CANCERUL PULMONAR FĂRĂ CELULE MICI ADAUS REZUMATE Bibliografie 2011- Clinical Cancer Research

      POPESCU IULIAN medic primar pneumolog doctor in stiinte medocale
Sectia clinic[ de radiobiologie  Institutul Clinic Fundeni
Dr. ALINA HALPERN medic primar pneumolog Spitalul Sf. STEFAN BUCURESTI

                 CANCERUL PULMONAR FĂRĂ CELULE MICI  (ADAUS)

                                                    REZUMATE

                       Bibliografie 2011- Clinical Cancer Research

 1) CYP24A1 is an independent prognostic marker of survival in patiens with lung adenocarcinoma

Guan Chen,So Hee Kim,Amanda Kim et al

Clin.Cancer Research 2011,17,87

         Supra expresia CYP24A1 este asociată cu o supravieţuire redusă în ADC pulmonar.Acest lucru este legat cu abrogarea efectelor antiproliferative ale 1,25D3 în urma  creşterii expresiei CYP24A1

2)Tomoya Kawaguchi,Masahyiko Ando, Akihita Kubu et al

Lung exposure of environmental tobaco associated with activiting EGFR mutations in never-smokers with non small lung cancer

Clin Cancer rsearch 2011;17:39-

Femeile şi creşterea expunerii în mediul cu  tutun(ETS-enviromental tobacco smoke) sunt strâns asociate cu mutaţiile EGFR la nefumatorii cu cancer pulmonar fără celule mici.

3) Joel W.Neal and Alice T. Shaw

One Allele-s loss is another gain alterations of NKX2-8 in non small lung cancer

Clin. Cancer Research 2011-17-638-639.

Modificări genetice pe o scară largă cu pierdere sau câştig de cromozomi sunt conducători importanţi în carcinogeneza tumorilor solide.Recentele noutăţi technice în profilul genomic au permis detecţia de numeroase kopi ale genelor,ducând la identificarea a locusului genic 14q,13,3 ca un factor important în cancerul pulmonar fără cellule mici.

4)Thomas Harads, Quiulu Pan, Juan Sironi et al.

Both gene amplification and allelic loss occur at 14q13,3 inlung cancer

Clin. CancerResearch 2011,17,690-699

Zona 14q13,3,care conţine NKX2-8 este responsabilă cu amplificarea şi deleţii în cancerul pulmonar.Majoritatea tumorilor solde au o expresie scăzută a NKX2-8 şi expresia ei poate inhiba creşterea unor cellule în cancerul pulmonary.NKX2-8 şi TTF şi TTF1/NKX2-1 sunt adiacente în zona 14q13,3 şi sun exprimate în perioada de desvoltării pulmonare(1-3). TTF-1 este supra exprimat în adeno-carcinomul pulmonar(4-7). În contrast NKX2-8 suprimă formarea tumorii.El pare să suprime tumora prin inhibiţia populaţiilor pre-canceroase.

NKX2-8 şi TTF-1 au efecte opuse asupra transcripţiei în celulele de cancer pulmonar şi arată o-potenţial-funcţie tumor supresoare aNKX2-8.

5) Ronald J. Kelly,Arun Rajan,Jeremy Force et al

Evaluation of Kras mutations,angiogenic bio-markers and DCE-MRI in patients with advanced non-small lung cancer receiving Sorafenib

        Clin. Cancer Research 2011-17-1190-1199

        Sorafenib este un inhibitor multi-kinase,care inhibă c-Raf, Braf ,VEGFR 1 şi VEGFR 2 şi PDGF-Beta factor(platelet derived growth factor beta)

         Mutaţiile Kras sunt prezente în 30%din cancerele pulmonare fără celule mici şi care nu răspund la tratamentul cu inhibitori EGFR.

       Sorafenib inhibă creşterea  celulară în cancerul pulmonar fără celule mici întrun mod independent de statusul mutaţional Nu există nici o diferenţă în rata de raspuns,în timpul de supravieţuire fără  progresia bolii şi supravieţuirea globală.Efectul inhibitor al Sorafenib în tumorile cu Kras sălbatic este independent de faptul de faptul că au fost mutaţii EGFR sau nu au fost .

6)Caroline J Chapman, Alison J. Thorpe Andreea Murray

          Immunobiomarkers in small cell lung cancer.Potentialy early cancer sign.

          Clin. Can.Research  2011-17- 1474-1480pg

          S-a investigat prezenţa de auto-antocorpi ca immuno-markeri la un grupa de antigene asociate tumorii la bolnavii cu cancer cu celule mici. Auto-anticorpii au fost  văzuţi la cel puţin un antigen din cele şase studiate. Frecvenţa auto-anticorpilor faţă de antigen bariază de la 4% pentru antigenul GBU4-5 la 355 pentru SOX2. Nivelul auto-anticorpilor pentru Annexin-1  nu a fost crescut.Prezenţa auto anticorpilor la 1 sau mai multe antigene asociate cu cancerul este un câştig impotrant pentru detecţia cancerului cu celule mici.La 4 bolnavi autoanticorpii au fost detectaţi cu 3 luni înainte diagnosticului tumorii.Analzele sunt necesare pentru controlul pacienţilor cu risc mare pentru cancerul pulmonar cu celule mici.

7)Reika Iwakawa,Takashi Kohno, Motohiro Kahno.

         Myc amplification as a prognostic marker  of early-stage lung adenocarcinoma identified by Wohle Genom Copy Analysis

          Clin Can Research 2011 17 1481-1489

          Concluziile rezulatelor arată că amplificarea MYC este un puternic marker cu valoare prognostică la pacienţii cu  Adenocarcinom pulmonar în stadiul I.Mai multe regiuni din cromozomii 5p,7p,8q şi 14q au fost frecvent amplificate(peste 80%) atât în cazul Adenocarcinomului cu celule de dimensiunu mici cât şi în liniile celulare de adenocarcinom pulmonar.Amplificarea MYC  din zona cromozomului 8q24,2 a devenit o ţintă a amplificări genei adenocarcinomul pulmonar.Amplificarea MYC se corelează cu un prognostic sever la pacienţii  cu adenocarcinomul cu celule de dimensiuni mici.Expresia amplificării MYC se corelează cu celulele canceroase stemness.Amplificarea MYC în cancerul pulmonar a fost comunicată în 1983(33) şi s-a sugerat că este corelată cu prognostic sever(22).Amplificarea MYC nu se corelează cu sexul şi fumatul.

8)Human Kadara,Carmen Behrens Pyng Yan et al

A five-gene and corresponding protein signature for stage-1 lung adenocarcinoma prognosis

Clin Cancer Research 2011;17:1490-1501

Expresia a cinci gene şi proteinele corespunzătoare au capacitatea de a prognoza o supravieţuire redusă la toate stadiile Adenocarcinomului cât şi în stadiul I(mai ales stadiul I B). Supravieţuirea la toate stadiile incluzând şi stadiul I a fost măsurată la pacienţii cu adenocarcinom şi la cei cu forma squamoasă. Ea s-afăcut prin modelul FILM(five gene in vitro lung carcinogenesis model).Cele 5 gene studiate au fost:

UBE 2C(ubiquitin conjugating enzime 2C)

MCM2 şi MCM6(minichromosome maintenance)

TPX2(targting protein Xklp2)

Fen-1(flap structure specific endonucleaza-1)

Semnătura expresiei a 5 gene după modelul FILM a arătat că prognosticul  este scăzut pentru pacienţii care prezintă semnătura celor  5 gene faţă de cei care nu au acestă expresie.Riscul de pronostic scăzut este 2 la toate stadiile  şi de 2,84 la cei din stadiul I,în comparaţie cu lotul care nu prezintă cele 5 gene.

         În cazul formei squamoase nu există diferenţe.Expresia semnăturii corespunzătoare proteinei este asociată cu cu un prognostic sever(3,6 la toate stadiile şi 3,5 la stadiul I).

           Riscul de mortalitate este de 4.0 la toate stadiile  şi 3.4 pentru stadiul IB.

9) Libing Son,Huaping Xiong, Jun Li et al

Sphingosine kinase-1 enhances resistance to apoptosis through activation of  PI3K/Akt/NFkB Pathway in Human Non Small Cell Lung Cancer

Clinical Cancer Research 2011;17:1839-1840

         Expresia SPHK-1 este marcat crescută în cancerul fără celule mici.Supra-reglarea SPHK-1 inhibă apoptoza indusă de doxorubicin sau docetaxel.În acelaşi timp induce proteinele anti-apoptoticeca Bcl-xL,c-IAP1,c-IAP2 şi TRAF-1.

          Diminuând sau inhibând activitatea SPHK1 cu inhibitor specific SK1-L se observă 0 creştere a sensibilitîţii celulelor canceroase la apoptoza indusă de citostatice atât in vitro cât şi în vivo.. În plus suprareglarea SPHK1 activează calea PI3K-Akt-NF-kB. Inhibarea căii PI3K-Akt-NF-kB duce la abrogarea efectului anti-apoptotic  al SPHK1 asupra celulelor din cancerul fără celule mici. SPHK1 devine astfel o ţintă de tratament în cancerul pulmonar fără celule mici. Inhibiţia expresiei SPHK1 sau a activităţii sale kinasice devine o nouă strategie de tratament

10) Motonobu Saito, Aaron J. Schetter,Steen Mollerup et al

       The association of microRNA expression with Prognosis and Progression in Early-stage Non small Cell Lung Adenocarcinomas:a retrospective Analysis of Three Cohorts

Clin. Can Research 2011;17:1875-

           Este o evidentă creştere a progresiei tumori şi a reducerii supravieţuirii bolnavilor odată cu creşterea expresiei microRNA. Este primul studiu care arată că creşterea expresiei mirRNA-21 este asociată cu progresia bolii şi cu reducerea supravieţuirii în stadiul 1 al Cancerului Pulmonar. Astfel expresia mirRNA-21 contribuie la procesul de carcinogeneză pulmonară.Este ţintă terapeutică sau biomarker al prognosticului în stadiile precoce al cancerului pulmonar.

         S-a demonstrat că microRNA-21 are un potenţial oncogenic(39).Supraexpresia miR-21 acţionază ca un factor anti-apoptotic şi promovează proliferarea celulară.Inhibarea miR-21 duce la inhibarea creşterii celulare-in vitro- şi inhibă creşterea tumorii în experiment.

         Expresia miR-21 afectează migrarea celulară,invazia celulară şi metastazarea. miR-21 ţinteşte mai multe gene tumor supresoare care includ:

           PDCD4(programmed cell death 4)

           PTEN(phosphated and tensin homolog)

           RECK(reversing-inducing-cystein-rich protein)

           TIMP 3, MASP1, Nuclear factor 1B,  TPM1, SPRY-2 şi RHOB(Ras homolog gene   family member B).

            miR-21 are rol în carcinogeneză.Inhibiţia lui miR21 sensibilizează celulele canceroase la chemotherapie.

             miR-21 este o ţintă terapeutică singur sau în combinaţie cu alte terapii..Este în acelaşi timp biomarker şi o ţintă terapeutică. Supra expresia miR-21 este asociată cu o redusă supravieţuire,chiar în stadiile precoce ale pacienţilor cu adenocarcinom.Deasemeni este biomarker cu potenţial diagnostic şi prognostic în adenocarcinomul pulmonar în stadiile precoce.Este responsabil-în parte- pentru natura agresivă şi supravieţuire redusă în adenocarcinomul pulmonar.

11)Shuguang Leng, Amanda M. Bernauer, Chibo Hong et al

TheA/G allele of rs.16906252 Predicts for MGMT methylation and is selectively silenced in premalignant lesions from smokers and in Lung Adenicarcinomas

Clinical Cancer Researh 2011;17:2014-

          Allele A al rs 16906252 şi haplotipul acestui SNP sunt puternic asociate cu o creştere a riscului metilării MGMT(O6 methyl guanine –DNA methyl transferase) în Adenocarcinomul pulmonar. Reducerea activităţii s-a observat la haplotipul care conţine allele A şi se corelează cu nivelul metilării MGMT şi cu expresia sa.Sensibilitatea celulelor canceroase faţă de TMZ(tomozolomid) se corelează cu o expresie scăzută a MGMT(O6-methylguanine-DNA methyltransferase).

         S-a dovedit că allele A ale SNP-ului MGMT este o cheie determinantă pentru metilarea MGMT în carcinogeneza pulmonară.Tratamentul cu TMZ are indicaţie în subsetul de pacienţi cu Adenocarcinomul care are metilat MGMT.Avem astfel de a face cu o reducere la tăcere a MGMT pe cale epigenetică.

12)Alice T Shaw and Benjamin Solomon

Targeting Anaplastic Lymphoma kinase in Lung Cancer

Clinical Cance Research 2011;17:2081-2086

           După o cercetare de câteva decenii s-a arătat rolul de pivot al tyrosine-kinazelor ca

           reglatori cheie a căilor de semnalizare,ce controlează creşterea celulară şi diferenţierea.

           Dereglarea semnalizării mediată de tyrosine-kinaze se observă frecvent în cancer şi se crede că conduce iniţierea şi progresia bolii.Rearanjamentele cromozomiale ce implică ALK(thyrosine kinase anaplastic lymphom kinase).se observă în cancerul pulmonar.în lymphomul anaplastic cu celule mari în tumorile myofibroblastice inflamatorii.Activarea aberantă a semnalizării ALK duce la “oncogene additive”şi la o marcată sensibilitate pentru inhibitorii ALK precum crisotinib(PF-02341066).

        Printre principalele rearanjamente ALK în cancerul pulmonar fără celule mici sunt:

        fusion oncogena EML4-ALK şi validarea ALK ca ţintă terapeutică la pacienţii cu rearanjamente ALK în cncerul pulmonar fără celule mici.În prezent se fac eforturi în studiul rolului inhibiţie ALK în cancerul pulmonar şi studiul apariţiei rezistenţei.

Mutaţiile în domeniul EGFR-kinase şi translocaţiile EML4-ALK sunt genotipuri radiosensibile.Sunt în curs de identificare subtipurile radio-sensibile.(Clinical Cancer Research 2013;19(19):5523-5530

13) Ken Takezawa,Isamu Okamoto,Kazuto Nisaio et al

          Role of ERK-BIM and STAT-3 Survivin signaling Pathways in ALKinhibitor-induced Apoptosis in EML4-ALK-positive cells lung cancer

         Clinical Cance Research 2011;17:2140-2148

                                          Studiu experimental

         Expresia forţată a EML4-ALK a indus o activare marcată a ERK(extra cellular signal-regulated kinase) şi a STAT-3,dar nu şi a ALK.Inhibiţia semnalizării ERK sau STAT-3 duce la o atenuare substanţială a proliferării celulelor care exprimă o variantă a EML4-ALK,sugerând că aceste căi de semnalizare funcţionează după EML4-ALK în celulele canceroase pulmonare. Inhibitorul specific al ALK pe nume TAE684 induce apoptoza,care se însoţeşte şi de o suprareglare a BIM(un membru pro-apoptotic al familiei Bcl2 şi de o subreglare a Survivin(un membru al familiei protein inhibitoare a apoptozei(IAP).Experimentul s-a făcut pe celulele NIH3T3 ca şi pe celulele canceroase pulmonare H3-122,care exprimă EML4-ALK.Depleţia BIM şi supra reglarea Survivin contribuie la apoptoza indusă de TAE684 numai în cazul celulelor canceroase EML+ALK positive.Expresia BIM şi Survivin sunt reglate independent de către căile de semnalizare ERk -respectiv- STAT-3.

         Apoptoza indusă de de inhibitori ALK este mediată de suprareglarea BIM şi subreglarea Survivin,ca urmare a inhibiţiei semnalizării STAT-3 în celulele EML-ALk positive.

14) Roza Sandi, Galina Seivanova, Camilla Laulund Christensen et al

       PRIMA-1met/APR-246 induces apoptosis and tumor growth delay in small cell lung cancer expressing mutant  p53

       Clin Can Research 2011;17:2830-2841

       Dificultatea de a trata cancerul pulmonar cu celule mici solicită noi metode de tratament.PRIMA-1met(p53-dependent reactivation of massive apoptosis cunoscută şi ca APR-246 este o moleculă mică,care restaurează funcţia tumor-supresoare a mutanţilor p53 şi să inducă moarte celulelor canceroase.Deasemeni p53 este mutată

         în 90% de in cazurile de cancer pulmonar cu celule mici.Autorii au folosit PRIMA-1met pentru a induce apoptoza şi să inhibe creşterea tumorală în cancerul pulmonar cu celule mici cu mutaţii diferite p53.

         PRIMA-1met-APR/246 inhibă eficient creştereacelulelor în liniile celulare de cance pulomnar cu celule mici,care exprimă mutaţii p53 şi induce apoptoza,care este asociată cu:

         creşterea fracţiunii de cellule cu DNA fragmentat

         cu activarea caspase 23

         cu clivajul PARP

         cu supra reglarea BAX şi NOXA

         cu  subreglarea Bcl2

         In vivo administrarea  intra-venoasă a PRIMA-1met/APR246 duce la efecte anti-       tumorale, fără toxicitate aparentă.

15) CHandrashekhar D. Kamat, Ron B. Shamuell, Nick Connis et al

       Poly(beta aminoester) nano particle delivery of TP53 has activity against Small Cel

       Lung Cancer in vitro and in vivo.

