea necontrolată în ADC pulmonar este ATAD2. Dereglarea ATAD2 este.în-principiu- legată de amplificarea genică şi este mai frecventă la fumători.

Expresia aberantă a ţintelor MYC,care participă  la programul responsabil pentrru proliferarea necontrolată, s-ar datora expresiei dereglate a ATAD2. Aceste date sugerează că nivelele ATAD2 pot prezice dependenţa MYC a ADC pulmonar. MYC deşi este o ţintă frecventă şi relevantă terapeutic, până în prezent nu i s-a găsit un inhibitor specific. ATAD2 este astfel o viitoare ţintă terapeutică,care apare posibilă datorită activităţii ATPazei şi al său bromodomain(22)

Datele lor sugerează că aberanta expresie a ţintelor MYC,care participă

în programul pentru proliferarea necontrolată poate fi atribuit expresiei derglate a ATAD2. Deasemeni mai sugerează că nivelele ATAD2 pot prezice dependenţa de MYC a ADC pulmonar.

Date din lucrare.

Deşi majoritatea CP au drept cauză fumatul,totuşi cancerul se observă şi la nefumători ajungând la 17% din decesele de cancer la femei şi4% la bărbaţi(1,2).

PATRU gene majore sunt implicate în patogeneza  CP, aceste fiind ALK, EGFR, Kras şi TP53.În CP la fumători cât şi la nefumători s-au găsit diferenţe în alterările moleculare ale  acestor gene(3,4).

Alterările moleculare includ translocaţii pentru ALK şi mutaţii punctiforme pentru EGFR, Kras şi TP53(5,6). Deasemeni şi numărul de kopii sunt şi ele asociate cu dereglarea genică pentru crearea fenotipului malign .MYC este frecvent amplificată şi supra-exprimată în CP(7). Încă nu s-a precizat o asociere definitivă între amplificare sau deleţii şi statusul de fumător.(8).

ATAD2 a fost  identificat ca probabil conducător al proliferării celulare în ADC pulmonar. MYC este co-amplificat cu ATAD2 şi la fel ca ATAD2, MYCeste supra-exprimat la fumătorii mari.

                 ATAD2 –dar nu şi expresia MYC-este puternic legat de expresia                          genelor proliferării,în special genele fusului mitotic. Aceste date sugerează că expresia aberantă a ţintelor MYC(care participă la programul proliferării necontrolate) poate fi atribuită dereglării expresiei ATAD2.Ele mai sugerează că nivelele  ATAD2  pot perzice dependenţa ADC pulmonar de MYC.

Adaos.

ATAD2 (ATPase family,AAAdomain containing2). Marea familie de ATPase prezintă o regiune conservată depeste 220 aminiacizi,care conţin un ATP-binding site. Proteinele din această familie conţin 1 sau 2 domenii AAA(Atp-aza Asociată cu diverse Activităţi celulare). Proteinele familiei AAA prezintă adesea funcţii asemănătoare “chaperone”-ilor, care ajută la operaţiile de asamblare şi dezamblare a complexelor proteice. Proteina codificată de aceste gene conţine 2 domenii AAA,ca şi bromodomain(Chaperone Genetic Med 2005-7(1)-3-12). Moleculele  Chaperone  sunt importante pentru menţinerea unui set funcţional de proteine în comartimentele celulare. Alături de maşinăriile de degradare a proteinelor(ubiquitin-proteasome system), Chaperon-ii formează inima(centrul) mecanismului de control a calităţii proteinelor celulare.

44)Xia Pu, Yuanqing Ye, Margaret R. Spitz et al

Predictions of survival in never smokers with non small cell lung cancer:A large scale,two-phase genetic study

Clinical Cancer research 2012;18(21):5983-5991

Cancerul Pulmonar(CP) la nefumători(Lung Cancer in never smokers-LCINS) este trecunoscut din ce în ce mai mukt ca o boalî distinctă de cea a fumătorilor permanenţi,posedând diferenţe substanţiale în etriologie,caracteristici  clinice şi prognostic. Autorii au încercat sîidentifice markerii specifici de prognostic pentru LCINS.

S-au studiat SNP(single nucleotide polymorphism) din genele legate de inflamaţie şi asocierea lui cu supravieţuirea globală în 2 clinici md.ANDERSON şi MAYO-CLINIC.

Rezultate. Au fost validaţi 3 SNP: LMRA-rs 879576, BMP8A-rs698141 şi STY-rs290229.

Alte 2 SNP au arătat numai o semnificaţie marginală(border line)..

Ele au fost CD74-rs1056640 şi CD-rs10805374.

Au stratificat pacienţii în subseturi cu diferite semnificative riscuri de deces

Pacienţii. cu rs1056400_GG/rs698141_GA+AA au un risc semnificativ de mare la deces in ambele loturi(md. Anderson cât şi la Mayo-Clinic), în comparaţie cu cu populaţiile cu- rs1056400_GG/rs 698141_GG sau rs1056_GA+AA.

Studiul arată o evidenţă că variaţiile genetice îbn legătură cu inflamaţia pot afecta rezultatul clinin alLCINS, iar tratamentul trebuie personalizat.

Date din cuprinsul articolului.

15% dintre bărbaţi şi 53% dintre femei cu CP nu sunt fumători(1,2).. În ultimile dcade a crescut proporţia  de cancere fără celule mici(NSCLC). Dintre NSCLC majoritatea sunt femei cu Adenocarcinom(ADC).

Tumorile dela  nefumători au un profil unic şi predominat în comparaţie cu fumatorii. Astfel avem câştiguri cromozomiale în regiunea 16p,hipermetilare la hMLH1 şi hMLH2 şi mutaţii distincte a oncogenelor majore şi ale genelor tumor-supresoare.(1-3).

Aceste date sugerează câi digferite ale carcinogenezei la fumători şi nefumîtori în CP. Deasemnei s-auidentificat diferenţe în prininţa prognosticului între fumătorii şi nefumătorii cu CP.(2,3,5,6). Datorită acestor diferenţe este necesară identificarea markerilor de predicţie şi de prognostic.

-INFLAMAŢIA. Este un proces celular care este activat ca răspuns la alterareatisulară,a infecţiei şi a altor stress-uri celulare.

Este stabilită o relaţie între inflamaţie şi cancere, din care unele cancee pornesc de la locul inflamaţiei(7,8). Produşii răspunsului inflamator,ca ROS pot duce la alterări ale DNA,ce duc mai departe la carcinogeneză şi formarea de fenotipuri invazive şi(sau) metastatice.(9-14).

Celulele inflamatorii uşurează progresia bolii şi metastazarea cu ajutorul şi al modificărilor din micro-ţesutul peritumoral,promovând instabilitatea genetică şi angiogeneza.(13). O rducere a supravieţuirii se observă la pacienţii cu nivele crescute ale markerilor inflamaţiei.(15). Inflamaţia este asociată cu rezultatul clinic al CP(16-19). Autorii au evidenţiat un numar de SNP corelaţi cu inflamaîia la nefumătorii cu cancer.

DISCUŢII. Autorii au căutat să identifice prezicătorii genetici ai supravieţuirii globale la nefumătorii cu CP.

Evaluând sistematic SNP din majoritatea căilor inflamatorii, autoeii au găsit 5 SNP care sunt asociaţi cu szpravieţuirea globală,aceştia fiind CD 74, CD38, SYC, BMP8A şi C17RA.

Comparând asocierea SNP cu supravieţuirea la fumători şi ne-fumători,ei au identificat rolurile distincte ale factorilo genetici inflamatori, ce determină prognosticul la nefumătorii cu CP. 2 SNP şi anume IL17RA-rs879576 şi BMP8A-rs 698141 sunt legate de semnalizarea cytokinică. IL17RA este o isoformă a receptorilor lui ---IL17RA. În prezenţa ligandzilor Il-17, aceşti receptori pot activa alte căi de semnalizare în continuare (down-stream) pentru a induce recrutarea de macrofage,angiogeneza şi boli inflamatorii(28,29).

Studiind IL17RA-879576 s-a observat că este asociat cu un efect protector contra morţii. Acest efect se exteriorizează prin prelungirea MST(median survival time). Acest  SNP este localizat înultimul exon al ILRA,care poate influenţa  structura şi(sau) reglarea genei gazdă.

-BMP8A. Este un membru al superfamiliei TGFBeta(30).Proteinele BMP8A joacă un rol important în diferenţierea celulară,proliferare,supravieţuire ,apoptoză şi sunt implicate în migarea celulelor tumorale,înmetastazare şi angiogeneză în diferite cancere.(31-34).  rs698141 ste localizat în primul intron al BMP8A. El este probabil legat de alt SNP ce rezultă din alterarea fubţiei BMP8A.

Autorii(35) au raportat că fumatul poate duce la immunosupresie şi la subreglarea cytokinelor pro-inflamatorii-în special-ăîn ţesuturile pulmonare,sugerând rolul cytokinelor în patologia pulmonară(35).

Variantele căilor de semnalizare a cytokinelor au fost predominent în SNP,care au fost validate de autori,luminând rolurile potenţiale  a cytokinelor în determinarea prognosticului LCINS.

-SYK face parte din familia thyrosin kinazelo. SYK joacă un rol oncogenic în diferite cancere(36).

În celulele canceroase SYK este redusă la tăcere prin hipermetilare în regiunea sa(37).

SYK-rs290229 a fost asociat cu cu creşterea riscului de deces, prin reducerea supravieşuirii. Acest SNP este localizat întrun intron. Este posibil ca acest SNP să fie legat de un alt variant cvauzal,catre afectează funcţia SYK.

     -2 alte SNP  CD38 –rs10805347 şi CD74-rs1056400 au fost marginale  

          în studiul lor.