       Mol. Cancer Ther. 2013;12(4):405 415

       TP53 este mutată în majoritatea cazurilor de cancer cu celule mici folosind nano-

       particule polymerice non-virale.Nanoparticulele livrate cu TP53-în experiment- duce

       la expresia genei geneiTP53, la inducţia p21,la inducţia apoptozei şi la acumularea de celul subG1,păstrându-se activitatea funcţională a p53.Este o terapie în cancerul pulmonar cu celule mici folosind particule polymerice non-virale.Este o nouă strategie anti-canceroasă bazată pe păstrarea funcţiei de genă tumor-supresoare .

16)Michael K.Showe, Anil Vachani, Andrew V.Rossenkov al

     Gene expression Profiles in Peripheral Blood Mononuclear Cells can distinguish Patients with non small cell lung cancer from Patients with non-malignant lung disease

Cancer Research 2009;69:9202-9210

     Diagnosticul precoce al cancerului pulmonar urmat de actul chirurgical este tratamentul de elecţie al cancerului pulmonar fără celule mici .Un test minmal invaziv,care poate permite să detectezi precoce boala,v-a face să efectuăm tratamentul la timp,care va reduce mortalitatea acestei boli.Date recente au arătat că sângele periferic poate să transporte(carry) informaţii legate de prezenţa bolii,incluzând informaţii asupra prognosticului, şi informaţii asupra răspunsului therapeutic.S-a analizat expresia genelor în celulele mononucleare din sângele periferic incluzând  137 pacienţi cu tumori de cancer pulmonary fără cellule mici şi 91 pacienţi(lotul de control) cu boli pulmonare non-maligne(cu ganglioni normali).Pacienţii au fost divizaţi în fumători şi foşti fumători. S-a identificat semnătura  a29 gene care separau cele două grupuri de pacienţi co o precizie de 86%(91%sensibilitate,80% specificitate).Acurateţea unui alt lot –independent- cu o nouă localizare a fost de 78%(76%sensibilitate şi 82% specificitate. La 18 cazuri cu indicaţie chirurgială  de cancer pulmonar fără celule mici s-au executat analizele respective pre-operator şi apoi 2-5 luni post operator.S-a observat că în 78% din cazuri semnătura genelor a fost redusă post operator şi a dispărut în 33% din cazuri.Acest studio arată feazibilitatea de a utilize expresia genelor din sângele periferic pentru identificarea stadiului I al cancerului  pulmonary cu cellule mici de la populaţia cu risc.

17) Melissa Rotunno,Nan Hu, Hua Su et al

A gene  Expression signature from Peripheral Whole Blood(PWB) for stage I lung adenocarcinoma

Cancer Prevention Research 2011;4:1599-1608

       Determinarea pacienţilor cu risc duce la ameliorarea supravieţuirii în cancerul pulmonar fără celule mici.S-a măsurat  expresia genelor din ţesutul pulmonar şi din sângele periferic(Peripheral Whole Blood) la pacienţii cu  adeno carcinom pulmonar şi lotul martor de control. Analiza Genome-Wide-mRNA-Expression  a fost executată la 153 pacienţi(73 cu Adenocarcinom şi 80 cazuri de control.S-a folosit PWB în comparaţie cu fragmente de ţesut tumoral şi de la lotul martor(normali).S-au identificat 50 gene dis-reglate în stadiu I de Adenocarcinom cât şi în eşantioanele  din sânge(PWB),faţă de lotul martor.Dintre acestea 8 gene au fost găsite în ţesutul canceros,care s-au diferenţiat de eşantioanele de ţesut pulmonar normal, sugerând un mod similar de modificări legate de cancer şi în sângele periferic.Aceste 8 gene discriminează  pacienţii cu cancer pulmonar  

faţă de lotul martor sănătos.Expresia genelor din sângele total periferic poate fi folosită ca markeri precoce ai Cancerului Pulmonar.

Cele 8 gene care fac diferenţierea sunt:

TGFBR3, RUNX3, TRGC2, TRGV1, TARP. ACP1, VCAN, TSTA3

18)Linda Mileshkin,Rodney J.Hicks,Breit G.M. Hughes et al

Changes in 18F-Fluorodeoxiglucose and 18F-fluoro ]deoxithymidine Positron Emission Thomography in patients with Non Small Cell Lung Cancer treated with Erlotinib

Clinical Cancer Research 2011;17:3304-33315

        Criteriul a fost determinarea PMR(PET partial Metabolic response ). PMR este egal cu descreşterea medie(la<5 leziuni pe pacient) de 15% sau mai mult. în tomografia cu emisie de Pozitroni  18F-Fluorodeoxiglucoză(FDG-PET) executată inainte de administrarea Erlotinib şi la 14 zile şi 56 zile după administrare.Determinarea la 14 zile de la administrarea de erlotinib, PFS(progression free survival) şi OS(supravieţuirea globală) prezintă ameliorare.Este necesară includerea FDG-PET în trialurile clinice de tratament cu Inhibitori de Tyroszin-kinaze

19)Thoman Zander Andrea Hufman,Andrea Staratschek-Jox et al

Blood based gene  Expression signature in Non Small Cell Lung Cancer

Clin. Can. Research 2011;17:3360-3369

       Autorii au arătat că profilul expresiei genelor din eşantioanele sanguine(whole blood samples) pot fi folosite pentru detectarea  cancerului fără celule mici la fumători.Aceste rezultate deschid calea pentru o vitoare desvoltare a testelor cu Biomarkeri bazate pe expresia genelor pentru diagnostic şi detecţie precoce în cancerul pulmonar fără celule mici.Studiul acestor Biomarkeri poate fi folosit ca o metodă de diagnostic suplimentar alături de mai vechi diagnosticul pe imagini.

20)Naiyer A. Rizvi,Valerie Rush,William Pao et al

Molecular characteristics Predict clinical outcomes:Prospective trial correlating response to the EGFRtyrosine –kinase inhibitor with the presence of sensitizing mutations in the Tyrosine  Binding Domain of the EGFR gene

Clin  Can Research 2011;17:3500-3506

       Scopul studiului a fost să precizeze dacă există o corelaţie între regresia tumorii după tratamentul cu Erlotinib cu prezenţa  mutaţiilor  EGFR(epidermal growth factor receptor).

Specimenele tumorale au fost analizate pentru mutaţiile  EGFR şi Kras şi expresia şi amplific area proteinei EGFR. Prezenţa mutaţiilor EGFR se coreleazp cu răspunsul radiografic.

21) Philippe Broet, Cyril Dalmasso, Eng Huai Han  et al

Genomic profiles Specific to patients Ethnicity in Lung Cancer Adenocarcinoma

2011;17:3542-3550

       Est asiaticii cu cancer pulmonar fără celule mici sunt asociaţi cu o proporţie mare de femei nefumătoare ,cu mutaţii somatice ale EGFR şi cu răspuns clinic la inhibitori de tyrozin-kinase. Profilul genomic în ansamblu este asemănător la pacienţii din Asia de Est şi cei din Europa de West.La un total de  eşantioane de Adenocarcinoame în număr de 226 din care 90 au fot Asiatici  iar 136 West Europeni s-a evidenţiat un număr crescut de Copy în zona 16p13.1 şi 16p13.11 la asiaticii de est şi o rată crescută de pierderi genomice la west-Europeni din zona 19p.13.3 şi19p13 Sunt deosebiri între aberaţiile chromozomiale din estul Asiei şi Westul Europei

22) Asa Anderson, Minu K.Srivav,  Marni Harring-White et al,

       Role of CXCR3 ligands in IL-7/IL-7Ralfa-Fc mediated antitumor activity

       in Lung Cancer

Clin Can Research 2011;17:3660-3672

Concluzia

       Il-7-Il/7Ralfa-Fc promovează răspunsurile antitmorale aferente şi eferente în cancerul pulmonar.

       Autorii au evaluat capacitatea IL-7/IL-7Ralfa-Fc pentru a restaura activittăţle dysreglate ale APCgazda(antigen presenting cell) şi ale celulelor T.Infiltrarea tumorală de către un relativ mare număr de limfocite T activate şi APC, duce la un prognostic mai bun la bolnavii cu cancer pulmonar.Autorii au raţionat  să folosească molecula Il-7 IL-7Ralfa-Fc care combină proprietatea lji IL-7 de a activa limfocitele T cu IgG Fc pentru a mări efectorii înăscuţi  pri creşterea activităţii APC.Ei au arătat că IL-7/Il-t7Ralfa-Fc promovează efectiv braţele aferente şi eferente ale răspunsului imun pentru a creşte activitatea antitumorală a răspunsului imun. IL-7/IL-7Ralfa-Fc va mai benefic la pacienţii cu o încărcare tumorală redusă .şi efectorii imuni sunt mai susceptibili pentru modulare.

Date din rezultatele obţinute-

Administrarea IL-7/IL-7Ralfa Fc inhibă creşterea tumorală şi creşte supravieţuirea în Cancerul Pulmonar. Alături de inhibiţia creşterii tumorale,creşte activitatea APC şi a celulelor T.În comparaţie cu lotul martor, -în experiment-tratamentul duce

a)la creşterea nivelelor CXCL9,CXCL10,IFNgama şi IL-12 şi la reducerea IL10 şi TGFbeta

b)la creşterea infiltratelor de macrofage din tumoră(care sunt caracteristice ale fenotipului M1) la creşterea IL-12 şi iNOS şi reducerea Il-10 şi arginaza

c)creşte frecvenţa celulelor T şi NK şi activarea markerilor celulelor T(CXCR3,CD69 şi CD127low

d)creşterea memoriei efectoare  a celulelor T

e)activarea cytolitică a celulelor T contra celulelor parentale

Tratamentul IL-7/IL-7Ralfa-Fc abrogă reducerea-indusă de tumoră a activităţii funcţionale splenice  APC către celulele T.

Neutralizarea a CXCL CXCL10 sau IFNgama duce la reducera expresiei CXCR3 din celulele T activate,care infiltrează tumora.

Liganzii CXCR3 joacă un rol important în activitatea anti-tumorală mediată de Il-7/IL-7Ralfa-Fc.

Neutralizarea CXCL9,CXCL10 sau IFN gama a redus expresia CXCR3 din celulele T activate,care infiltrează  tumora şi a abrogat inhibiţia tumorală mediată de IL-7/Il-7Ralfa-Fc.

23)Mariane Ponz-Sarvise,Paul A.Ngueva, Maria J. Pares et al

Inhibition of Differentiation-1 as a novel prognostic factor in NSCLC Patients with Adenocarcinoma histologie and is potential contribution to Therapy Resistance

Clin.Can.Research 2011;17:4155-4166

      Nivele mai mari ale  ID1 protein s-au observat în tumori în comparaţie cu  ţesutul normal şi deasemeni nivele mai mari în  squamos cell carcinoma (SCC) în comparaţie cu Adenocarcinomul pulmonar.

      Nivelele înalte ale Idproteinei la pacienţii cu cancer pulmonar se asociază cu cu o reducere a timpului de supravieţuire fără tratament şi cu o supravieţuire redusă. Nivelele ID1 protein au o valoare prognostică independentă,indiferent de stadiul bolii. Nivelule crescut al ID1protein1 se corelează cu un prognostic sever

 la pacienţii cu  Adenocarcinom.Reducerea la tăcere a ID1 protein restaurează sensibilitatea la tratament a celulelor de Adenocarcinom.

24)    Ramesh Rengan, Amit M.Maity, James M Stevenson

New Strategies in non small cell lung cancer:Improving out come in ChemoRadiotherapy for locally advanced disease

Clin  Can Research 20011 ;17:4192-4199

        Autorii arată implicaţiile noilor cuceriri în cancerul pulmonara fără cellule mici avansat local şi nerezecabil.

Căile de semnalizare,care sunt vitale pentru creşterea tumorală au fost identificate şi devin ţinte ale tratamentului farmacologic.Aceste succese au adus şi o ameliorare  a rezultatelor Radioterapiei.

Aspecte biologice tumorale.

Numeroase căi de semnalizare sunt disreglate în cancerul pulmonar fără celule mici.

   K-ras este mutată în 20-30% din cazurile de cancer pulmonar fără cellule mici.

   HER2-Erb-B2  este supra exprimat în 25% din cazuri(12).

   Alţi receptori tyrosine-kinase sunt supra exprimaţi în cancerul pulmonar fără celule mici,dar în procente mai mici.Aceştia sunt IGF-1R şi HER2/Erb-B2.Supra expresia lor duce la activarea a multor căi de semnalizare ca:extra cellular regulated kinase 1/2(ERK 1/2MAPK  şi calea PI3K/AKT/TOR .

   Markerii pentru căile de semnalizaree PI3K-AKT şi MAPK(p38 mitogen activated protein kinase,adică:p70336K1, p38 şi fosfo 38,precum şi Beta-catenin şi Caveolin-1 sunt exprimate diferit în specimenele de Cancer Pulmonar în comparaţie cu ţesutul normal(13).

     Cancerul Pulmonar fără celule mici conţine 4-6% din anormalităţile cromozomiale,care produc o fuziune a unor porţiuni din genă ca:Echinoderm micro-tubule-associated proteinlike-4(EML4) şi gena Anaplastic Lymphom kinase(ALK) (14) Alte mutaţii cu rol conducător includ:BRAF, PIK3CA AKT1,MAPK2K1 şi MET(10). S-au desvoltat agenţi pentru cancerul pulmonară fără celule mici ca: Insulin-like growth factor receptor (IGF-1R), Histon-deacetyl-acetyltransferaza(HDMC) şi calea de semnalizare HEDGEHOG(Hh) (17)

Mai mulţi inhibitori ai EGFR ca Erlotinib,Gefitinib,Cetuximab, inhibitori ai PI3K care include compusul Novartis NVP-BEZ23,care inhibă mTOR.Aceştia au fost folosiţi ca radiosensibilizatori ai celulelor cancerului pulmonar cu celule mici.

Inhibitorul HIV protease pe nume Nelfinavir inhibă fosforilarea AKT care radio-sensibilizează celulele cancerului pulmonar fără celule mici

.

                           Hipoxia în Cancerul Pulmonar fără celule mici

Hipoxia în multe cancere solideinclusiv plămânul mediază progresia prin activarea genelor implicate în angiogeneză şi în metastazare(18-23). În comparaţie cu  celulele oxigenate,celulele tumorale hipoxice au nevoie de o doză de iradiere de 2-3 ori mai mare,ca să putem obţine aceleaşi rezultate de sterilizare(24-25). Acest lucru se datorează faptului că alterarea DNA,ca urmare a iradierii este mediată indirect de generaţia de radicali liberi,lucru ce nu se întâlneşte în absenţa Oxigenului.

Hipoxia  supra reglează  expresia HIF-1(hipoxia inducible factor-1,care este un important factor de transcripţie) şi VEGF ,unmediator potent al angiogenezei.VEGF şi HIN-1 sunt viitoare ţinte pentru a creşte răspunsul iradierii în cancerul pulmonar fără celule mici.

Zeng et al (26) –în modelele pre-clinice- a administrat un inhibitor al HIP-1,pe nume TS-1,care încetineşte creşterea tumorală(21). Compuşii YC-1 şi PX-478 pot să crească radio-răspunsul imun.(28,29).Combinarea iradierii cu CEDIRANIB(AZD 2721) care este un potent inhibitor al receptorilor VEGF, duce la încetinirea creşterii celulare(în experiment

.

                   Ţintirea EGFR în Cancerul Pulmonar fără celule mici

      Receptorul EGFR(ERB1/EGFR) membru al familiei de tyrozin-kinase este supra exprimat  în 80% din cazurile  de Cancer Pulmonar fără celule mici, dar forma mutată  este mai rară întrun prpcent mult mai mic.Activarea EGFR duceduce la activarea mai multor căi de semnalizare intra-celulare,incluzând Ras şi PI3K.Inhibitorii EGFR cresc radiosensibilitatea liniilor celulare.(31). În experiment ctuximab împreună cu iradierea duc la o marcată  inhibiţiei a creşterii tumorale decât luat fiecare în parte.(32). Deaemeni Erlotinib împreună cu iradierea acţionează sinergic pentru a inhiba creşterea tumorală-în experiment-.(33).

                   Ţintirea  căii IGF-1 în Cancerul Pulmonar

Axa IGF,care constă din : IGF-1R,un şir de liganzii stimulatori ca IGF-1 şi IGF2

şi alte proteine legate de de IGF(IGF.-binding protein) sunt implicate în desvoltarea şimenţinerea unor cancere incluzând şi Cancerul Pulmonar fără celule mici. Ţintind  disruperea IGF-1R –în experiment- creşte radiosensibilitatea celulară(38). Folosirea agenţilor anti-IGF în combinaţie cu radioterapia ar fi o nouă forma de tratament în cancerul Pulmonar fără celule mici

.

                    Ţintirea căii PI3K în Cancerul Pulmonar fără celule mici.

Aproximativ 50-83% din tumorile din Cancerul Pulmonar fără celule mici prezintă activarea  căii PI3K,care joacă rol în controlul proliferării celulare, în creşterea şi supravieţuirea  celulară.(36,37). Activarea acestei căi este asociată cu radio-rezistenţa în unele tipuri celulare(38). Gupta et al  au arătat că liniile celulare ale Cancerului Pulmonar fără celule mici, care au nivele crescute de P-AKT au fost radiosensibilizate-in vitro-folosind inhibitorul LY294002(38).

Deasemeni un alt inhibitor al căii PI3K/mTOR pe nume NVP BEZ-231 al firmei Novartis a radiosensibilizat celulelel tumorale din Cancerul Pulmonar fără celule mici cu mutaţii Kras(39).Un alt grup a arătat că NELFINAVIR care este un inhibitor al HIVproteaza radiosensibilizează tumorile din Cancerul Pulmonar fără celule mici(40).