          CD74 este un membru al clasei polipeptidelor şi este o potenţială

              ţintă terapeutică şi un factor de prognoszic pentru cancere cu implicareimplicare în Adenocarcinom.

-         CD38 este o glycoproteină transmemgrană multifuncţională de tip II cu lanţ unic.Este legată de desvoltarea infeţiilor,diabet,cancer(42) şi în leucemie(43). CSD38-rs10805347 are rol protector împotriva decesului

-         indicând un rol poteţial în cancerele solid şi leucemie(4).

-         45)

45)Snezana Dogan, Ronglai Shen, Daphne C. Ang et al

Molecular epidemiology of EGFR and Kras mutations:3,026 lung Adenocarcinomas higher susceptibility a women to smoking-related Kras mutant Cancers.

Clinical Cancer Research 2012;18(22):6169-6171

Pentru a clarifica epidemiologia moleculară ale mutaţiilor EGFR şi Kras în adenocarcinomul pulmonar (ADC), autorii au examinat la 3026 pacienţi date tumorid genotipice în relaţie cu aspecte demografice,clinice şi date de istoria fumatului.

Asociaţiile reciproce ale mutaţiilor EGFR şi Kras cu istoria fumatului au arătat că 11% dintre fumători au avut tumori cu mutaţii EGFR, iar6%  dintre nefumători au avut tumori cu mutaţii Kras.

Mutaţiile Kras la nefumători faţă de fumători sugerează că CP cu mutaţii Kras la nefumători nu sint din cauza expunerii secundare la fumat.  Frecvenţa crescută a Kras G12C la femei şi la vârste tinere şi cu istorii scurte în timp a fumatului  au o susceptibilitate crescută la carcinogenele fumatului.

DATE din Lucrare.

-Mutaţiile EGFR la nefumători au fost în 43% din cazuri, iar la fumători au fost 11%. Mutaţiile Kras s-au întâlnit la 34% dintre fumători şi în 6% dintre nefumători.

S-au găsit diferenţe distincte  în funcţie de sex vârstă  şi stadiul bolii la principalele  2 mutaţii ale EGFR. Deleţiile EGFR la exonul 19 au fost mult mai frecvente decât mutaţiile L858R, la tineri.  L858R se observă mai mult la cei mai în vârstă şi adesea în stadiul  I al bolii.

Datele mai suferează că Adc pulmonar cu deleţii la exonul 19 este mai agresiv decât ADC cu mutaţii L858R.

Deleţiile  EGFR la exonul 19 s-au asociat cu un răspuns mai bun în urma tratamentului inhibitori de thyrosine kinase(TKI) şi au un timp de supravieţuire fără recidivă şi o supravieţuire  globală mai prelungite.Totuşi sunt diferenţe de răspuns la tratamentul cu TKI atât în funcţie de vârstă cât şi de stadiul bolii, ca şi diferenţe subtile probabil în biologie şi(sau) etiologice ale deleţiilor dela exonul 19 şi mutaţiile L858R. La pacienţii fumători şi foşti fumători se găsesc   tumori cu mutaţii EGFR în 11% din cazuri.

Printe pacienţii fumători dar cu mai puţin decât 10 pachete/an mutaţiile EGFR sunt mai comune decât mutaţiile Kras. Totuşi mutaţiile EGFR scad odată cu creşterea timpului de fumat. Există o relaţie a mutaţiilor EFGFR în funcţie de numărul de pachete/an şi cei nefumători.

-Mutaţiile Kras se găsesc printrwe fumători şi foştii fumători. Autorii au observat tumori cu mutaşii Kras în 6% din cazuri la nefumători. Frecvenţa mutaţiilor Kras creşte cu durata timpului de folosire a fumatului şi simultan creşte numărul de tumori cu mtaţii Kras.

Sursa majoră de ceştere a ADC pulmonare cu mutaţii Kras este alterarea permanentă a DNA de către carcinogenele din fumat.

S-a mai arătat  că nefumătorii au probabil au mai multe mutaţii prin tranziţie(G>A) decât mutaţii prin transversie legată de fumat(G>t sau G>C).

La nefumătorii cu mutaţii Kras s-au detectat mutaţii prin transversie G>T pe nume KrasG12C. Aceste  ne arată că ADC pulmonare cu mutaţii Kras  nu se datoresc fumatului secubdar ,ci prin prezenţa mutaţiilor Kras prin transversie G12C.

-S-au observat date în privinţa diferenţei de sensibilitate faţă de fumat. S-a stability că femeile sunt mai sensibile  faţă de carcinogenele din tutun. Femeile fumătoare au mai multe mutaţii prin transversie (G>T), decât  bărbaţii .

Datele care suportă ipoteza că femeile sunt mai sensibile când sunt expuse carcinogenelor sunt-

1)     prezenţa unui procent mai mare de tumori cu tumori Kras G12C cu transversie  G>T.

2)     vârsta la tineri la data diagnosticului

3)     numărul mai scăzut de ţigarete(pachete/an) la femeile cu mutaţii Kras. Toate în comparaţie cu bărbaţii.

    Aparenta creştere a susceptibilităţii femeilor în carcinogeneza prin  tutun, reflectă diferenţele în genele care codifică enzimele ce metabolizează carcinogenele din tutun.

 Spre exemplu enzima de detoxifiere faza I CYP1A a citocromului P450 are o expresie mai mare în ţesutul normal la fumătoare faţă de fumători.

Cel mai comun polimorfism găsit în enzimele de detoxifiere faza II  în cytocromul P450 este genotipul GSTMI. Genotipul GSTMI este prezent în 40%-50% din populaţia generală datorită homozigozităţii pentru polimorfismul de deleţie. Impactul GSTM1 este crescut la femeile fumătoare.

Observaţiile autorilor duc la faptul că trebuiesc luate în considerare diferitele posibile etiologii reprezentate de aspectele diferite histologice şi subtipurile moleculare. Acestui lucru i s-a dat termenul de  epidemiologie moleculară patologică.

46)SAI-HONG, IGNATIUS OU

          Lung cancer in never sokers;does smoking matter in the era of molecular diagnostics and target therapy.

           J. Clin. Pathology 2013;66:839-846

Până în prezent clsificarea CP s-a fîcut în funcţie de statusul fumatului.

Prin descoperirea multor mutaţii cu funcţii conducătoare(mutaţiile active EGFR şi rearanjamentele ALK în Adenocarcinomul(ADC) pulmonar) s-a trecut la clasificarea cancerului pulmonar fără celule mici(NSCLC) în diferite subgrupe moleculare, bazată peprezenţa mutaţiilor conducătoare dominante. Istoria fumatului are valoarea de a prezice  sau de a prognostica în cadrul  subgrupelor moleculare pentru identificarea diferenzelor în funcţie de istoria fumatului. Aceste ajută la viitoarea ţintă terapeutică.

47)Junko Tanizaki, Isomu Okamota, Takafumi Okabe et al

Activation of HER familysighnaling as a mechanism of acquired resistance la Alk inhibitors in EML4-ALK positive în non small cell lung cancer

Rezumat.  Crisotinib este un inhibitor thyrosine kinase pentru ALK(anaplastic lymphom kinase). Crisotinib s-a arătat eficace faţă de paienţii cu NSCLC pozitivi al proteinei de fuziune EML4-ALK. Totuşi a apărut

rezistenţa faţă de el., al cărui mechanism nu este bine cunoscut.

Autorii au folosit celulele de cancer pulmonar H3 122(care erau EML4/ALK pozitive şi care erau rezistente faţă de inhibitorulALk, TAE684.. Ele sunt denumite celuleleH3 122/TR. S-a investigat modul de apariţiei rezistenţei.

Au mai izolat celule de cancer pulmonar pozitive faţă de EML4/ALK denumite K3 de la un pacient,care prezentă rezistenţă la crisotinib şi au investigat caracteristicele ei.

Rezultate.   S-au comparat celulele H3 122 cu celulele H3 122/TR. S-a observat că cellele H3 122/TR au:

-reducerea expresiei EML4/ALK la nivel trascripţional.

-suprareglarea fosforilării EGFR, HER2, Her3.

Activarea familiei de protein HER a fost însoţită de o creştere a secreţiei EGF prin stimulareautocrină

Tratamentul cu inhibitori EGFR induc apoptoza în celulele H3 122/TR, dar nu şi în celulele H3 122.

În celulele parentale s-a observat inhibiţia ERK(extra celula signal regulated kinase) şi o fosforilare  a STAT3 indusă de TAE684. Acest lucru a fost prevenit prin expunerea celulelor la exogenul EGF,lucru ce a dus la reducerea sensibilităţii a cerşterii celulare la TAE 684.

Celulele K3  deasemeni prezintă activarea  familiei HER, care se însoţeşte de crşterea secreţiei EGF.

Concluzii.  Activarea familiei de semnalizare HER,mediată de EGF se însoţeşte de rezistenţa Alk la inhibitorii de thyrosine kinase(TKI) în cancerele pulmonare pozitive pentru EML/ALK.

Celulele H3 122, care exprimă  EML4/Alk sunt foarte sensibile la tratamentul cu TAE 684 un inhibitor thyrosine kinase.

Celulele H3 122/TR sunt rezistente la crisotinib, dar nu şi la Paclitaxel sau adriamycin.

TAE 684  induce o ceştere marcată a apoptozei în celulele h33 122,dar nu au efect asupra celulelor h3 122/TR.. Celulele H3 122/TR au căpătzat o rezistenţă la inhibitorii ALK.

Discuţii.  EML4/ALK se întâlneşte în 55-10% din cazurile de NSCLC.

Inghibitorii Alk au efect important anti-tumoral. Apariţia rezistenţei limitează potenţialul lor terapeutic.

În acvest studiu autorii au obţinut celule H3 122/TR rezistente din celulele H3 122 prin expunerea celulelor sensibile la inhibitorul TAE 684,care este un inhibitor mai puternic decât crizotinib.