                     Impactul micro-ţesutului peritumoral

În ciuda  rezultatului elucidării mecanismelor intra celulare ce reglează  radiorezistenţa,  în trialurile clinice unde s-au inhibat componentel acestor căi rezultatul a fost dezamăgitor.(40).

O posibilă explicaţie ar fi onabilitatea de a livra medicamentele adecvate la patul tumoral,din cauza unor mecanisme extrinseci  ale radiorezistenţei în Cancerul Pulmonar fără celule mici. Acestmecanism extrinsec este  vascularizaţia  anormală a tumorii şi creşterea presiunii a lichidului interstiţial,ce duc la afectarea vascularizaţiei pulmonare şi a livrării medicamentului către tumoră(45). În modelele pre-clinice s-a arătat că  inhibiţia  semnalizării VEGF  ar putea duce la o curăţire  a vascularizaţiei imature a tumorii şi reducerea presiunii interstiţiale.Acest lucru ar duce la ameliorarea hemodinamică a tumorii şi a creşterii oxigenării.(46-48). Caracteristicile hemodinamice  ale micro-vascularizaţiei tumorale pot fi obţinute prin folosind   Tomografia Computerizată cu creşterea dinamicii contrastului(DCE).  DCE-CT poate monitoriza  vascularizaţia tumorală,confirmând astfel valoarea precizării vascularizaţiei tumorale(49-51).

25) Sheftal Bhan,Sandeep S. Negi,Chunbo Shao et al

 Boris binding  to the promoters of cancer testis antigens MAGEA1, MAGEA2, MAGEA3,MAGEA4 is associated with their transcriptional activation  in Lung Cancer

Clinical Cancer Research 2011;17:4267-4276

Rezumat

Scopul lucrăriin a fost de a determina dacă şi cât BORIS(Brother of the regulation of imprinted Sites) este un reglator al genelor  MAGEA2,MAGEA3 şi MAGEA4 în cancerul pulmonar.

Concluziile lucrării.

Datele obţinute  sugerează că BORIS reglează pozitiv Cancer –Antigenele  Testiculare(CTA) prin fixarea(legarea) şi inducerea unei schimbări în conformaţia cromatinei cu promovarea demetilării pentru MAGEA3 sau-independent- demetilarea MAGEA2 şi MAGEA4. CTA  pot fi un efector cheie în de-represia Cancerului Pulmonar. Genele CTA joacă un rol major în de-represia cancerelor. BORIS este un factor important în de-represia acestor gene (CTA).Ele sunt ţinte promiţătoare pentru immuno-terapie în cancer,datorată faptului că ele sunt exprimate exclusiv în cancer şi solicită răspunsuri immune celulare şi humorale. Dacă BORIS funcţionează ca un activator al acestor gene CTA,inducţia acestora ajută la suprareglarea lor iar în schimb ajută gazda să monteze o creştere a răspunsurilor immune. Aceste CTA au proprietăţi de stimulare a creşterii şi implicarea lor în reglarea  controlului expresiei CTA,ne arată că este oportună   desvoltarea de agenţi terapeutici pentru cancerele care exprimă aceste cancer-antigene testiculare(CTA).

CTA sunt proteine,care în mod normal sunt exprimate numai în celulele germinative din testicol. Aceste proteine nu sunt exprimate în ţesuturile somatice normale,dar sunt supra-reglate aberant în cancerul pulmonar şi melanom.

Expresia acestor gene CT este reglată epigenetic prin promovarea metylării. Hipo-metilarea globală(care este un marker principal în multe cancere) precum şi de-metylarea specifică sunt factori cheie implicaţi în de-represia acestor gene în diferite cancere.

CTA sunt supra reglate în cancerul pulmonar fără celule mici prin promovarea hypo-metilării. deşi se ştie că metylare joacă un rol în reglarea acestor gene,mecanismul acestei căi reglatorii,mecanismul acestei căi reglatorii rămâne necunoscut. S-a arătat  că rolul BORIS în reglarea cancer-antigenelor testiculare ,aMAGEA1 şi NY-Eso-1. Autorii lucrării au arătat că BORIS reglează expresia a 3 gene,anume, MAGEA2, MAGEA3 şi MAGE4. Autorii au arătat o corelaţie între inducţia BORIS şi expresia celor   3 gene. BORIS ar fi un efector în suprareglarea acestor gene. BORIS este un reglator semnificativ al unui larg şir de cancer-antigene testiculare(CTA).Autorii au mai arătat că  legarea BORIS poate ajuta la la o scimbare în conformaţia cromatinei dintr-o stare închisă(closed)  într-o stare mai deschisă. Un alt mecanism prin care BORIS reglează expresia CTA este promovarea de-metilării. Supra expresia BORIS se asociază cu demetylarea MAGEA3(25), arătând  rolul lui BORIS ca factor de promovare a de-metylării

BORIS reglează expresia genelor CTA prin mecanisme  atât dependente cât şi independente.

Un remarcabil aspect al expresiei CTA este că aceste antigene sunt exprimate coordonat în tumorile solide.Autorii lucrării au evaluat expresia a 12 CTA în ţesuturile cancerului pulmonar.S-a văzut că 62% din eşantioane exprimă 2 sau mai multe CTA(38). Autorii au mai arătat un mecanism epigenetic pentru reglarea coordonată a acestor gene în cancerul pulmonar fără celule mici(18).

Reglarea acestor CTA printrun mecanism transcrpţional poate explica profilul coordonat al acestor antigene.

Datorată expresiei lor exclusiv în multe cancer şi abilitatea lor  de a solicit un răspuns immun celular su humoral CTA devin ţinte terapeutice pentru immuno-terapie.(41-44).

CTA au arătat proprietăţi  de stimulare a creşterii(18,19),iar implicarea controlului expresiei  CTA devine o oportunitate pentru agenţii terapeutici pentru expresia CTA în cancer.

26)Ji-Ye Yin, Jie Shen, Zi-Zhengdong et al

Effect of elF3a on response of lung cancer patients to Platinum based chemotherapy by  regulating DNA repair

Clinical Cancer Resear ch 2011;17:4600-4609

Expresia elF3a se asociază cu răspunsul pacienţilor cu Cancer Pulmonar la chimioterapia  bazată pe Platinum.Scăderes sau-respectiv-supra expresia lui elF3 duce la creşterea sau descreşterea rezistenţei celulare la tratamentul cu Cis-platinum sau cu Antraciclinele,a activităşii de reparare a ADN şi a expresiei proteinelor de reparare al ADN.

Chimioterapia bazată pe Platinum este folosită ca   primă lini de tratament în Cancerul Pulmonar.Totuşi apare rezistenţa la tratament. Una din posobilele cauze  a fost creşterea expresiei a proteinelor de rparare al ADN(deşi mecanismul de supra-reglare a reparării ADN nu este încă cunoscut.În acest stadiu s-a arătat că elF3a,un factor de iniţiere al translaţiei,joacă un rol critic în reglarea expresiei proteinelor de reparare al ADN,care la rândul ei  poate contribui la răspusul terapiei cu Platinum în Cancerul Pulmonar. elF3a este astfel un nou marker de prognostic care să prezică răspunsul Cancerului Pulmonar la chimioterapie. elF3a este o viitoare ţintă pentru sensibilizarea Cancerului Pulmonar la tratamentul cu citostatice.

27) Shahnaz Begun,Mariana Brait,Santano Dasgupta

      An epigenetic Marker panel for detection of Lung Cancer using Cell-Free DNA

Clinical Cancer Research 2011;17:4494-4503

      Autorii au  studiat detecţia metylărilor aberante a DNA la unele gene cunoscute la pacienţii cu Cancer Pulmonar

Autorii au examinat tumora şi DNA seric pentru metylarea aberantă a 15 gene(promoters) de la 10 bolnavi cu Cancer Pulmonar.

Au studiat 10 gene: APC, CDH1, MGMT  DCC, RASSF1 şi AIM.Au studiat hiper metylarea la celpuţin una dintre genele dintumora primară.Înmajoritatea cazurilor metylarea aberantă din DNA seric a fost însoţită de metylarea eşantioanele  tumorale. Dintrun număr de  15 gene metylate (specific pentru cancer), ei au studiat numai un număr de 6 gene pentru a identifica Cancerul Pulmonar cu o metodă cu specificitate înaltă.Ei au observat că acest test non-invaziv poate ajuta la detecţia precoce a cancerului pulmonar fără celule mici în populaţiile cu cu risc crescut  şi poate este mai eficient decât datele de la tomograful computerizat.Acest test  va avea impact asupra creşterii duratei de supravieţuire.Deasemeni putem monitoriza răspunsul la terapie,iar unii dintre markerii metylaţi pot fi selectaţi pentru viitorul tratament.

Prognosticul supravieţuirii în Cancerul pulmonar   este sub 15% la 5 ani..Totuşi la pacienţii din stadiul I supravieţuirea la 5 ani ajunge la 57%-67%,iar pentru stadiul I este de 38%-55%(3,4). Dezecţia cancerului Pulmonarmîn stadiile precocen poate creşte rata supravieţuirri de 10-50 ori(6).

Cytologia sputei şi examenul radiologic nu duc la creşterea supravieţuirii. Totuşi  utilizarea “low dose spital  computed  thomograph”  la fumătorii cu risc crescut reduce mortalitatea(3,4). Astfel studiul bio-markerilor specifici pentru cancerul Pulmonar va reduce mortalitatea.

Date din discuţiile asupra rezultatelor.

Identificarea metilării DNA la un setde gene a arătat că metilarea DNA seric este mai frecventă în cancerul pulmonary ,decât la lotul martor.

Analizând o singură genă(gena DCC)  s-a observat  o sensibilitate de 35,5% şi o specificitate înaltă de 100%.

Pentru celelalte  5 gene (fără DCC) sensibilitatea a crescut dela 35,5% la 75%,în schimb specificitatea  a scăzut  de la 100% la 73%.

Metoda de evidenţiere a metylării DNA  arată că metoda bazată pe DNA este superioară metodei bazată pe depistarea proteinelor serici de markeri tumorali(37).

Metylarea geneiDCC a fost detectată în 54% din cazuri cu 100% specificitate.În grupul martor a fost detectată în 30% din cazuri.Astfel circa o rweime din cazurile de Cancer Pulmonar  pot fi detectate numai prin detectarea genei DCC singură,care are o specificitate înaltă. Alţi autori(40,41) au arătat o sensibilitate a testului  în jurul a 50% în diferite neoplasme. Când s-a studiat metylarea DNA la mai multe gene în cazurile de Cancer Pulmonar s-a obţinut  o sensibilitate între38%-80%.

Pentru creşterea  specificităţii şi a sensibilităţii este de dorit de a asocial metoda radiologică(low dose spiral computed tomograph) cu metoda depistării metilării DNA seric..

Metylarea din ţesuturile  tumorale a fost detectată în:

25%/41% pentru p16INK4

30%/40% pentru RASSF1A

16%/27% pwentru MGMT

Aceste date au fost asemănătoare cu datele autorilor.

Alte Date

Metylarea  genei CDH1 se observă mai ales la pacienţţi cu diametrul tumorii mai mic de 3 centimetri în procent de 83%,în comparaţie cu tumorile cu diametru egal sau mai mare de 3 centimetri la care metylarea DNA a fost de 52%.

Metylarea DNA seric a fostgăsită în stadiile precoce I şi II de 73%-respectiv-77%. Această metodă  gtrebuie folosită inaintea altor metode.

în viitor este de studiat câte din cazurile fără cancer clinic au metylarea DNA seric  pozitivă dar desvoltă cancer pulmonar în viitor.

28)Antonella Galvan, Frank Skorpen,Pal Klepstad et al

     Multiple loci modulate opioid therapy response for cancer patients

     clinical caner research 2011;17:4581-4587

Un număr variabil de pacienţi cu cancer  au un beneficiu redus după tratamentul cu opiacee.Autoriiau identificat 8SNP care sunt asociate cu intensitatea dureii,care împreună modelează răspunsul pacienţilor cu cancer la terpia cu opiacee.Ei servesc ca ţinte viitoare de tratament.

În mecanismul durerii sunt –mai degrabă-implicate genele ,care acţionează asupra sistemului neurologic,decât metabolismul opiaceelor sau aspectul farmacodinamic.Scest grup de SNP-uri vor fi folosite în tratamentul personalizat al durerii.

29) Astrid A.M. van der Veldt,  Mark Lubbering, Henri .N Greuter

      Absolute Quantification of (11 C) Docetaxel kinetiks in lung cancer patients using Positron Emission Tomograhpy.

Clinical Cancer Research 2011;17(14):4814-4824

       Quantificarea completă a kineticii  (11 C) Docetaxel cu ajutorul  non-invaziv al PET este posibilă. Kinetica tumorală a (11 c) Docetaxel a fost foarte variabilă şi este strâns legată de perfuzi tumorală.Înglobarea(up-take) Docetaxel în tumoră a fost redusă la pacienţii trataţi cu dexamethazonă.Kinetic variabilă a (11 C) Docetaxel reflectă şi sensibilitatea la terapia co docetaxel. Sunt necesare studii pentru a putea prezice înglobarea(up-take) a (11 C)Docetaxel ,dar şi efectele co-medicaţiei asupra kineticii Docetaxel în tumoră.

30) Marcello Maugeri-Sacca, Paulo Vigneri

       Cancer stem cells and chemosensitivity

Clinical Cancer research 2011;17(15):4942-4947

Abstract.

     Letalitatea cancerului

 este-în principal- datorită apariţiei metastazelor la distanţă şi rezistenţei la chimioterapie.Desvoltarea agenţilor cu ţintire moleculară pentru a reface chimio-sensibilitatea este o opţiune terapeutică valabilă în tratamentul cancerului.

    O subpopulaţie celulară cu aspecte de celule stem denumită Celulele Stem Canceroase(CSC) este importantă pentru generarea tumorală şi pentru menţinerea tumorii. această populaţie pastrează propietăţile  principale ale celulelor stem şi este capabilă să propage tumori parentale în experiment..CSC sunt protejate contra agenţilor terapeutici prin diferite mecanisme:

-o marcată eficienţă în repararea alterărilor DNA.

-o înaltă expresie a transportorilor de medicamente(ATP-binding cassette drug transporter.

-activarea căilor de semnalizare PI3K-AKT şi WNT.

-stimuli din ţesutul peri-tumoral ca şi cei din tranziţia epitelial-mezenchimală şi hipoxia  contribuesc la chimio-rezistenţă inducând în celulele caneroase un fenotip asemănător celulelor stem.Succese terapeutice se vor obţine,dacă se vor şti mecanismele prin care stimuli de deces din chimioterapie sunt anihilaţi.

Background.

     Celulele stem adulte sunt o fracţiune clulară rare şi cu durata vieţii prelungită,care asigură homeostazia tisulară,prin înlocuirea  celulelor alterate sau distruse(1).

      Soarta celulelor stem este reglată în cadrul unor structuri micro-architectonice specializate-o nişă,care răspund la codiţiile locale şi sistemice(2).

Când sunt solicitate,celulele stem se divid asimetric,generând celule fiice cu ciclu celular lent(prelungit),care păstrează  propietăţile mamei.O celulă fiică mai activă dă naştere la celule mai specializate(diferenţiate).

    Date recente  arată rolul deosebit al acestei populaţii celulare ne-comună cu aspect de celule asemănătoare celulelor stem şi care generează tumora şi apoi o propagă(3-6). Această populaţie denumită celulele Stem Canceroase(CSC) are 3 caracteristici:

1)      exprimă un grup de markeri comuni celulelor stem şi a celulelor progenitoare.

2)      creşterea nelimitată –in vitro- cu caracteristici ale celulelor stem normale.

3)      abilitatea de a reproduce o tumoră fiică,după injectarea în şoarecii immuno-depresaţi

4)      Acest concept ne arată că o celulă stem transformată este progenitoarea  unei întregi  populaţii tumorale. Acest lucru implică o organizare ierarhică cu CSC în vârful piramidei(modelul ierarhic). în rest avem o distorsiune a arhitecturii

     funcţionale a ţesutului normal.

    Acest lucru duce la ipoeza că CSC exploatează aberant moleculele şi şi căile  care guvernează programul de auto-reînoire. Acest lucru este confirmat prin marcata asimetrie în distribuirea componentelor  înte CSC şi progeniturile lor diferenţiate(7,8).

 Interacţiunea  dintre CSC şi ţesutul peritumoral este bi-direcţională, după cum o indică procesul de trasdiferenţiere folosit de CSC să genereze precursori vasculari(11,12).  CSC prezintă o maşinărie foarte variată pentr a se proteja de efectee compuţilor anti-blastici(13)..Astfel fracţiunea CSc se îmbogăţeşte după chimioterapie,lucru ce se observă prin creşterea expresiei markerilor celulelor stem.

Mecanismele care stau la baza chimio-rezistenţei se divid în 2 grupe:

   chimiorezistenţa  intrinsecă  a CSC şi

   chimiorezistenţa  extrisecă(indirectă) a CSC

în primul grup avem

-maşinăria foarte eficentă a reparăriim DNA şi

ATP-binding cassette drugtransporter.

în al doilea grup  avem influenţa micro-ţesutului peritumoral,care  contribuie indirect la chimio-rezistenţă

Figura 1 Legenda:

A)    expresia înaltă  a pompei de  rezistenţă faţă de  multiple droguri(MDR),care exclude agenţii chimiterapici de origine naturală.