Celulele rezistente H3 122/TR nu prezintă mutaţi,care să explice apariţia rezistemţei.Celulele rezistente  H3 122/TR au o activare crescută a a EGFR,Her1,HER3 mediate de EGF,reducându-se în acelaşi timp nivelul activării  EML4/ALK

Activarea familiei de proteine HER indusă de EGF duce la o dependenţă a supravieţuirii de căile familiei HER.

Dacă se combină  un inhibitor Alk  cu un inhibitor EGFR se obţine inducerea apoptozei în celulele rezistente H3 122/TR. Astfel avem o dovadă că calea de semnalizare EGFR contribuie la supravieţuirea  acestor celule rezistente  H3 122/TR.

Acest mecanism de rezistenţă este confirmat de observaţi că  celulele K3 de la un specimen NSCLC  pozitiv pentru EML4/Alk, au dovedit

o rezistenţă la crizotinib-in situ-manifestată prin activarea familiei HER mediată de EGF. În schimb activarea activarea EGFr  mediată de amphiregulin se asociază cu rezistenţă la inhibitorii thyrosine kinase ALK.

Activarea căilor de semnalizare mediată de ligandzi se însoţeşte de  de suprareglarea ligand mRNA, care se însoţeşt cu rezistenţa la terapia ţintită molecular.

În acest sens autorii au arătat  că gene EGF conţine secvenţe de la mai mulţi factori de transcripţie precum – NFkB, AP-1, AP-2, AP-3 şi SP-1.

Aveşti factori pot juca un rol în suprareglarea EGF.

În acest studiu autorii au găsit că,în absenţa inhibitorilor ALK,activarea EGFR, HER2,HER3 în celulele rezistente H3 122/TR diminuă(down regulated) în asociere  cu revenirea sensibilităţii la TAE 684.

Deasemeni  oprirea tratamentului cu inhibitori ai EGFR,după desvoltarea rezistenţei a NSCLcc faţă de un medicament, duce la pierderea mutaţiei t790M,legată de rezistenţă şi obţinem restaurarea sensibilităţii tumorii la tratamentul cu inhibitori EGFR atât în preclini,cât şiîn clinic.

Aceste date ne arată că rezistenţă la inhibitori ALK este potenţial reversibilă. Devine necesară oprirea temporară atratamentului la pacienţii cu CP, pozitivi pentru EML4/Alk, pentru a permite revenirea sensibilităţii

În final autorii au identificat un mecanism care duce la apariţia rezistenţei faţă de inhibitorii ALK în tumorile pozitive pentru EML4/ALK.

47)Shunsuke Kondo, Satoshi Iwata, Takeda yamada et al

Impact of the integrin signaling adaptor protein NEDD9 on prognosis and metastatic behavior of Human Lung Cancer

Clinical cancer Research 2012;18:6326-6338

Rezumat. Un procent important în non small cell lung cancer(NSCLC) prezintă expresia şi activarea EGF receptor(EGFR).Este privit ca o nouă ţintă  moleculară. S-a mai arătat că există o semnalizare reciprocă(crosstalk) dintre EGFR şi Integrine în migrarea celulară şi invazie.

NEDD9 este o integrin adaptor proteină compusă din  mai multe domenii, care servesc ca substrat pentru o varietate de thyrosine-kinase.

S-a încercat să se explice rolul NEDD9 în semnalizarea reciprocă dintre EGFR şi integrine.

S-a arătat că thyrosine fosforilarea  NEDD9 este redusă prin inhibiţia EGFR în liniile celulare NSCLC. Invers supra-expresia EGFR a produs thyrosine fosforilarea NEDD9,în absenţa stimulării integrinei. S-a arătat că NEDD9 joacă un rol pivot în migrarea celulelor şi invazie-in vitro-.

Supra-expresia NEDD9 promovează metastazarea  pe liniile celulare NSCLC. S-a dovedit o puternică corelaţie între expresia NEDD9 şi supravieţuirea fără recidivă,ca şi îm supravieţuire globală.

NEDD9 este un biomarker promiţător în prognosticul NSCLC, iar expresia sa promovează metastazarea.

EGF receptor(EGFR) este privit cao nouă ţintă moleculară în NSCLC. S-a studiat în lucrare inter-acţiunea dintre NEDD9 şiEGF.

NEDD9 este o proteină a Beta-1 integrinei şi este asociată cu cu EGFR.

EGFR este implicată în thyrosine-fosforilarea NEDD9.

NEDD9 mediază(cu ajutorul EGFR-beta1 integrin migarea şi invazia, în experiment. NEDD9 promovează-în experiment- metastazarea pulmonară.

Expresia NEDD9 -în leziunile primare NSCLC- se corelează puternic cu supravieţuirea fără recidivă şi cu supravieţuire globală.

NEDD9 este un biomarker folositor pentrul prognosticul NSCLC ,iar expresia sa poate promova metastazarea în NSCLC.

Este o reciprocitate  între căile de semnalizare EGFR şi NEDD9 în NSCLC.

48)Shunsuke Konda, Satoshi Iwata, Takeda Yamada et al

Impact of the integrin signaling adaptor protein NEDD on prognosis and metastatic behavior of human lung cancer

Clinical Cancer Research 2012;18:6326-6338

Rezumat.Un procent important în cazurile cu non small cell lung cancer(NSCLC) prezintă expresia şi activarea EGF receptor(EGFR). Este privit ca o nouă ţintă moleculară. S-a mai arătat că există o semnalizare-reciprocă- dintre EGF şi Integrine în migrarea celulară

şi invazie.

NEDD este o integrin adaptor protein compusă din mai multe domenii,care servesc ca substrat pentru o varietate de thyrosine kinase.

S-a iîncercat să se elucideze rolul NEDD în semnalizarea reciprocă între EGFR şi Integrine.

S-a arătat că thyrosine fosforilarea a NEDD este redusă prin inhibiţia EGFR în liniile celulare ale NSCLC. Supra expresia EGFR a produs thyrosine fosforilarea NEDD,în absenţa stimulării integrinelor. S-a arătat că NEDD joacă un rol pivot în migarea celulară şi invazie-in vitro-.

Szupra expresia NEDD promovează metastazarea pulmonară pe liniile celulare NSCLC. S-a dovedit o puternică corelare între expresia NEDD şi supravieţuirea fără recidivă ca şi supraveţuirea globală.

NEDD este un biomarker promiţător în progosticul NSCLC ,iar expresia sa promovează metastazarea în NSCLC.

EGFreceptor(EGFR) este privit cao nouă ţintă moleculară în NSCLC.

În lucrare s-astudiat inter-acţiunea dintre NEDD şi EGFR.

NEDD este o proteină a beta1-integrinelor şi este asociată  cu EGFR.

EGFR este implicat înthyrosine fosforilarea NEDD. NEDD mediază cu ajutorul EGFR –beta1-integrin migrarea şi invazia(în experiment).NEDD –tot în experiment promovează metastazarea pulmonară

Expresia NEDD în leziunile primare a NSCLC se corelează puternic cu supravieţuirea fără recidivă şi cu supravieţuirea globală la pacienţii cu NSCLC.

NEDD este un biomarker folositor pentru prognosticul NSCLC,iar expresia sa poate promova metastazarea în NSCLC

Există o reciprocitate între căile de semnnalizare EGFR şi NEDD în NSCLC.

49      Filip Janku, Donald A. Berry, Jing Gong et al

Out-comes of phase II clinicals trial with single-agent therapies in advanced/metastatic Non Small Cell Lung Cancer,published between 2000-2009

Clinical Cancer Research 2012, 18/22,6356-6363

Dintrun total de 143 pacienţi trataţi cu un singur agent  s-a obţinut o rată de răspuns(RR) de 10% o supravieţuire fără recidivă(RFS) de 2,8luni şi o supravieţuire globală de7,6 luni(OS)

Rata de răspuns (RR) şi supravieţuirea fără recidivă(RFS

 se corelază cu supravieţuire globală(OS)..

Dintre aceştia,pacienţii trataţi cu medicamente cu ţintă moleculară au prezentat

RR 48,8% versus 9,7%

RFS 6 luni versus 2,8 luni

OS  11,3 luni versus7,5 luni.

Concluzie. Pacienţii trataţi  au prezentat RR, RFS care s-au corelat co OS.Pacienţii traraţi cu medicamente ţintă au avut un beneficiu mai mare, decât pacienţii neselecţionaţi.

50)Kengo Takeuki, Manabu Soda, Yuki Togashi et al

RET, ROS1 and ALK fusions in lung cancer

Nature medicine 2012;18:378-381

Printrun sistem bazat pe o integrare a datelor moleculare şi histo-patologice,s-a studiat pe 1529 de cancere pulmonare fuziunile-anaplastic lymphom kinase(ALK), c-ras oncogene-1 şi receptor thyrosine kinase1(ROS1).

Au identificat 44 cazuri pozitive pentru ALK şi 13 cazuri pozitive pentru ROS1.

Iînainte de aceastălucrare ,autorii au descoperit alte fuziuni necunoscute până în prezent în Adenocarcinomul pulmonar(ADC).

Ele sunt

-fuziunea KIF5B/RET(kinesin family member 5/RET proto-oncogene

-fuziunea CCDC6(coiled-coil domain containing6) şi proto-oncogenaRET.

Au fost identificate în 14  ADC.

Din analiza a 1116 ADC ,care conţineau 71 de ADC pozitive pentru fusion-kinase, autorii au identificat patru factori independenţi,care sunt indicatori al unui prognostic sever la pacienţii bărbaţi peste 50 ani,în stadii avansate şi cu status fără fuziuni.