B)      Eficienţa  maşinării de  reparare a DNA,care îndepărtează  adducţiunile DNA produse de agenţii alkilanţi.

C)     Chimioterapia ucide rapid celulele în proliferare,în timp ce  celulele CSC sunt cruţate de moartea produsă de agenţii chimioterapici.

D)     Stimuli din micro-ţesutul peritumoral în asociere cu EMT(tranziţia epithelial mezenchimală) şi cu hypoxia locală contribuie indirect la chimio-rezistenţă prin generarea de celule asemănătoare cu celulele stem.

Celulele stem embrionare(16) ca şi celulele stem adulte au o abilitate mai mare de a repra codul genetic,decât odraslele lor.

Celulele stem în vârstă tind să acumuleze mutaţii genetice şi epigenetice, ca o consecinţă a lipsei lor de abilitate de a corecta leziunile genetice(15). acesrt lucru face ca să crească incidenţa cancerelor la vârstnici.

Celulele canceroase transformate  au avantajul de reparare impropie a căilor de regenerare.În acest fel  ele au o capacitate de a depăşi decesul indus de chimioterapie.

                           Mecanismul chimiorezistenţei din interiorul

                                    Celulelor Stem Canceroase(CSC)

Protejarea codului genetic de injuriile exogene şi endogene sunt importante pentru menţinerea normală a funcţiei celulare. Dupălezarea DNA încep activităţile de reparare,care restaurează secvenţa originală a genomului.În cazul leziunilor severe  se produceeliminarea celuleloralterate ireversibil. Mai multe semnale de refacere sunt implicate în menţinerea integrităţii genomului.(15) Fiecare cale corectează –specific- o leziune genetică,care la rândul ei reflectă tipul de injurie indus de agenţi cauzali.

Celulele stem embrionare şi adulte16,17) au o abilitate de a repara codul genetic mai mare decât progeniturile lor. totuşi celulele stem adulte tind săn acumuleze mutaţii genetice şi epigenetice ca o consecinţă a reducerii abilităţii de a corecta leziunile genetice. Deşi repararea modificărilor DNA este crucială pentru a preveni transformarea malignă au avantajul de a activa impropriu căile de reparare..Exploatarea lor poate să depăşească moartea celulară indusă de chimiterapice. Celulele stem canceroase de la nivelul plămânului expuse la stress genotoxic activează Chk1 şi Chk2,în timp ce celulele diferenţiate din canerul pulmonar sunt vulnerabile la chimioterapie(bartolucci et al)..Dacă chimioterapia este combinată cu inhibitori ai ChK1,celulele stem canceroase pulmonare suferă  o moarte celulară  printr-o catastrofă mitotică. Deasemeni hiperactivarea căii ATR-ChK1 protejează celulele stem canceroase ale colonului faţă de acţiunea cis-platinumului,în timp ce  acest fenotip chimiorezistent este întors  prin inhibiţia semnalizării ATR-ChK1. Căile de reparare şi senzoriale DNA acţionează cu semnalizarea apoptotică decide soarta celulei..Imbalanţa dintre maşinăria apoptotică şi starea anti-apoptotică  favorizează supravieţuire celulei canceroase.(269.

IL-4 amplifică expresia mediatorilor anti-apoptotici în diferite cancere epiteliale solide.(27). acest proces este abrogat fie cu ajutorul  anticorpilor,care neutralizează sau prin mutaţia IL-4(28). Producerea Il-4 poate fi datorată şi altor tipuri sde CSC Ele pot folosi IL-4 pentru a contrcara activitatea cito-toxică a citostaticelor.

Fenotipul MDR(multi drug resistence) este important pentru eficacitatea chimioterapiei. „ABC drug ransporter” sunt jucătorii principali în acest fenomen,din cauză că ei exclud din celulele canceroase o varietate de de medicamente .

Rezistenţa la apoptoză din tumorile epiteliale este mediată de IL-4 derivată din celulele tumorale.(27). Celulele stem din cancerul de colon  dictează creşterea tumorală şi rezistenţa la moarte a celulelor prn producţia de Il-4(28). Celulele stem cât şi celulele stem canceroase(CSC) expromă nivele înalte ale pompelor ABC(32). Abilitatea CSC de a exclude colorantul Hoechst 33326 a facilitat  izolarea şi purificarea lor. Aceste CSC sunt denumite şi Side population(SP).

    Un alt mecanism implicat în rezistenţa la chimioterapice este liniştea(quiescence) celulară. În celulele stem normale avem un ciclu celular prelungit care asigurălongevitatea ţesuturilor adulte,asigurând ca celulele stem să nu piardă potenţialul proliferativ(36). Celulele stem liniştite (quiescent) repară repară eficient  leziunile DNA şiciclul celular.Ele reintră  pentru a reconstitui ţesuturile alterate după expunerea la injuriile cito-toxice(30). În contextul malign CSC linştite sunt ferite de toxicitatea chimioterapiei şi sunt capabile să refacă tumora

.

                      Mecanismele indirecte ale chimiorezistenţei

Influienţa reciprocă între CSC şi microţesutul înconjurător este un proces ce duce la o continuă remodelare a ambelor compartimente.

Datele experimentale au arătat rolul important al tranziţieim epitelial mezenchimale (EMT) în desvoltarea metastazelor şi a chimiorezistenţei.

Date recente au demonstrat că EMT este indusă prin activarea unui complex  transcripţional influenţat de diferite semnale acţionând paracrin şi care includ căile asociate cu auto-refacerea anuke HEDGEHOG(40),NOTCH(41) Wnt(42). Acest complex duce la rearanjamente cyto-scheletale radicale,culminând cu trecerea  către fenotipul mezenchimal. Celulele care suferă aceste modificări morfo-funcţionale sunt localizate de regulă la interfaţa dintre tumoră şi stromă. La acest nivel aceste modificări morfo-funcţionale câştigă trăsături pro-metastatice cuplate cu ocreşterea a clonogenităţii şi cu o îmbogăţire în markeri asociaţi cu celulele stem(43).

Alt reglator important al grupului CSC,alături de EMT este Hypoxia. Hypoxia apare prin cooperarea mai multor factori diferiţi ca: vasculatura haotică şi dis-funcţională şi difuziunea săracă a oxigenului în cadrul creşterii rapide a neoplasmului. Tensiunea joasă a oxigenului activează familia HIFs(hypoxia inducible factor),care ţintesc modificări adaptative la multiple nivele,incluzând o generare nouă e vase sanguine în  încercarea de a asigura oxigen şi hrană. Totuşi architectura anormală a noilor vase limitează perfuzia medicamentelor ducând la o concentraţie suboptimală a agenţilor chimioterapeutici în interiorul tumorii.

Alături de hypoxia care mediază  rezistenţa este şi o  evidenţă care leagă factorii HiP şi celelele stem canceroase.. Celulele canceroase cultivate în condiţii de scăder a oxigenului sau de ph scăzut,exprimă nivele  crescute de markeri stem, cîpîtând un fenotip  similar celulelo stem.În acelaşi timp se observă şi o creştere a genelor legate de proprietăţile stem(45-).Datorită similarităţii funcţionale dintre celulele stem adulte şi celulele stem canceroase,s-a propus  ca zonele hypoxice din interiorul tumorii să poarte denumirea de nişă(48).

31) LING  LI  and  RAVI  BAHTIA

       Stem Cell Quiescence

       Clinical Cancer Research 2011;17:4936-4940

Rezumat.

Letalitatea prin cancer se datoreşte invaziei metastazelor la distanţă şi rezistenţei faţă de chimioterapice. Evidenta creştere a subpopulaţiei asemănătoare cu celulele stem(CSC) este pmportantă pentru generarea şimenţinerea tumorii. Această subpopulaţie are mai multe propietăţi asemănătoare cu celulele stem normale şi sunt capabile să propage tumorile parentale la şoarece. CSC sunt protejate împotriva diferiţilor agenţi terapeutici prin mai multe mecanisme ca :

-o marcată eficienţă în repararea  modificărilor  DNA

-o înaltă expresie a ATP-binding cassette drug transporter şi

-activarea căilor PI3K-AKT şi Wnt.

-stimuli provenind de la EMT şi Hipoxie toate contribuind indirect la chimioreziatenţă prin inducerea în celulele canceroase un fenotip asemănător celulelor stem.

Dat recente  au arătat o înţelegere mai bună a mecanismelor reglatorii intrinseci şi extrinseci,care controlează starea de linişte a celulelor stem.

     Printre aceştia gena p53 joacă un rol impotant în reglarea stării de linişte a

     celulelor stem.
     Mecanismele reglatorii intrinseci includ: Fox O.  HIF-1alfa, factorul de

     transcripţie NFATc1 şi factorii de semnalizare ATM şi mTOR.

     Mecanismele reglatorii din microţesutul înconjurător includ:Angiopoetin-1

     TGF-beta BMP(bone  morphogenic protein) Trombopoetin,N-cadherin şi

     receptorul de adeziune Integrin,semnalizarea Wnt-beta catenin şi osteopontin.

     Legenda figurii nr.1n a căilor liniştei  celulelor stem.

     Liniştea celulelor stem este controlată  prin mecanisme reglatorii intrinseci şi 

     şi mecanisme extrinseci din microţesutul înconjurător. mai mulţi factori de

     transcripţie joacă rol cheie în ptrom0varea liniţtei celulelor Stem.

     -Factorul de transcripţie p53 este un reglator important al liniştei celulelor

      stem în perioada de stedy-state.

     -ROS(speciile oxidativ reactive) în celulele stem reglează expresia factorilor 

      de transcripţie FoxO şi ATM,care la rândul lor regează nivelul ROS din

      celulele stem şi menţin satrea de linişte celulară.

     -Rolul HIF-1alpha şi NFATc1 intervin în reglarea stării de linişte a celulelor

      stem.

     -factorii care inhibă mTOR contribuie deasemeni la starea de linişt a celulelor  

      stem.

      Interacţiunile  celulelor stem cu celulele microţesutului înconjurător sunt

      factori importanţi în reglarea stării de linişte a celulelor stem.

      TGF-Beta şi BMP produe de celulele din microţesutul înconjurător sunt

       deasemeni factori importanţi în menţinerea stării de linişte a celulelor stem

       Interacţiunea TPO cu aceştia,receptorul MPL şi Ang-1  cu receptorul Tie-2

       promovează starea de linişte şi cresc adeziunea cu microţesutul înconjurător

       prin receptorii integrin şicadherin.

       Opn din micro-ţesutul înconjurător mediază liniţtea celulelor stem.

       Semnalizarea Wnt are efecte complexe asupra celulelor stem. Semnalizarea

       Wnt în microţesutul înconjurător este esenţială în menţinerea statusului de

       linişte celulară.

       În viitor ţintirea mecanismelor moleculare în starea de linişte vor permite

       sensibilizarea celulelor CSC liniştite faţă de agenţii terapeutici.

32)    Young Joo Lee, Kuyong-Ah Yoon, Ji-Yoonhan et al

Circulating cell free DNA in plasma of never smokers with advanced  Lung Adenocarcinoma receiving Gefitinib or standard chemotherapy as first –line

therapy.

Clinical Cancer Research 2011;17(15);5179-5187

 DNA circulant liber de celule(CFDNA) a fost investigat ca potenţial alegător(screening) sau ca marke de prognostic.  Nivelele înalte plasmatice de CFDNA sunt asociate cu o formă de tumoră agresivă sau cu o supravieţuire scurtă la pacienţii cu Adenocarcinom pulmonar avansat şi nefumători. S-au studiat un număr de date moleculare şi biologice pentru detecţia precoce şi pentru capacitatea de prezicere a prognosticului în cancerul pulmonar fără celule mici.Deoarece eşantioanele  ţesutului tumoral

pentru studiul biomarkerilor are o limită de utilizare din cauza unor dificultăţi technice,pentru studiu s-a utilizat CFDNA plasmatic.

CFDNA plaqsmtic s-a dovedit un bun candidat ca marker de prognostic în

diferite cancere.

La pacienţii cu Adenocarcinom pulmonar avansat şi nefumători s-a dovedit că nivelele înalte de CFDNA se însoţesc de o supravieţuire scurtă. Dar a

uşurat selecţia de grupuri de pacienţi, care vor beneficia de terapii specifice.

Autorii au studiat semnificaţia clinică a CFDNA plasmatic la un grup omogen de pacienţi cu Adenocarcinom pulmonar. Au studiat cât CFDNA plasmatic reflectă încărcătura (burden) tumorală sau agresivitatea şi cât poate prezice  rezulatele tratamentului şi supravieţuirea acestui grup.

CFDNA plasmatic este superior determinării CFDNA –ului tumoral în grupul de pacienţi cu Adenocarcinom pulmonar avansat(stadiul III) şi nefumători. El este asociat cu o supraviţuire ,dar uşurează  selecţia grupului de pacienţi care să beneficieze de tipuri specifice de tratament.

33)    Key Suzuki,Stephan S.Kachala, Kyuichi et al

       Prognostic immune Markers in non-small cell lung cancer

      Clinical cancer research 2011;17:5247-5256

      Recidiva  este o problemă deosebită în Cancerul pulmonar.Peste 40% din

      pacienţii rezecaţi în stadii precoce ,recidivează.

      Răspunsul imun al gazdei faţă de tumoră este o componentă   principală

      (critică)  în progresia tumorii şi este un marker de prognostic în cancerul

      colono-rectal şi cancerul de ovar.Autorii au studiat markerii imuni din

      din Cancerul pulmonar fără celule mici din

a)      micro-ţesutul din zona tumorală

b)      din sângele periferic

c)      studiul genelor de profil.

Autorii au identificat markerii prognostici din zona peritumorală şi din sânge,ca şi expresia tumorală a genelor imune.

Concluziile articolului,

 Microţesutul imun peri-tumoral inflenţează inter-acţiunile dintre tumoră,celulele imune TIL. TAM,TAN şi MSDC şi cytokinele care schimbă microţesutul.

Microzona imuno peritumorală este influenţată prin inter-acţiunile dintre tumoră ,celulele imune,care schimbă zona  înconjurătoare să fie pro sau anti

tumorale.

În cancerul pulmonar fără celule mici,limfocitele TCD4+-în special cele cololocalizate cu celulele TCD8+, cu limfocitele B stromale CD20+.Ti BALT şi macrofagele intra tumorale M1 prezic o prelungire  a vieţii   pacientului.  În schimb FoxP3+Treg şi macrofagele stromale M2 sunt asociate cu un prognostic  clinic sever.

Autorii au examinat expresia genelor din microţesutul peritumoral.Ei au identificat 17 gene cu rol prognostic,comparând expresia lor cu recidiva tumorală.

Dar până în prezent nu se ştie celule suşă(tumoră-versus- imun) şi cum influenţează micro zona imună tumorală.

Date din cuprinsul lucrării

                       Celulele immune cu valoare  prognostică

Inter-acţiunea dintre celulele tumorale şi celulele immune în microţesutul peritumoral este influenţată de:

a)      tipul de celule immune (CD4+.CD8+,CD201 şi FoxP3H(forhead box p3)

b)      după densitatea celulară(numărul lor9

c)      locaţia tumorală sau stromală

d)      limfocitele T cuprind 80% din limfocitele care infiltrează tumora(TIL) în

cancerul pulmonar fără celule mici.

e)      limfocitele cito-toxice CD8+ formează braţul efector al immunităţii 

adaptive şi se crede că ar avea rol protector contra tumorii.Această

părere nu este împărtăştă şi de alţi autori.

Trojan et al studiind semnificaţia funcţională a CD8+ au analizat raportul raportul mRNA  IFN-gama faţă de CD8+,unde IFNn-gama este o cytokină secretată de celulele T cyto-toxice mai ales în zonele peritumorale şi în cadrul cuiburilor tumorale.

În zonele peritumorale celulele TCD8+ se corelează cu cu raportul IFN-gama/CD8.Această corelare nu se observă intra tumoral. Aceste date sugerează  că celuleleTCD8+ sunt capabile să infiltrezestroma,dar nu sunt capabile să producă un răspuns anti-tumoral odată cu pătrunderea în cuibul tumoral.

În contrast cu limfocitele CD8+,celulele stromale CdD4+şi CD20+ şi colocaizarea celulelor stromale CD8+ şi CD4+ se asociază cu o supravieţuire crescută. Colocalizarea celulelor immune a dus la prezenţa unei structuri limfoide terţiare-de novo-.Ea a fost denumită Ti-BALT(tumor induced brocho-associated lymphoid tissue). ei au arătat că

prezenţa celulelor mature dendritice(CD.lyzozome-associated membrane

protein-LAMP+1 în Ti-BALT) se corelază cu o densitate mai mare de limfocite Tşi B. S-a corelat şi cu supravieţuire globală de  51%şi cu o supravieţuire fără boală de 88%. la 4 ani. S-a postulat că colocalizarea celulelor immune efectoare în cadrul Ti-BALT poate juca un rol în activarea unui răspuns imun.

                                   Celulele T reglatorii(Treg)

Celulele Treg suprimă răspunsul imun al gazdei şi se crede că promovează creşterea tumorală. S-a arătat că FoxP3+Treg se corelează cu expresia cyclo-oxigenazei 2(COX2) şi cu creşterea recidivei tumorale(20). Aceste date sunt susţinute  în experiment unde  COX2 derivat din tumoră şi produsul ei prostaglina E2(PE2) induc in vitro expresia FoxP3.

In vivo-inhibiţia activităţii COX2-reducedTreg,atenuiază expresia FoxP3

în limfocitele care infiltrează tumora(TIL) şi descreşte încărcătura tumorală(21).