                       51)Takashi Kono, Hitoshi Ichikawa, Yasushi Totoki et al

                             KIF5B-RET fusions in lung adenocarcinoma

                             nature medicine 2012;18:375-377

         

                            Autorii au identificat la populaţia din japonia şi USA în 1%-2% din Adenocarcinoamele pulmonare, fuziuni KIF5B/RET.       Fuziunea KIF5B/RET este considerată un membru nou de mutaţii în Adenocarcinomul pulmonar, deoarece se separă de mutaţiile EGFR, Kras,her2 şi ALK. Inhibitorul RET thyrosine kinase VANDENTANIA suprimă creşterea celulelor independent de gradul de ancorarea al fuziunii.

              52)Chris Cain, Staff Writter

                    RET hinking Lung cancer

                    Sci BX 20122 -15(9)-219-

                      Patru grupuri de cercetători au identificat-independent-fuziunea     

                     RET kinase,care se observă în circa 2% din Adenocarcinoamele

                      pulmonare . Sunt in studiu inhibitori RET. până în prezent se

                      foloseşte SUTEN.

 53)      Yoshiyuki Suehara, Maria Arcila, Lu Wang et al

Identification of KIF5B-RET and GOPC-ROS1 fusion in lung

 adenocarcinoma through comprehensive mRNA-based screen for

thyrosine kinase fusions.

Clinical Cancer Research 2012;18(24);6599-6608.

Fuziunea KIF5B-RET defineşte un subset în Cancerul pulmonar(CP)

 cu o onccogenă conducătoare,posibil ţintă de tratament.S-a observat

 la nefumători şi în Adenocarcinomul(ADC) pan-negativ.

Autorii au identificat un caz de fuziune KIF5B-RET şi un alt caz de

fuziune GOPC-ROS1(FIG-ROS1). Fuziunea Ret şi ROS1 deşi

 au un procent mic în ADC,au interes clinic.Fuziunea ROS1 răspunde la

 tratamentul cu crizotinib.Deasemeni date preclinice sugerează că şi fuziunea

 Ret va răspunde la un inhibitor.

Din cuprinsul articolului.

Descoperirea fuziunii ALK în ADC pulmonary în 2007,a dus la creşterea

 interesului pentru aceste fuziuni cu conducător oncogen.

Deasemeni şi fuziunile ALK au răspuns la tratamentul cu Crizotinib.

Autorii au identificat fuziunile ROS1 şi RET în cazurile de studiu.

Ei au identificat pentru prima dată fuziunea ROS1 cu GPOC(FIG) în

ADC pulmonar. Are localizarea  în cromozomul 6q22 şi este potrivită cu o deleţie intra-cromozomială numită del(6q22q22).Primele fuziuni în CP au fost

 communicate deRîkova et al în 2006. Alţi parteneri addiţionali identificaţi

ulterior au fost TPM3, SDC4, EZR şi LRIG3.

Prezenţa acestui subset molecular în ADC pulmonar oscilează între 0,6%,

1,2%, 1,5% şi 2,6%..

Fuziunea KIF5B-ROS1 se întâlneşte în zona 10p11.22-q1121..Această

fuziune este sensibilă la inhibitorii multi kinase a căror ţintă este RET.

Fuziunile  EML4-ALK, KIF5B-RET şi CCDCG-RET sunt evenimente intra-cromozomiale. Fuziunile GOPC-ROS1 şi EZR-ROS1 sunt evenimente intracromozomiale. Tumorile la nefumători,care prezintă LIF5B-RET şi

(posibil)  EML4-ALK, par să aibă drept cauză iradierea din zonele

 înconjurătoare.

54)      Justin F. Gainor and Alice T. Shaw.

Novel targets in non small cell lung cancer ROS1 and RET fusions.

The Oncologist 2013, 18(7), 865-875

Descoperirea rearanjamentelor cromozomiale  EMNL4-ALK au stimulat

interesul pentru fuziunile oncognice ca ţinte terapeutice.Alterările genetice

ale ROS1 şiRET au fost identificate în non small cell lung cancer(NSCLC).

Asemănător  ALK fusion,alterările genetice ale ROS1 şi RET implică

rearanjamente cromozomiale ce rezultă în fuziunile kinezice chimerice.,capabile d transformare oncogenice. Rearanjamentele  ROS1 şi RET sunt conducători

 oncogenici independente de EGFR kinase sau ALK. Deci sunt posibile

viitoare ţinte terapeutice. Frecvenţa lor este între 1%-2%. Rearanjamentele

ROS1 şi RET par să aibă şi un aspect clinic şi patologic.Ele fac necesare identificarea lor,ca viitoare ţinte terapeutice.

55)      Jinghuan Zhang, Ly Zhang, Xinying Su et al

Translating the therapeutic potential of ARD4547 in FGFR1

amplification in non small cel lung cancer(NSCLC) through

 the use of patient-derived tumor xenograft models

Clinical Cancer Research 2012-18(24)-6658-6667

Rezumat.   Autorii şi-au propus să investigheze incidenţa

 amplificării FGFR1 la populaţia chineză cu cancer pulmonar

 fără celule  mici.