PGE-M metabolitul urinar al PGE2 a fost propus ca marker,care prezice răspunsul inhibitorilor ai COX2 la bolnavii cu cancer pulmonar fără celule mici(22).

Alţi autori(23)  au arătat că indicele de risc , combinaţie  Treg/TIL(adică raportul între Foxp3 şi CD4+  se corelează cu cu DSS(disease specific survival)  la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici stadiul I.

Pacienţii cu tumori de mare risc(30% din tumori) au avut un DSS de 53 luni. Pacienţii cu  risc mediu au avut un DSS de 63 de luni,iar cei cu un risc mic tumoral au avut un ric DSS de 72 luni aveau scăzut FoxP3 iar CD3 scăzut.

.                           Macrofagele asociate cu tumora(TAM)

Tam  au efecte pro şi antitumorale în microţesutul înconjurător(21). TAM antitumorale în cancerul pulmonar fără celule mici fac parte din fenotipul M1 şi se acumulează intratumoral. În schimb TAM pro-tumoral fac parte din fenotipul M2,care se acumulează în stromă şi exprimă IL-8 , IL-10 şi

TREM-1(triggering receptor expressed on myeloid cells)

IL-8 este un factor angiogenic. Rolul  angiogenic al TAM  în cancerul pulmonar fără celule mici s-a arătat că se corelează cu densitatea macrofagelor şi cu numărul de vase intra tumorale şi cu o supravieţuire redusă.(25). S-a arătat că TAM duc la un rezultat slab al supravieţuirii prin rolul său angiogenic prin producerea de IL-8.

IL-10  este o cytokină immuno-supresoare, iar expresia ei de către TAM s-a observat în stadiile II,III şi IV şi se corelează cu diminuarea supravieţuirii(26)

. Expresia de către TAM a TREM-1,care iniţiază şi amplifică răspunsul immun este crescut în lichidele maligne pleurale la pacienţţi cu cancer pulmonar fără celule mici.(27).la pacienţii din stadiul I-III ale cancerului pulmonar făă celule mici este crescut nivelul de TREM-1 la specimenele post rezecţie. TREM-1 este un factor de prezicere-independent- al supravieţuireii globale reduse.

Dar rezultatele altor cercetători sunt contrdictorii. Welsh et al au găsit că macrofagele CD8+ din stromă sun t asociate cu un prognostic scăzut,pe când macrofagele intra tumorale sunt asociate cu o creştere a supravieţuirii.(29).

În privinţa fenotipurilor avem 2 tipuri distincte de TAM,

tipul I care este proinflamator,angiogenic şi protumoral(30,31).Tipul M1 este caracterizat prin expresia a:

-antigen leucocit human(HLA)Dr

-inducible nitric oxide synthase(iNOS)

-myeloid related protein(MRP)8/17

TNF-alfa(32).

În contrast cu fenotipul M1 alTAM un număr crescut de CD204+M2 TAMs în stromă se corelează cu scăderea supravieţuirii globale (33).

CD204+TAM  este asociată cu creşterea expresiei tumorale a Il-10 şi a

(MCP)-1, 2(macrophage chemo-attractant protein) molecule care atrag macrofagele.

                     Neutrofilele asociate cu tumora(TAN)

Nu se cunoaşte încă rolul TAN în cancerul pulmonar fără celule mici.

În experimentpe şoareci u cancer pulmonar, TGF-beta induce o populaţie de TAN cu funcţie pro-tumorală(N2), în timp ce blocarea TGF-beta duce la neutrofile anti-tumorale(N1)-(34).Depleţia acestor neutrofile N1 duce la creşterea tumorii.

                      Celulele supresoare derivate din mieloid(MDSC)

Myeloid-derived suppressor cell(MDSC)este o populaţie heterogenă de celule myeloide CD11b+/CD14-CD15+/Cd33+ care cuprinde macrofage imature,granulocite, celule dendritice în stadiile precoce de diferenţiereşi cu efecte protumorale.

MDSC sunt mobilizate din măduva osoasă,sângele periferic prin factori derivaţi din tumoră şi se acumulează în mcroţesutul peritumoral prin inhibarea proliferării şi activării celulelor T.(40).

Similar cu celulele TREG, avem o marcată creştere a nivelelor MDSC observate în sângele periferic al bolnavilor cu  Cancer Pulmonar fără celule mici avansatîn comparaţie cu lotul de pacienţi similar(41).Nivelele

înalte de MDSC au fost asociate cu nivelele celulelor TCD8+,care măresc efectul protumoral al MDSC.

                          Genele imune cu valoare prognostică

Funcţia imună este importantă în stratificarea Adenocarcinomului pulmonar în sub grupe din punct de vedere prognostic(42). Însă încă nu s-aprecizat celula de origune al acestor gene imune,cu valoare prognostică.

 Dintre cele 17 gene cu valoare prognostică IL-7R este exprimată at în celulele tumorale,cât şi în celulele imune. Când este exprimată pe tumoră,

expresia Il-7R duce la suprareglarea VEGF-D(in vitro) dar şi la scurtarea

supravieţuirii generale (OS) la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici(67). S-a arătat în experiment  că expresia IL-7R pe CD8+T în seamnă un fenoti cu memorie prelungită(68). În viitor este de studiat cum expresia acestor gene modulează microzona imună tumorală.

 CXCR4 este receptor pentru CXCL12(stromal- derived factor-1alfa). În adenocarcinomul pulmonar s-a arătat că expresia tumorală a CXCR-12 se corelează cu acumularea de celule imune,care exprimă CXCR4.Din aceste celule imune 30% sunt celule reglatorii pro-tumorale(69).

34)Luc Friboulet, Daniel Barrios-Gonzalez, Frederic Commo

      Negative  versus ERCC1 positive  tumor in resected non small cell lung cancer

Clinical cancer research 2011;17:5562-5572

ERCC1(excision repair cross-complemntation group 1) este o proteină implicată în repararea  adducturilor” DNA după tratament cu Platinum şi să oprească replicarea  -DNA  forks-.

Autorii au arătat că expresia ERCC1 ne arată efectul asupra supravieţuirii

 şi a beneficiului adus de tratamentul cu Cisplatinum.Nu se ştiu încă  caracteristicile  moleculare ale tumorilor ERCC1 pozitive şi negative. Rezultate.

S-a observat o corelaţie între proteina ERCC1 determinată prin immuno-histochimie şi cea determunată cu ajutorul qRT-PCR(quantitative reverse transcriptase-PCR).

Tumorile ERCC1 negative au o rată mai mare de anomalii genomice în comparaţie cu tumorile ERCC1pozitive. Tumorile ERCC1 pozitive împărtăşesc un fenotip de răspuns comun  al alterărilor DNA, cu o supraexpresie de 7 gene legate de răspunsul la alterarea DNA.

Expresia a miR-375 este subexprimată semnificativ în tumorile ERCC1 pozitive.

Chimioterapia  adjuvantă are un efect semnificativ,dar limitat, în privinţa supravieţuirii.

ERCC1 este un biomarker promiţător.Diferenţele între tumorile ERCC1 pozitive şi ERCC1 negative ne ajută la precizarea mecanismului chimio-

rezistenţei.

Statusul ERCC1 este asociat cu instabilitate genomică ,cu un aspect(pattern) alexpresiei genei răspunsului la alterarea DNA.

Expresia mi-RNA poate să explice  discrepanţele dintre metodele de măsurare immuno-histochimică şi  mi-RNA a ERCC1.

Mutaţiile EGFR activate sunt asociate cu cu o expresie scăzută a ERCC1

atât prin metoda mi-RNA cât  şi a nivelului proteinei(19,20). în schimb alţi autori(21,22) au găsit că  expresia ERCC1 este supra reglată prin activarea mutaţiilor EGFR.

Autorii consideră că mi-RNA joacă un rol în reglarea expresiei proteinei ERCC1. Expresia proteinei ERCC1 a fost asociată cu instabilitatea genomică,în sensul creşterii ratelor de aberaţii genomice.

Este necesară o combinaţie a biomarkerilor care reprezintă diferitele căi de rparare a DNA.

Repararea DNA este unproces complex multidimensional a cărui evaluare nu se poate limita numai la determinarea ERCC1.

Trebuie încurajată o evaluare multiparametrică a diferiţilo jucători cheie în repararea DNA(NER/ERCC1, BER/PARP, HR/BRCA, alături de determinarea testelor funcţionale ale capacităţii de rparar a DNA.

Expresia genei ERCC1 şi RRM1. dar nu şi a EGFR prezic o supravieţuire scurtă în  cancerul pulmonar fără celule mici în stadiul avansat şi tratat cu cisplatinum şi gemcitabină(3).

Expresia ERCC1 este un prezicător al supravieţuirii la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici rezecat(20).

RRM1.

Ribonucleoside/diphosphat reductase subunit este o enzimă codificată de gena RRM1. Aceast enzimă este esenţială pentru producţia de deoxiribonucleotizi înainte a sintezei DNA în faza S a celulei în diviziune.

este o genă localizată în zona 11p15.5 o regiune cu gene tumorsupresoare.

Alterările acestei gene se observă în cancerul pulmonar,sân,ovar în rabdomyosarcom, în carcinomul adreno-cortical

Dată bibliografică Wikipedia şi

Pitterle D.M, Kim Y.C,Jolicoeur E.M et al

Lung cancer and human gene for ribonucleotide reductase subunit M(RRM1)

Mamm. genome 1999-10(9)-916-922

       35)Xiang-Lin Tan, Ann M. Moyer Brooke L. Friedley et al

Cyto-toxicity associated with overall survival in Lung /cancer patients receiving Platinum based chemotherapy

Clinical Cancer Research 2011;17(17):5801-5811

Concluzia lucrării

S-au identificat mai multe gene candidate sau SNp-uri,care pot prezice reultatele tratamentelor bazate pe Platinum. Aceste date(rezultate) pătrund în mecanismele care contribuiesc la variaţiile care apar în tratam,entul cu Platinum în Cancerul Pulmonar.

Definiţia chimio-rezistenţei

Chimiorezistenţa şi toxicitatea asociate cu tratamentul cu Cis platinum sunt n complex de fenotipuri,care implică mai multe procese(5) Acestea sunt

-alterări în influxul şi efluxul medicamentelor

-detoxificare prin conjugarea glutationului

.capacitatea de  reparare a DNA

-alte căi celulare pentru răspunsul corect în cazul alterării DNA.

Desvoltatea rezistenţei la Cis Platinum poate fi datorată variaţiilor genetice germ-line sau prin apariţia mutaţiilor care au efect asupra nivelului mRNA şi proteina în căile farmacokinetice şi farmacodinamice.

Datele autorilor  arată că valoarea  SNP-urilor din genele  responsabile cu influxul şi efluxul medicamentelor(7),pentru metabolismulşi detoxifiere(8-10) şi căile de reparare a alterărilor DNA(2-4,11-17) sunt asociate cu rezultatele tratamentului în Cancerul Pulmonar. dar încă nu s-a stabilit  contribuţia  acestor biomarkeri  genetici în prezicerea rezulatelor tratamnentului u Cis-Platinum.

Dintre genele testate prăbuşirea (knockdown) genelor DAPK3 şi METTL6 (al căror nivel de expresie se corelează cu SNP-urile  rs1169748 şi rs2440915) duce la descreşterea sensibilităţii la Cis Platinum.

DAPK3 cunoscut ca şi ZIPK(ziper inter-acting protein-kinase) sau DLK(DAPK-like kinase) este membru al familiei DAPK1.FAPK a fost iniţial  identificat ca fiind codificat de o genă a cărui expresie redusă protejează celulele HeLa de moartea celulară indusă de gamma-interferon

DAPK3 koacă roluri distincte în supresia tumorală şi în reglarea apoptozei(42-44). Prăbuşirea DAPK3 descreşte sensibilitatea la Cis Platinum şi poate fi corelat cu supravieţuirea globală la pacienţii trataţi cu Cis Platinum.

METTL6 aparţine sper-familiei methyltransferazei.S-a sugerat  că chimio-rezistenţa şi toxicitatea  tratamentului cu Platinum poat fi mediată prin dependenţa de metilare a genei silencing.

Ramirez et al au observat că 14-3-36 o genă a ciclului celular este metilată la o treime din bolnavii cu cancer pulmoar fără celule mici şi că acastă metilare se corelează cu o mai bună supravieţuire globală mediană(46).

Este posibil ca METTL6 să poată influenţa metilarea DNA şi apoi să influenţeze  şi tratamentul cu Cis platinum

36) GeoffreyR.Oxnard, Maria TmArcila, julian Chimelecki

Neww strategies in overcoming aquired resistance to Epidermal Growth Factor Receptor Tyrosine Kinase inhibitors in lung cancer

Clinical cancer research 2011;17(17);5530-5537

Manegementul în cancerul pulmonar fără celule mici a fost îmbogăţit  prin observaţia ă Adenocarcinomul pulmonar cu mutaţii EGFR sunt-unici- prin sensibilitatea lor la inhibitorii de tyrosine-kinase(TKI). Aceşti pacienţi capătă o rezistenţă după 10-14 luni de tratament şi atunci se schimbă tratamentul cu teraoie citostatică.

S-au identificat câteva mecanisme ale apariţiei rezistenţei, cea mai comună fiind mutaţia  T790M a EGFR în mai mult de 50% din cazuri.

în lucrare se discută achiziţiile recente  în înţelegerea apariţiei rezistenţei la tratamentul cu inhibitori de tyrosine-kinase(TKI) dn cancerul pulmonar fără celule mici cu mutaţii EGFR.deasemeni au apărut progrese terapeutice cu TKI de generaţia 2-a şi combinaţia terapiilor ţintite.

Rezistenţa câştigată înseamnă –progresia bolii- în timp ce primeşti EGFR-TKI.

S-a observat că pacienţii care desvoltă o progresie a bolii după ce s-a oprit tratamentul cu TKI, pot fii încă sensibli la reluarea tratamentului cu TKI(5).

La fel ca şi în cancerul de prostată,cancerul pulmonar cu mutaţii EGFR îşi menţinun grad de sensibilitate la TKI,în ciuda apariţiei rezistenţei  câştigate.

 practica clinică pacienţii care au venit cu o rezistenţă câştigată s-a continuat tratamentul cu TKI plus chimioterapia oncologică obişnuită. Acest lucru a dus la o supravieţuire mediană de 33luni(13).

Erste în curs de experimentare tratamentul cu citostatice cu sau fără erlotinib în cancerul pulmonar cu mutaţii EGFR.

 a)Rezistenţa câştigată mediată de T790M

Jumătate din tumorile cu mutaţii EGFR şi care desvoltă  o rezistenţî la TKI prezintă o a 2a mutaţie(19-21). Mutaţia cea mai comună la rezistenţă câştigată rezultă din substituirea  threonin-metionin în poziţia 790 ce doce la scăderea afinităţii pentru substratul lor natural ATP. Achiziţia T790M restaurează afinitatea pentru aATP la nivelele tipului sălbatic(wide-type level) reducând efectul TKI(24).

Datele biochimice arată că T790M conferă o activiate synergică de tip Kinase şi un potenţial de transformare când sunt expromate –concurent- cu mutaţiile sensibile la acţiunea TKI(25,26). În ciuda acestei oncogenităţi crescute,tumorile  care prezintă T790M au –surprinzător-o rată joasă de creştere(27).

Mutaţiile EGFR/T790M au o fevenţă de 60%

  b)Rezistenţa câştigată prin amplificarea MET

MET(trans membrane rceptor tyrosie kinase) . Este un alt mecanism-prin amplificare- al apariţiei rezistenţei  câştigate(29,47).

Cuplarea MET cu ERBB3 duce la o activare susţinută a căii de semnalizare PI3k/AKT. evitând  EGR inhibat(29)

MET şi EGF sunt pe cromozomul 7,iar polysomia pe cromozomul 7 este comună în cancerul pulmonar fără celule mici în particular în eşantioanele care prezintă mutaşii EGFR(48).

c) Există unele cancere pulmonare cu mutaţii EGFR,dar care histologic sunt cancere cu celule mici când sunt biopsiate după câştigarea rezistenţei(20,21,57,58)Ele sunt în 14% din cazuri. Toate sunt la bază adenocarcinoame toate menţinând o mutaţie EGFR sensibilă. Deasemeni niciun exemplar rezistent nu a prezentat T790M sau amplificare MET.

d)S-a mai observat că celulele pulmonare alveolare se pot transforma în celule mici,ca morfologie,prin pierdera p53 şiRb1(57). Această transformare histologică este asociată cu o sensibilitate la combinaţia Platinum-Etoposid(21).

e) EMT(tranziţia epitelial mezenchimală) poate induce schimbare morfologică cu câştigarea rezistenţei,dar nu sunt clare implicaţiile terapeutice(21,58).

Incheiere.

Relativul prognostic favorabil al cancerelor pulmonare  care prezintă mutaşii EGF va deşte în proporţie largă din cadrul populaţiei cu cancer pulmonar ,care primeşte tratament. Creşte prevalenţa rezisteneţei câştigate la EGFR/TKI.

Importanţa înţelegerii comportării acestor cancere şi găsirea unui management optim devine din ce în ce mai presantă Sunt necesare:

- creşterea implementării  geno-tipizării EGFR pentru Adenocarcinom.

-desvoltarea unor paradigme de management al acestor cancere.

-ameliorarea utilizării de ţesut rebiopsiat pentr u tipizarea moleculelo care reprezintă rezistenţa.

-alegerea trialulilor clinice pe bază genetică şi cu rezistenţă câştigată.

37) Andrew V. Kooselnikov, Anil Vachani. Celia Chang et al

       Resection of non small cell lung cancers reverse tumor induced gene expression changes in the peripheral immune system

Clinical Cancer Research 2011;17(18):5867-5871

         Lucrarea prezentă îşi propune să caracterizeze inter-acţiunile dintre tumorile cancerului pulmonar fără celule mici la nivelul expresiei mRNA şi micro-RNA(mi-RNA) şi pentru a defini semnăturile expresiei ,care caracterizează prezenţa unei tumori maligne faţă de un nodul non-malign.

Concluzia lucrării.

Prezenţa unei tumori în plamân influenţează expresia mRNA şi miRNA în celulele mononucleare din sângele periferic. Această influenţă este îndepărtată prin  scoaterea tumorii. Semnătura expresiei genelor din celulele mononucleare poate fi folosită pentrul diagnostivul Cancerului Pulmonar(CP).

38)      Masato Aragaki,Koji Takahashi ,Hirohiko Akiyama et al

Caracterisation of a cleavage stimulation factor 3, pre.RNA,subunit2,64kda(CSTF2) as a therapeutic target for Lung Cancer.

  Clinical Cancer Research 2011ş17(18):5889-5900

Scopul lucrării este de a găsi noi biomarkeri şi ţinte terapeutice pentru CP.Autorii au studiat profilul expresiei genelor la 120 de cancere pulmonare.

Ei au detectat o genă care codifică CSTF2 drept candidată. Prin coloraţie immunohistochimică, la 327 de cancere pulmonare s-a examinat expresia proteinei CSTF şi valoarea ei prognostică.

Rolul CSTF2 în creşterea celulei canceroase a fost examonat în experimentul siRNA.

Concluzie.

CSTF2  joacă probabil unrol important în carcinogeneza pulmonară şi poate fi un biomarker de prognostic în activitatea clinică.

Deoarece este o corelaţie semnificativă între expresia CSTF2 şi un prognostic sever, expresia CSTF2 pozitivă este un index, care dă o indicaţie-medicului- în aplicarea terapiei adjuvante şi o intensă urmărire a cancerelor ,care sunt recidivă.. CSTF2 mai arerol în proliferarea şi invazia celulei canceroase. Toate aceste informaţii contribuiesc la desvoltarea unei strategii noi terapeutice prin ţintirea acestei căi

Din cuprins

Printr-o metodă complexă au stabilit că CSTF2 este frecvent transacivată în cancerele pulmonare primare.

În mod normal CSTF2  se găseşte în nucleul  celulelor testiculare,iar patologic în celulele Cancerului Pulmonar. CSTF2 nu se găseşte în ţesuturile normale.

Expresia înaltă ba CSTF2 este asociată cu ub prognostic sever la bolnavii cu cancer pulmonar fără celule mici care au fost rezecaţi de tumora primară. Mai sunt asociate cu un progniostic sever-

 bărbatul versus femeie, vârsta (peste 65 ani versus sub 65ani), histologic forma squamoasă versus adenocarcinom, istoria fumatului(fumător versus nefumător), marimea tumorii(TII-TIII versus T1), stadiul pN(metastază  ganglionară  N1.N2 versus N0),  expresia CTSF2(scor 2 versus O sau 1) Cu excepţia  fumatului toţi aceşti parametrii sunt corelaţi cu prognostic sever.

Deasemeni mărimea tumorii(pT),a ganglionilor(pN), vârsta şi pozitivitatea  CSTF2 sunt factori independenţi de prognostic.

Deasemeni administrarea  siRNA duce la o inhibiţie a creşterii celulare. Acest mecanism de supresie tumorală a siRNA contra CSTF2 duce la o creştere semnificativă a fracţiuni celulare subG1 la 72 ore după tratament.

CSTF2 duce la o proliferare celulară şi invazie. Astfel CSTF2 contribuie la un fenotip înalt malign al celulelor canceroase..

În rezumat, CSTF2 poate juca un rol important în creşterea şi progresia cancerului pulmonar. Supra expresia CSTF2 din specimenele post rezecţie pulmonară este un indicator pentru terapia adjuvantă la pacienţii cu prognostic sever.

39) Wen-Wei Sung, Yao-Chen Wang, Ya-Wen Cheng et al

A polymorphism -844T/C in FasL promoter predicts survival and relapse in non small cell lung cancer

Clinical Cancer Rsearch 2011;17(18):5991-5999

Pentru a ameliora rezultatul pacienţilor cu Cancr pulmonar(CP) rezecabil este necesar un indicator,care să  prezică recidiva bolii şi timpul de supravieţuire.

Au studiat 385 de fragmente tisulare adiacente tumorii la pacienţii cu tumori ale cancerului pulmonar fără celule mici pentru a determina:

a)polimorfismul FasL-844T/C prin metoda PCR

b) expresia mRNA si a proteinei au fost evaluate prin metoda histochimică

c)valoarea prognostică a polimorfismului FasL-844T/C în privinţa supravieţuirii şi a recidivei.

Rezultate.

Genotipul fasL-844T/C au o prevalenţă mai mare în cazurile cu tumori avansate,decât la cei cu tumori precoce. În plus pacienţii cu genotipul FasL-844CC auo tendinţă de recidivă a tumorii mai mare-în comparaţie cu genotipul FasL-844TT+TC(62% faţă de 37,9%).

Pacienţii cu genotipul FasL-844CC au o supravieţuire globală(OS) şi o supravieţuire fără recidivă(RFS) mai redusă decât genotipul FasL-844TT+TC.Pentru OS a fost de 24,2% versus 42,8%luni  iar pentru supravieţuire fără recidivă(RFS) a fost de15,4% versus 31,4% luni.

FasL( ligand :TNF receptor superfamily member 6) este o moleculă cheie în desoltarea imună,în homeostazie,modelae,funcţiune.

FasL se leagă de receptorul FasL(CD95). Împreună formează un complex de semnalizare ce induce decesul şi în schimb activezăcalea de semnalizare a apoptozei(1). Celulele tumorale exprimă FasL pentru a contra-ataca celulele T,care infiltrează tumora ,lucru ce duce la o evadare immună(2-5). totuşi unele celul canceroase rezistă la apoptoza mediată de Fas cu ajutorul supra-expresiei inhibitorilor semnalizării apoptozei,ca spre exemplu c-FLIP1.

Studii experimentale in vitro şi in vivo au dovedit covârşitor  dovada activării progresiei tumorii de către FasL provenind din tumoră-via-căilor de semnalizuare AKT,NfkB şi c-Jun(8-16). Mărimea tumorii şi numărul de nodule tumorali s-au redus - în experiment- semnificativ după. injecţia cu anticorpi FasL(9) Acest lucru sugerează că FasL derivat din tumoră poate să contr-atace celulele T,reducându-le abilitatea anti-canceroasă şi promovând malignizarea tumorii.

Dintre cele două fenotipuri genotipul FasL-844CC are o activitate transcrpţională mai mare decât FasL-844TT+TC(17).

Polimorfismul funcţional al FasL-844T/C este un risc pentru a desvolta cancer în plămân,sân , cervix,esofag,pancreas(18-22).

Prevalenţa mai înaltă a apoptozei celulelor T în cazul FasL-844 T/C , face să crască mai mult progresia tumorii şi metastazarea-via-eludării immune(19,20). Proteina FasL este supra-exprimată în multe cancer(plămân,sân colon,ficat stomac).

în lucrare s-aplecat dela ipoteza că genotipul FasL-844CC poate să aibă o expresie mai mare decât genotipul FasL-844TT+TC. Expresi înaltă a FasL

în celulele tumorale induce mai mult apoptoza celulelor T. Totuşi tumorile cu expresie înaltă a FasL pot să aibă şi o expresie înaltă a cFLIF1 care previne apoptoza produsă de FasL.

Concluzii. Polimorfismul FasL-844T/C prezice supravieţuirea şi recidiva în cancerul pulmonary fără cellule mici.autorii sugerează că FasL poate fi o ţintă moleculară pentru intervenţiile immuno-terapeutice pentru a ameliora rezultatele clinice la pacienţii cu cancer pulmonar fără cellule mici.

                     40)Jenn-Yu-Wu ,Chong Jen Yu, Yeun-Chung Chan et al

Effectiveness of tyrosine Kinase Inhibitors on “uncommon”Epidermal growth factor receptor mutations of unknown clinical significance in non small cell lung cancer.

Clnical Cancer Research2011;17(11): 3812-3821

Aspectele clinice a mutaţiilor EGFR ,L858R deleţiile în exonul19, T790M şi inserţiile în exonul 20 din cancerul pulmonary cu cellule mici sunt bine cunoscute.nu se ştie încă semnificaţia clinică a altor mutaţii EGFR necomune, precum nu se ştie nici eficienţa inhibitorilor de tyrosine-kinase asupra lor.

Din 1261 pacienţi, 627(49,8%) au mutaţii EGFR. Dintre aceştia

258(41,14%) pacienţi aveau deleţiiîn exonul 0

260(41,46) pacienţi erau cu L858R

 25(3,98%) pacienţi aveau inserţii şi duplicaţii în exonul20

   6(0,95%) pacienţi prezentau-de novo- T790M

78(12,4%) pacienţi erau cu mutaţii necomune.Aceşti 78pacienţi au fost trataţi cu erlotinib sau gefitinib. rata de răspuns  a fost 48,4%  iar mediana de supravieţuire fără progresie(PFS) a fost de 5 luni.

Mutaţiile G719 şi L861 au reprezentat majoritatea din mutaţiile necomune(45,1% sau 28 din 62). Aceste mutaţii au fost asociate cu evoluţie favorabilă în urma tratamentului cu inhibitori de tyrosine-kinase(rata de răspuns  a fost 57,1% iar (PFS) a fost de 6 luni.Restul mutaţiilor-în afara de G719 şi L861-au avut un răspuns nefavorabil la tratamentul cu inhibitori de tyrosine-kinase(rata de răspuns a fost 20% iar PFs a fost de 1,6 luni.

Concluzie

Mutaţiile necomune EGFR constituiesc o parte distinctă(12,4%) din grupul de mutaţii EGFR.Au o compoziţie heterogenă, iar legătura lor cu tratamentul cu inhibitori de tyrosine kinase este diferită.

41) M Beau-Faller, N.Prim,a. M. Ruppert et al

      Rare EGFR exon 18 and exon 20 mutations in non small cell lung cancer

on 10117 patients: a multicentre observational study by the FRANCH ERMETIC-ICFS network

Ann.Oncol 2014 25(1) 126-131

Până în present se cunosc mai bine deleţiile dela exonul 19 şi mutaţiile de la exonul 21.(L858R).

Din 10117 de eşantioane de cancerpulmonar fără celule mici 10%(1047) au avut mutaţii EGFR, iar dintre acestea 10%(102) au avut mutaţii rare şi anume 4%(41) în exonul 18 şi 5% (49) în exonul 20 iar 1%(12) cu alte mutaţii. Mutaţiile la exonul20 s-au observat la nefumători în comparaţie cu mutaţiile dela exonul 18. Supravieţuirea globală a bolii metastatice a fost de 21 luni mai rea la fumători faţă de nefumători cu mutaţii la exonul20(12 luni la fumători faţă de 21 luni la nefumători. Sub tratament cu Inhibitori de tyrosine-kinase supravieţuirea globală a a fost de 14 luni. Rata de control a bolii a fost mai bună la cei cu un complex de mutaţii(86%) faţă de o singură mutaţie(40%)..

Concluzie. mutaţiile rare ale EGFR sunt heterogene,cu reziatenţa inserţiilor distale ale exon 20 şi cu o sensibilitate mai bună la exonul 18 sau în cazul cu prezenţa de mutaţii complexe ,la tratamentul cu EGFR inhibitori de tyrosine kinase .

42) Hasan Korkaya, Su Ling Liu, Max S. Wicha

Regulation of cancer stem cells by cytokine network: attacking cancer”s inflammatory roots.Clinical Cancer Research 2011;17(9):6125-6129

Este o evidenţă clară că multe cancere umane sunt conduse de o subpopulaţie celulară,care are(display) proprietăţi de celule stem. Aceste celule stem canceroase pot contribui la procesul de metastazare şi rezistenţă la tratamen. celulele stem normale sunt reglate de micro-ţesutul înconjurător.La rândul lor şi celulele stem canceroase(CSC) inter-acţionează cu celulele din microţesutul înconjurător.Este o interacţiune bilaterală. Aceste inter-acţiuni implică cytokine inflamatorii spre exemplu interleukin (IL)-1,Il-6 şi IL-8, care la rândul lor activează căile STAT3 şi NFkB atât în celulele tumorale cât şi stromale. Activarea acestor căi stimulează producşia de cytokine generând reacţii în lanţ positive de feedback(positive feedback loops).Această reglare de căi de cytokine şi loops se aseamănă cu cele activate în în inflamaţie şi pocesul de vindecare a rănilor. Astfel ele pot contribui la legătura între procesul inflamator şi cancer Inhibitorii acestor cytokine şi a receptorilor lor pot deveni agenţi anti-inflamatori. Blocând semnalele din microţesutul peritumoral,aceşti agenţi anti-inflamatori au potenţial de a ţinti CSC

Date din lucrare           Celulele Stem Canceroase

                                                     Există o dovadă că multe cancere umane au o organizare ierarhică în care un subset de celule tumorale  au propietăţi de celule stem care conduc creşterea tumorală şi metastazarea(1,2). Datorită rezistenţei lor relative la iradiere şi chimioterapie,aceste celule contribui la rezistenţa la tratament şi la recidivă după terapie. Ca şi celulele stem normale, CSC sunt reglate de semnale intrinseci ca şi de semnale extrinseci din microţesutul în conjurător.(3-5). În cazul CSC modificări epigenetici şi genetici,care se întâlnesc în carcinogeneză duc la o dereglare a căilor de auto-reînoire.Căile reglatorii ale celulelor stem,care în cazul tumorii sunt frecvent dis-reglate includ:NOTCH, HEDGEHOG,WNT,PI3K,JAK/STAT-1(6-11).Aceste căi pot fi activate prin mutaţia elementelo cheie reglatorii. Dis-reglarea acestor căi duce la alterarea înteracţiunilor dintre aceste celule şi micro-ţesutul înconjurător(11). dacă tumora şi micro-ţesutul înconjurător acţionează în comun,întimpul progresiei tumorii,semnale coordonate paracrine bidirecţionale reglează populaţia celulară tumorigenă, inclusiv CSC(7,12-14).  Celulele tumorigene-la rândul lor-produc factori care atrag şi reglează o varietate de tipuri celulare,care constituesc micro-ţesutul înconjurător(12,14).                                                                             Cytokinele inflamatorii precum Il-1, Il-6,Il-8 joacă un rol de pivot  în medierea interacţiunii dintre CSC şi micro ţesutul înconjurător. Interesant  este faptul că aceste căi care sunt activate în timpul formării tumorii seamănă cu celulele care mediază în mod normal vindecarea leziunilor. Există o legătură între inflamaţie şi CSC, areţeleo de cytokine  şi căile de semnalizare. Aceste căi pot deveni ţinte pentru strategia de a ţinti populaţia CSC.                                                                                                                   INFLAMAŢIA  ŞI    CELULELE     STEM        CANCEROASE              Existădovada clinică  ce leagă starea inflamatorie şi desvoltatea cancerului. Există o asociaţie între colita ulceroasă, hepatita cu virusC,pancreatita cronică şi cancdrul respectiv.

Desvoltarea inflamaţiei cronice este asociată cu producţia de cytokine  IL-1Beta, IL-6 şi IL-8 de către o varietate de celule inflamatorii. Polimorfismul genetic al genelor care codifică aceste cytokine predispune la cancer(16). Mai mult, calea STAT3/NFkB joacă un rol critic în inducerea şi menţinerea microţesutului înconjurător în iniţiera şi transformarea malignă şi în progresia tumorii(17) . Cytokinele inflamatorii Il-1, IL-6, IL-8 pot influenţa creşterea tumorală prin reglarea populaţiei CSC.  I                                       I                       

                                 INTERLEUKIN-1                                                         Familia Interleukin-1 constă din IL-1alfa şi IL-1beta ţi antagonistuk IL-Ra. Aceşti receptori leagă IL-1,care este produs ca răspuns la infecţia sau injuria ţesutului.Acest lucru duce la activarea în lanţ a NFkB,IL-6 şi IL-8. Producţia locală a IL-1 se face de către macrofagele asociate cu tumora şi promovează angiogeneza,creşterea tumorală ţi metastazare. În eperiment blocarea receptorului IL-1 inhibă acest proces.(20,21). Expresia nivelului crescut al IL-6 în cancer se corelează cu o boală avansată cu metastază.                         