În experiment ei au testat activitatea anti-tumorală  azd4547 în

tumorile,caren prezentau amplificarea FGFR1.

Rezultate. Incidenţa amplificării FGFR1 la chinezii cu NSCLC

a fost de 12,5% în forma squamoasă şi 7% în Adenocarcinom.

Tratarea cazurilor, care prezentau amplificarea FGFR1 cu

AZD4547 (un inhibitor al FGFR) a arătat că AZD4546 are o

activitate potentă ducând la stagnarea tumorală şi la efecte regesive în cazul formelor squamoase de NSCLC.Eficienţa anti-tumorală s-a corelat

 cu nivelul expresiei proteinei şi cu scorul FISH.

Concluzii.  Amplificarea FGFR1 predomină în forma squamoasă a

NSCLC.  AZD4547 este un inhibitor FGFR1 cu amplificaţie..

AZD4547 modulează semnalizarea FGFR1 şi inhibă prolirarea celulelor tumorale care prezintă amplificarea FGFR1. AZD4547 este o opţiune

terapeutică  pentru cancerul pulmonary orma squmoasă, care prezintă amplificarea FGFR1.

56)      Jill M. Spoerke, Carol O”brien, Ling Su et al

Phosphoinositide 3-kinase(PI3K) pathway alterations are associated with

histologic subtypes and are predictive of sensitivity to PI3K inhibitors ]n lung cancer preclinical models.

Clinical Cancer research 20122;18(24):6771-6783

Phosphatidyl inositol 3-kinase(PI3K) joacă un rol major într-o varietate de canvere umane. Ela devenit o îintă atractivă pentru terapia ţintită.

Autorii au evaluat prezicătorii,care au o sensibilitate selectivă pentru inhibitorii  selectivi ai căii PI3K/mTOR în cancerul pulmonar fără celule mici(NSCLC).

Aceşti bio-markeri au fost asociaţi cu diferite sub-tipuri distincte de NSCLC.

Autorii au sugerat că sunt necesare strategii diferite pentru a evalua biomarkerii prezicători atât pentru forma squamoasă cât şi pentru formele non-squamoase.

Sensibilitatea pentru un inhibitor selective a PI3K a fost mai mare înliniile celulare,care prezentau activarea receptor thyrosine kinase(RTK), pierderea PTEN, mutaţia sau amplificarea PI3KCA.

                                      .

Inhibitorul dublu al PI3K/mTOR are o activitate mai largă decât inhibitorul simplu.

Amplificarea PI3KCA a fost detectată în 37% din tumorile squamoase şi în

5% din Adenocarcinoame (ADC.

MutaţiaPI3KCA a fost găsită în 9% din cazurile cu cancer squamos(SCC) şi

0% din cazurile cu ADC.

Liniile celulare, care prezintă alterări ale căilor RTK(receptor thyrosine kinase),

mutaţia sau amplificarea PI3k şi pierderea PTEN, au fost sensibili faţă de

GDC-0941 un inhibitor al PI3K. Inhibitorul dublu pe nume GDC-0980 are o activitate mai mare faţă de PI3K/mTOR. Combinaţia dintre pacitaxel,erlotinib

cu un inhibitor are efectemai favorabile decât administarea unui singur inhibitor al PI3K.

Forma squamoasă poat fi trataă prin strategii distincte ale biomarkerilor,în comparaţie cu populaţiile celulare non-squamoase.

Câteva date din cuprinsul lucrării.

Cancerul pulmonary este o boală caracterizată ca o complexitate de grad înalt.

Deja s-a anunţat ă PI3K este o potenţială ţintă terapeutică în NSCLC.Incidenţa mutaţiilor PI3KCA în NSCLC este joasă şi se întâlneşte mai mult în forma squamoasă. Datele autorilor sugerează că PI3KCA suferă frecvent activare patologică prin mecanisme alternante.

Astfel PI3KCA şi AKT2 sunt amplificate predominant înforma squamoasă.

Reducerea expresiei PTEN se întâlneşte atât în ADC cât şi în forma squamoasă(SCC). Pierderea totală a PTEN este frecventăîn SCC.

Autorii au mai observat că în cazul ADC pulmonar alături de alterările EGFR şi Kras avem şi pierderea LKB1.

 Tumorile care prezintă alterarea PI3KCA au o sensibilitate intrinsecă în cazul

inhibiţiei PI3KCA. În combinaţie cu  chimioterapia se obţine o puternică inhibiţie.

GDC-0941 este un inhibitor PI3K selective clasa I. şi are I activitate aseănătoare cu inhibitorul dublu GDC-0980. Acesta are o acţiune dublă asupra PI3K/mTOR.

Inhibitorul dublu GDC-0980 are o activitate mai mare decât GDC-0941,în tumorile care prezintă mutaţii Kras cu mutaţii duble PI3KCA/Kras.