                                      INTERLEUKIN-6                                                   IL-6 este o cytokina pleiotropică care este secretată de multe celule şi joacă roş crucial în reglarea imună. Nivelul crescut al IL-6 este asociat cu inflamaţia cronică(septicemie,hipertensiune,obezitate,rezistenţa la insulină ţi cu supravieţuire redusă în dsvoltarea malignităţii(24,25). La pacienţii cu cancer cu nivel crescut al IL-6 este asociat cu un rezultat negativ. În experiment s-a arătat că promovează tumorigeneza,angiogeneza şi metastazarea(26,27).În celulele inflamatorii semnalizarea selectivă a STAT3 mediată de IL-6 induce un microţesut protumorigen şi procancerigen.(28).  Activarea STAT3 duce-la rândul ei-la o activare transcripţională a NFkB în celulele inflamaţiei care secretă-addiţional IL-6 şi IL-8 care acţionează asupra celulei tumorale. Aceste cytokine generează un-“positive, feed-back loops”-între celulele immune şi celulele tumorale.În continuare sunt stimulate componentele celulelor stem tumorale. accelerând  metastazarea şi rezistenţa la tratament. Aceste date arată că IL-6 şi receptorii respectivi sunt o ţintă terapeutică atractivă.                                                                      I         

.                                  INTERLEUKIN-8                                                    Interleukin-8 este o cytokină pro-inflamatorie,care funcţionează în diferite procese biologice,ca spre exemplu chemotaxisul neutrofil şi angiogeneza.Activează multiple căi de semnalizare intracelulară prin fixarea receptorilor săi CXCR-1 şi CXCR-2. În microţesutul înconjurător tumoral diferite celule secretă  IL-8 precum celulele mezenchimale,macrofagele,celulele immune(30). Nivelele serice ale IL-8 la pacienţii cu cancer se asociază cu un comportament foarte agresiv şi co prognostic sever(31,32).

                                                    NF-kB                                                       Familia NFkB este compusă din 5 factori de transcripţie(p50,p52,ReIA(p65),cRel şi Rev3(34). În celulele în repaus proteinele NFkB se găsesc predominant în citoplasmă unde sint asociate cu familia de proteine IKB. Activarea NFkB duce la o degradare a IKB (ubiquitin-dependent kinase) şi o translocare nucleară a complexelor de proteine NFkB. Un număr de cytokine incluzând Il-6 şi IL-8 sunt reglate de către NFkB. Recent s-a arătat că –positive feedback loop-menţine starea de inflamaţie cronică în celulele tumorale. Acest positive feedback loop implică atât microRNA Let7 ca şi Lin 28. Lin -8 este un factor implicat în auto-reînoirea celulelor stem embrionare.(7). Acest positive feedback loop este menţinut prin activarea STAT3 mediată de IL-6, care la rândul ei activează NFkB, afectând Lin 28 şi let-7. Recent s-a demonstrat rolul lui IL-6 în menţinerea acestui –inflamatory loop-din celulele stem canceroase  în cancerul de sân(7,10).

43) Melissa A. Fath, Iman M.Ahmad,Caermen J.Smith

Enhancement of carboplatin mediated lung cancer cell killing by simultaneous disruption of glutathione and thioredoxin metabolism.          Clinical cancer research 2011;17(19):6206-6217

                                     Scop. Faţă de celulele stem normale,celulele canceroase au  un steady-state crescut al nivelului hiperoxizilor,care este compensat prin creşterea metabolismului glucozei şi a hydroperoxizilor. S-a cercetat să se determine cât inhibiţia metabolismului glucozei şi a hydro-peroxizilor poate induce  chimio-radiosensibilizarea prin creşterea stressului oxidativ în celulele canceroase pulmonare.                                                    Date din experiment. Metabolismul dependent de glutation (GSH) şi de thioredoxin(Trx) a fost asociat cu achiziţia de rezistenţă la tratament a celulelor canceroase. Human celulele canceroase pulmonare au fost tratate cu 2DG(2-deoxiglucoză) combinată cu carboplatin şi iradiere.Celulele canceroase au fost sensibilizate cu inhibitori ai metabolismului dependent de glutathion(GSH) şi Thioredoxin(Trx). Aceşti inhibitori au fost Buthionine sulfoximin(BSO) pentru glutathion şi Auranofin pentru thioredoxin. Rezultatele au arătat că-in vitro cât şi in vivo- inhibiţia simultană a metabolismului GSH şi a Trx pot inhiba creşterea celulară şi să inducă chimio şi radiosensibilizarea pritrun mecanism care implică stressul oxidativ.Aceste rezultate au implicaţii în desvoltarea unei combinate modalitate de tratament  al cancerului ţintind metabolismul oxidativ pentru a sensibiliza celulele canceroase pulmonare la  radio şi chimioterapie.

44) Ryohei Nishino, Atsushi takano,Hipeto Oshita

Identification  of Epstein-Barr virus induced gene 3 as a novel serum and tissue bio-marker and therapeutic target for Lung Cancer.                          Clinical cancer Research 2011;17(19);6272-6281

Autorii au cercetat profilul expresiei genei la 120 cazuri de cancer pulmonar pentru a alege gene care codifică molecule transmembrană-secretorii care de regulă sunt transactivate în Cancerul Pulmonar S-a ales  gena indusă de virusul Epstein –Barr(EB)3 Această genă codifică o glycoproteină pe care autorii au considerată ca ca o bună candidată de studiu. Ei au evaluat nivelul expresiei şi valoarea prognostică. Prin metode histochimice au arătat că un nivel crescut al expresiei EBI3 s-a asociat cu un prognostic sever în cancerul Pulmonar.Acest bio-marker este un factor independent de prognostic. Nivelele serice ale EBI3 sunt semnificativ mai mari la pacienţii cu cancer pulmonar decât la voluntari. Prin reducerea expresiei EBI3 cu ajutorul siRNA s-a suprimat  proliferarea celulelor canceroase. În schimg inducţia de EBI3 exogenă duce la o activitate ce promovează creşterea celulară. EBI3 este un potenţial biomarker atât în ser cât şi în probele tisulare şi poate deveni o ţintă pentru tratamentul Cancerului  Pulmonar.

45)Rene H. Medema, Chia-Chi Lin,james Chih-Hsin Yang                         Polo-like kinase 1 inhibitors and their potential role in anticancer therapy, with a focus on Non Small Cell Lung Cancer(NSCLC)                             Clinical Cancer Research 2011;17(20):6459-6466

Chimioterapia cito-toxică cu 2 citostatice, cis-platinum fiind baza acestei chimioterapii,care include agenţi anti-mitotici este tratamentul standart în NSCLC avansat.

Anti-mitoticele ţintind micro-tubuli ca taxanii,vinca alcaloizii sunt terapii,care afectează atât celulele în diviziune dar şi celulele în non-divizune. O nouă generaţie de  agenţi anti-mitotici care ţintesc proteinele reglatorii kinase şi kinesine au un potenţial să depăşească limitele  legate de  rolul tubulin în celulele,care nu sunt în diviziune care nu sunt asociate cu anti-mitoticele tradiţionale. .                                                                            Lucrarea se concentrează asupra POLO-like kinase-1 un reglator cheie al fusului mitotic,care duce la disruperea mitozei este o metodă de tratament validată. Mai mulţi noi agenţi terapeutici ,care inhibă proteinele reglatorii ale mitozei(kinasele şi kinesinele) au potenţial de a depăşi limitele legate de rolul tubulin în celulele care nu se divid. POLO-like kinase-1 este un reglator cheie al mitozei şi poat deveni o ţintă anti-cancer                           Chimioterapia actuala cu 2 citostatcice-din care platinum este permanent (paclitaxel-carboplatinum, docetaxel-cisplatinum, gemcitabină-cisplatinum şi pemetrexed-cisplatinum.) este un tratament standard pentru NSCLC avansat.,cu o supravieţuire mediană de aproximativ de 8 luni(5) şi o rată de răspuns de 19%-30%(5,6). Adăogarea bevacizumab la cele 2 citostatice creşte rata de răspuns supravieţuirea globală şi prelungeşte timpul de supravieţuire fără recidivă la pacienţii cu NSCLC selectaţi(7,8). Terapiile de linia2-a cu un singur agent terapeutic ca docetaxel,pemetrexed sau erlotinib sunt în curs de studiu. Erlotinib este recomandat la cei care nu au răspuns la unul sau două regimuri(scheme) terapeutice(12). Noile metode de inhibiţie ale mitozei ţintesc  proteinele reglatorii ale mitozei: kinase şi kinesine. POLO-like kinase-1 este un reglator cheie al mai multor evenimente celulare care includ:intarea în mitoză,maturaţia centrozomilor, formarea bipolară a fusului,segregarea cromozomilor,reglarea complexă a promovării anafazei şi cytokineza.            POLO-like kinase 1 în cancer                                        PLK-1 este membrul principal al familiei PLK(PLK-1-5). Este exprimat în celulele în diviziune şi detectabil la adult în ţesuturile care proliferează(splină,testicol). Nivelele crescute(înalte) ale Plk-1  sunt un marker al proliferării în NSCLC(27,28). Nivelele înalte ale Plk-1 în tumorile  NSCLC se corelează invers cu supravieţuirea, indicând o valoare prognostică(32). implicând  un rol al Plk-1 în forma agresivă a cancerului. Depleţia-folosind siRNA-în celulele umane canceroase duce la întreruperea asamblării fusului mitotic şi a maturaţiei.,lucru ce duce oprirea maturaţiei,caracterizată prin cromozomi împrăştiaţi, un fus minopolar şi apoptoza(33.34). Apoptoza este independentă de  p53. În plus  NSCLC cu pierderea funcţiei p53 sunt mai sensibile la inhibiţia Plk-1. Mutaţiile K-ras sunt comune  în NSCLC(38). Ele servesc ca indicator al unui răspuns mai bun la acţiunea inhibitorilor Plk-1. Mutaţ iile Kras sunt mai puţin frecvente în forma squamoasă a Cancerului Pulmonar(~5%) şi mai commune în adenocarcinomul pulmonar din ţările vesticel cu15%-30%) în comparaţie cu ţările asiatice. Tratamentul cu si-RNA contra Plk-1-în experiment –inhibă creşterea celulelor canceroase în ficat arătând că Plk-1 are rol în metastazarea ficatului în NCSLC.(40). Efectul anti-cancer al depleţiei  Plk-in vitro-  dovedeşte că Plk-1 devine o ţintă terapeutică                               Studii  preclince ale inhibitorilor Plk-1                                                         Plk-1 conţine un domeniu,mult conservat-N-terminal prozein kinase- şi un alt domeniu PBD(Polo Box Domain) care sunt solicitate de către Plk-1 pentru ţintele subintracelulare. Aceste site-uri critice au fost explorate pentru desvoltarea de medicamente care ţintesc Plk-1

.                                           Inhibitorii ţintind  Polo Box Domain                S-au făcut studii pentru a ameliora selecţia inhibitorilor Plk-1 prin ţintirea ..  PBD. Această zonă are o selectivitate mai înaltă pentru Plk-1 şi interferează  cu unele funcţii celulare ale Plk-1.                                                                  Bl2536                                                                                                            Este un derivat dihydroperinidone cu potenţă importantă pentru Plk-1.Inhibă celulele proliferative.Celulel sunt blocate în G2-M şi formează fus mitotic unipolar(un fenotip asociat cu cel indus de siRNA contra Plk-1) sugerând că Plk-1 este ţinta principală(45). Deşi sensibilitatea celulară a bl2536 este independentă de mutaţiil genelor T-sipresoare şi muaţiile oncogenelor,s-a observat că celulele tumorale cu mutaţii Kras sunt mai sensibile faţă de Bl2536, decât celulele sălbatice isogenice. Aceste date suportă ipoteza ce celulele mutante Ras sunt mai dependente de Plk-1 pentru progresia mitotică.(37). Astfel agenţii farmacologici care ţintesc Plk-1 pot ucide selectiv celulele cu mutaţii Kras prin exacerbarea stressului lor mitotic.Pacienţii cu tumori cu oncogena Kras activată vor beneficia de tratament.                                                                                                        VOLASERTIB(Bl6727)                                                                                Acest derivativ dehydropterinidone ţinteşte selectiv şi cu eficienţă.Est un inhibitor potent al proliferării celulare cu blocarea ciclului celular,are coloraţie pozitivă pentru phosphohistone H3 pozitivă şi fus mitotic monopolar(44).  Are o bună penetrare tisulară şi o semi-viaţă prelungită(la şoarece şi şobolan) şi o expunere susţinută în ţesutl tumoral(46).                  GSK461364                                                                                                    Este o imidazotriazină,care este un inhibitor ATP-competitiv. Este foarte potenet faţă de Plk-1Oprirea ţn mitoză este dependentă de de gradul concentraşiei(comcentraţia mai produce întârzierea G2.el inhibă creşterea celulară. În plus are şi efecte cyto-toxice şi citostatice.                                   HMN-176                                                                                                      Este un derivat de stilbex(HMN-214 şi HMN-174). Disrupe fusul mitotic,inhibă nucleaţia micro-tubulară  dependentă de cromozom şi este considerat in agent anti-cromozom(48). HMN-174  este cyto-toxic în schimb HMN-214 reduce creşterea primară a celulelor tumorale în NSCLC.           ON01910NA  .                                                                                                Este un noncompetitiv ATP.este  un inhibitor al multor tyrosine-kinase şi a cyclo-dependent kinase.Inhibă proliferarea.Are o toxicitate minimă. Este folosit ca monoterapie sau în combinaţie cu medicamente cytto-toxice.

      Studii-clinice-ale-inhibitorilor-Plk-1                                                                                                                                               Bl2536                                                                                                               Bl2536-inhibă-Plk-1                                                                                        Pacienţii cu cancere refractare sau cu metastaze care fuseseră trataţi cu scheme obişnuite şi nu au răspuns la tratament.  Bl2536 s-a administrat i.v. odată la 3 săptămâni escaladând doza de la 25mgr la 250 mgr. Doza limită a toxicităţii a fost de 200mg. Au avut fenomene adverse de gradul ¾ din care neutropenie (55,6%9, leucopenie(44,4%). O altă schemă de tratament a fost cu doza  maximă tolerată de 100mg cu administrarea la 1şi 8 zi la 3 săptămâni. În NSCLC pacienţii cu boală refractare sau metastaze, care au recidivat duppă tratament cu pemetrexed 500mg/m2, iar Bl2536 a fost administrat la ziua 1 la 3 săptămâni,doza fiind crescută de la100mg la 325mg.Doza limită de toxicitatea a fost de 300mg. Ca efecte adverse au fost neutropenia de gradul3/4 la 18% din pacienţi. Celelalte efecte adverse au fost moderate:greaţa(36%), rash(335),anorexie(27%),stomatite (24%),prurit (27%)  O altă schemă de tratament în NSCLC a fost  200mg în ziua 1 sau doze crescânde de la 50mg în zilele 1,2 ,3. principakuk efect advers a fost neutropeni-febrilă. .                                                                                        VOLASERTIB-inhibitor-Plk-1                                                                     A fost administrat la pacienţii NSCLC cu tumori solide avansate. Schema de tratament:s-a administrat 1 dată la 3 săptămâni doze crescânde de la12 la450 mg. Ca fenomene adverse au fost neutropenia,trombocitopenia şi neutropenia febrilă. Doza minimă pentru toxicitate (DLT)  şi doza maxim tolerat (MTD au fost de 400mg. Neutropenia s-ar datora unui mecanism de inhibiţie a proliferării celulare din Măduva osoasă. volasertib este în curs de studii clinice perin administrarea ca unic agent,fie în combinaţie cu Platinum fie cu Pemetrexed, fie cu alteterapii ţintite.                                                   GSK 461364-inhibitor al Plk-1.

  Schema de tratament a fost administrarea i.v. în zilele 1, 8 şi 15 cu doze între 25mg până la 225mg sau administrarea în zilele 1,2, 8,9  15,16 la un ciclu de 28 zile. Toxicitatea include neutropenie,sepsis, embolism pulmonar,flebită,,greaţă,oboseală. GSA 61364 duce la creşterea nivelului phosphohistone H3 în celulele tumorale circulante inicând un efect antimitotic. O altă schemă de tratament a fost de a administra 225mg în zilele  1, 8, 15 la un ciclu de 28 zile. Are o incidenţă mare tromboembolismul venos,lucru ce face necesar asociera profilactică de anticoagulante.                                                                                                HMN-214                                                                                                        Schema de tratament  a fost administrarea de doze de la 28-48mg/,m2 timp de 5 zile consecutive la  4 săptămâni. MTD a fost stabilită la  18-30mg/m2. efecte adverse au fost neutropenia, septicemia, tulburări hidro-electrolitice,neuropatii,mialgii O altă schemă de tratament a fost administarea  per os  zilnic 21 zile o doză de 3-9,9mg/m2. MTD a fost de 6mg/m2. 24% din bolnavi au obţinut o boală stabilă. Indicaţia  HMN214 este cătr bolnavii cu o expresie tumorală înaltă a Plk-1.                                ONOM10NA                                                                                                Schema de tratament a fost de a administra i.v. în doze de la 80mg la 4,370mg în zilele 1,4,6,10,15,18 la un ciclu de 28 zile. DFLT şi MTD a fost 3,120mg.  Efecte adverse au fost durerile scheletale abdominale,greaţă,vomisment, toxicitate hematologică blândă(anemie şi limfopenie)  la 10% din bolnavi iar acest lucru contrastează cu efectul altor compuşi care ţintesc Plk-1.  ON10NA este un inhibitor al Plk-1, al CDK-1 steERK,al PI3K şi al AKT.                                                                                 Dintre inhibitorii  Plk-1, Volasertib are cele mai multe avantaje printre care volumul mare al distribuţiei,un timp de înjumătăţire prelungit şi semne precoce de eficacitate anti-tumorală.                                                              Viitorul va fi combinareacu chimioterapicele,deoare ce  răspunsul tumoral al inhibitorilor Plk-1 la monoterapi este limitat. Răspunsul la  administrarea unu singur agent inhibitor al Plk-1 nu este pre valabil. Efectul inibitorilor Plk-1 este reversibil Este posibil să combini inhibitori Plk-1 cu alţi agenţi terapeutici. Viitoarele studii vor trebui să includă detwecţia  biomarkerilor farmacodinamici ca phosphohistoneH3 pentru a valida ca ţintă Plk-1. Inhibitorul  GSk -461364 a fost confirmat ca inhibitor al Plk-1  din celulele tumorale circulante prin analiză expresiei phosphohistone H3(59).             O altă metodă de detzerminare a inhibiţiei Plk-1 este determinarea histochimică care să măsoare serine-46-fosforilare a proteinei tumorale controlată translaţional de către plk-1.(62). Pacienţii cu cancer NSCLC au un prognostic sever când tumorile  exprimă nivele înalte de Plk-1. Ei sunt candidaţi la terapia care ţinteşte Plk-1. În plus date preclinice au arătat că celulele cu mutaţii p53 şiRas sunt mai sensibile  la tratamentul cu inhibitori Plk-1. Această ipoteză  trebuie valudată pentru cancerel NSCLC,ovar ,urotelial.

46)    XIAOGHANG TAN, WENYAN QIN, LIANG ZHANG et al

           A   5micro-RNA signature for lung squamous cell carcinoma diagnosis and hsa-mi-R-31 for prognosis                                                                        Clinical Cancer Research 2011;17921):6802/6811

                                 Rezumat. Studii recente au sugerat că biomarkeri micro-RNA pot fi folositori în stratificarea subtipurilor Cancerului  Pulmonar. Din păcate  semnătura micro-RNA variază la diferite grupe de populaţie. Forma squamoasă a Cancerului Pulmonar este un subtip major al Cancerului Pulmonar care ar nevoie de de biomarkeri pentru a ajuta la manegementului pacienţilor.                                                                -----REZULTATE. Au identificat 5 membri micro-RNA(hsa miR-260, hsa miR-182, hsa miR-486-5p, hsamiR -35a , şi hsamm-R-140-3p) care pot distinge SCC de ţesutul normal.Expresia înaltă a has-miR-31 se asociază cu o supravoeţuire redusă. Tumor supressor DICER 1  este o ţimtă a hsa-miR-31. Expresia înaltă a hsa-miR-31 din celulele canceroase umane ale CP reprimă activitatea DICER-1,dar nu şi activitatea PPP2R2A sau LATS2. SCC au o lipsă de markeri pentru diagnostic şi prognostic. Această clasificare ameliorează valoarea diagnostică şi valoarea prognostică a biopsie pulmonare transbronşice. Hsa-miR-31 contribuie -printrun mecanism molecular- la dovedirea prognosticului . Hsa miR-31 ţinteşte gena tumor supresoare  DICER-1 ducând la supresia expresiei acesteia... Expresia DICER-1 se corelează invers cu nivelul hsa miR-31 din ţesuturile  tumorale a SCC. Cele 5 microRNA ajută la confirmarea diagnosticului formei squamoase a cancerului pulmonar faţă de ţesutul normal. Doi membri  miRNA sunt supra-reglaţi(hsa miR-210 şi hsa miR-182) iar ceilalţi 3 micro—RNA  (.hsa miR-485-5p, hsa miR-30A şi hsa miR-140-3p)sunt subreglaţi. Evidenţierea acestor 5microRNA distinge clar ţesutul malign al SCC de ţesutul normal..   microRNA  sunt o specie de molecule mici(19-22 de nucleotizi) care nu codifică, care inter-acţionează cu regiunea netranslată 3’ a moleculelor mRNA(3,4).  Aceste molecule acţionează atât ca tumori supresoare cât şi ca oncogene. Dereglarea lor este asociată cu iniţierea şi progrresia cancerelor pe calea activării şi(sau) represia căilor de control.(5). Recent s-a arătat că micro-RNA selectate şi care contribuie la progresia cancerelor, pot fi folosite pentru estimarea prognosticului(6-11).

47) Akaki Sasaki and Pasi A-Janne                                                           New strategies for treatment of ALK-rearrangement in Non Small Cell Lung Carcinoma    Clin. Can. Research 2011;17(23(:7213-7218

                        Rearanjamenele genomice ale Anaplastic lymphom-kinase(ALK)  au fost detectate în 3%-7% din cazurile de cancer fără celule mici(NSCLC)  Crizotinib un inhibitor al ALK şi-a demonstrat eficacitatea În continuare însă au apărut probleme în diagnosticul şi tratamentul acestor rearranjamente ALK. De aici necesitatea de a eficientiza diagnosticl acestor rearanjamente ALK  în  NSCLC şi preicolula apariţiei rezistenţei la crizotinib.  ALK este o receptor tyrosine kinase,care a fost evidenţiată în 1998, ca rezultat al translocaţiei în lymfomul anaplastic cu celule mari.(ALCL). ALK joacă un rol în timpul desvoltării şi nu este exprimat în majoritate ţesuturilor. În 2007 a fost identificat la pacienţii cu cancerul pulmonar fără celule mici o fuziune a ALK cu EML-4(echinoderm microtubuli associated protei-like 4) . Acest lucru se întânplă în inversiunea cromozomiala de pe cromozomul 2  rezultând o oncogenă de fuziune EML-4-ALK(2). Inversiunea cromozomială nu se obsrvă în aceiaşi locaţie,aşaa că se observă mai multe variante.Toate aceste variante implică domeniul intra celular tyrosine kinase al ALK,începând  dela porţiune codificată de cromozomul 20.  EML4:-ALK fusion protein este oncogenă atât în vitro cât şi în vivo(2,4,5). Această fuziune este implicată în supravieţuire celulară şi în proliferare. Inhibitorii ai ALK kinase activity prin inhibiţia ALK duce la apoptoză pe liniile celulare EML4-ALK în cazul cancerului pulmonar fără celule mici .(4.5.67).                                                                                        Din explicaţia figurii se arată:                                                                      1)Proteina de fuziune ALK activează căile de supravieţuire precum PI3K,AKT,STAT 3 şi căile de proliferare Ras, Raf ,ERK .                          2)Administarea crisotinib duce la oprirea activităţii activităţii căilor de supravieţuire şi de proliferare,ducând la moartea celulei  şi la micşorarea tumorii.                                                                                                             3) Mutaţiile secundare ale ALK  previn ca ,crisotinib să poată împiedeca activitatea,ALKkinase.                                                                                   4)EGFR singur poate  poate activa căile de semnalizare ale supravieţuirii şi ale proliferării chiar în prezenţa inhibiîiei  ALK de către crizotinib.              Cancerele pulmonare care prezintă rearanjamente ALK reprezintă o unică subpopulaţie a Cancerului Pulmonar. Frecvenţa rearanjamentelor ALK este de 3%-7%. Această frecvenţă este mai mare la pacienţii cu adeno-carcinom,nefumători sau fumători moderaţi(mai puţin sau egal de 10 pachete pe an). Rearanjamentele ALK sunt mutual exclusive cu mutaţiile EGFR şi Kras. Majoritatea tumorilor cu rearanjamente ALK sunt pozitive pentru Thyroid Transcription Factor-1. Rearanjamentele ALK se găsesc în majoritatea formelor histologice de de Adenocarcinom.

   Tratamentul rearanjamentelor ALK din cancerul pulmonar fără celule mici.                                                                                                                Inhibiţia activităţii oncologice a ALK reprezintă un potenţial mod de terapeutic pentru rearanjamemtelor ALK din cancerul pulmonar fără celule mici.. S-au studiat mai mulţi inhibitori -in vitro şi in vivo - .Aceştia duc la apoptoză-i vitro- şi la micşorarea celulei(strângerea) tumorii –in vivo- fenomen cunoscut ca -oncogene addition (4,5,18).                                      Crisotinib(PF-02341066) este un inhibitor  oral. Iniţial a fost desemnat ca inhibitor al  MET(mesenchimal epithelial transition) ,dar astăzi est desemnat ca inhibitor eficient al ALK la pacienţii cu NSCLC, care prezintă rearanjamente ALK(10).  Screeningul pacienţilor a devenit necesar în cazul tratamentelor ţintite.Deci este necesară evidenţierea pacienţilor ALK pozitivi şi apoi trataţi.

      Rezistenţa  câştigată  la Crisotinib                                                             Tratamentul cu inhibitori ALK  asemănându-se cu tratamentul cu inhibitori EGFR-kinase are o eficacitate limitată în timp, prin apariţia rezistenţei.  Mecanismele de apariţie a rezistenţei includ mutaţii secundare chiar în ţinta însăşi sau pri activarea altor căi de semnalizare alternative. Mutraţiile secundare în kinase sunt un mecanism comun a rezistenţei câştigate faţă de inhibitorii kinase(27).Până în prezent se cunosc 4 mutaţii la rezistenţa câştigată la medicamentul Crisotinib.(24-26). –In vitro- s-aarătat că aceste mutaţii secundare duc la rezistenţa faţă de crisotinib. Mecanismul prin care aceste mutaţii  duc la rezisteţă faţă de crisotinib nu este bine cunoscut Posibile explicaţii sunt:                                                                                   a a)Steric   hindrance Este valabilă pentru mutaţia L1196M                            b) promovarea de modificări conformmaţiomale, care defavoizează fixarea crisotinib.                                                                                                       c)creşterea afinităţii pentru ATP(24). Prblema este în desfăşurare

 .        Tratmentul tumorilor cu rearanjamente ALK cu inhibitori HSP90        A 2a clasă de inhibitori HSP 90(heat shock protein 90) şi au arătat eficacitatea la la pacienţii cu rearanjamente ALK. EML4-ALK se asociază cu HSP90(care este un –chaperon-). Inhibitorii HSP90 disrup acest complex ducând la degradarea EML4-ALK şi la regresia tumorii. Liniile celulare ,care prezintă mutaţii rezistente la crisotinib(L1196M şi F1741) sunt egal sensibile la inhibitorii HSP90, în comparaţie cu celulele fărămutaţii secundare.(19,25). În studii clinice şi-au demostrat  eficacitatea 2 inhibitori ai  HSP90 la pacienţii cu   cancer pulonar fără celule mici I cu ALK(28,29). Aceştia se numesc retrospimycin(IPI-504) şi ganedespil(STA-9090). s-au testat mai mulţi inhibitori ALKinase. Dintre aceştia CH5424802, AP 26113 şi X-396 au arătat o eficacitate în studii pre-clinice(18-20). Unii dintre aceşti inhibitori ALK s-au arătat mai potenţi în comparaţie cu croztinib,care original este cunoscut ca inhibitor MET(18,21). Nu se ştie dacă potenţa-în comparaţie-cu crizotinib-este însoţită şi de eficacitate clinică. Rezistenţa clinică câştigată la crizotinib va fi mediată de de către un proces dependent de ALK( ca spre exemplu mutaţia secundară). În viitor  va trebui definită fracţiunea rezistentă la tratament prin mutaţi secunare. Combinaţia de tratament poate să fie eficientă contra rezistenţei la crizotinib. Spre exemplu se asociază crizotinib şi  inhibitorii ireversibili ai EGFR/HER2 denumit PF299804. Acest studiu a fost,original,desemnat să evalueze beneficiul terapeutic  pri inhibarea MET de către crizotinib,care este un puternic inhibitor al MET şi  EGFR T790M la pacienţii cu mutaţii EGFR rezistente la Erlotinib(30).

48)Mechtil Krause, Ala Yaromina, Wolfgang Eicheler et al                         Cancer stem cell: targets and potential markers  for radiotherapy          Cancer Clinical research 2011;17(23):7224-7229

Celulele stem canceroase(CSC) au o abilitate de a fi cauza recidivelor tumorale, dacă supravieţuiesc tratamentului. Radioterapia are potenţial curativ fiindcă a arătat că funcţional inactivează sufucient  CSC. CSC mediază radiorezistenţa tumorală prin factori specific tumorali ca numărul de CSC diminuă în urma radioterapiei sau re-oxigenrea în timpul iradierii fracţionate. CSc au o rezistenţă intrisecă mai mare decât celulele non-CSC. Recent markeri de suprafaţă legaţi de celulele stem pot fi folosiţi ca prezicători ai radiosensibilităţii tumorale. Cercetările au evaluat mai multe medicamente pentru a ţinti CSC prin inhibiţia căilor de semnalizare a transducţiei legate de celulele stem. Astfel de modalităţi de tratament combinate la care se adaogă şi radioterapia sunt necesare pentru a evalua potenţialul lor curativ şi să-l optimizăm prin creşterea specificităţii pr  faţă de celulele stem tisulare şi petru a evita  creţterea toxicităţii  radioterapiei.   Controlul permanent loal al tumorii sau al recidivei după tratament depinde de inactivarea- sau- supravieţuirea CSC după  tratament(5,6). În cazul radioterapiei este necesar ca CSC să fie inactivate înainte ca  vindecarea tumorii săse fi realizat,pentru ca  CSC,care supravieţuiesc după tratament pot cauza recidiva bolii.(5). Pentru supravieţuirea bolnavului tebuie să luăm măsuri de control local al tumorii(5).                                                            Cu ajutorul utilizării markerilor moderni, cu ajutorul technicilor de sortare  celulară, acum este posibil să sortezi celulele tumorale din subpopulaţiile care au un număr mare de CSC faţă de  cele care prezintă celule CSC mai rare.                                                                                                                 În cancerul pulmonar fără celule mici radioterapia singură sau în combinaţie cu chimioterapia pot vindeca 10%-50% dinbolnavi. Pentru cazurile precoce radioterapia şi chimioterapia pot obţine un control local, asemănător cu rezultatul chirurgical. Controlul local sau recidiva după tratament de inactivarea sau supravieţuirea CSC(5,6). Astăzi prin technicile actuale poţi sorta subpopulaţiile cu celule numeroase şi subpopulaţii cu celule rare. Calitatea de „stemness” a celulelor sortate trebuie validate prin determinarea TD50( adică numărul de celule care este necesar pentru a obţine o creştere a  tumorii în 50% dintre animalele gazdă.  tratamentul combinat,care inactivează o proporţie mare  de cellule non-CSC din massa tumorală, poate duce la  regresie tumorală, dar nu ameliorează controlul local Sunt necesare tratamente combinate care inactivând CSC, pot ameliora controlul local(9).                                      Radiorezistenţa tumorilor este mediatăn de CSc CSC mediază radiorezistenţa tumorală printrun  număr de meanisme ca radiorezistenţa celulară intrinsecă şi prin numărul absolut de CSC înainte de tratament.   Un alt  grup de mecanisme este specific pentru rezistenţa faţă de de tratamntul radiofracţionat. Astfel avem capacitatea derefacere şi reparare între fracţiunile de iradiere şi capacitatea de refacere şireparare.               Alte mecanisme sunt hypoxia tumorală şi factorii din microcadrul peritumoral(lactate). Radioterapia are un potenţial curative în  tumorile solide. CSC influenţează cât o tumoră are şansa să fie controlată permanent local sau are un risc înalt de recădere după tratament. Deci în final  parametrii CSC include numărul de cellule CSC înainte de tratament, condiţiile din micromediul peritumoral, capacitatea de rezistenţă în radioterapia fracţionată şi radiorezistenţa intrinsecă.             Dintre factorii de suprafaţă legaţi de CSC ca biomarkeri, care pot prezice controlul local tumoral sunt CD44mRNA şi CD44 determinat histochimic. CD44 este markerul cel mai semnificativ pentru a discrimina între vindecare şi recidivă. Acest lucru este dovedit pentru cancerul de laringe.(18,38). Totuşi implementarea CD44 în alte tumori solide implementarea acestui biomarker este dificilă datorită datorită heterogenităţii şi datorită micromediului încomjurător(18). CD44 are multe isoforme implicate în motilitate şi proliferare(39-42).  Ţintirea acestor variante este o promiţătoare strategie, prin combinarea tratamentului radiologic cu chimioterapia cito-toxică. Un exemplu este în cancerul squamos laringian(43). este o combinaţie  între anticorpi direcţionaţi anti CD44varianta 6 cu o chimioterapie cito-toxică şi iradiere fracţionată. ameliorează controlul local tumoral. Curând s-au desvoltat metode genetice,care ţintesc specific căile de semnalizare care sunt necesare pentru auto-refacerea celulelor stem. Spre exemplu ţintind DLL4(Delo-like ligand),care este un component al căii de semnalizare Notch s-a arătat că reduce conţinutul de cellule stem canceroase şi în cancerul de sân (46). Totuşi lucrurile sunt în desfăşurare, deoarece aceste combinaţii pot duce la alterarea celulelor stem cu efecte secundare considerabile. Încercările de a ţinti nişa CSC are multe dificultăţi,deoarece nişa este dependentă de gfatorii gazdă şi este greu de definit anatomic(52). Deasemeni hypoxia joacă un rol important în menţinerea nişei(53,54). Hipoxia se corelează invers cu radio-curabilitatea(29,55,56). Trialurile clinice au arătat că sensibilizarea celulelor hipoxice sau modularea hipoxiei pot ameliora controlul local. Astăzi hypoxia poate fi vizualizată şi cuantificată prin tomografia cu positroni. Primul pas pentru aplicarea clinică a markerilor de suprafaţă legaţi de celulele stem, ca prezicători ai radio-curabilităţii rumorale s-a făcut. Medicamentele care să ţintească CSC prin inhibiţia căilor de semnalizare  a transducţiei legate de CSC. Este necesar  de testat aceste medicamente pre-clinic împreună cu radioterapia pentru a evalua potenţialul lor curative  şi să optimizeze prin creşterea specificităţii pentru  CSC,pentru a evita  celulel stem normale şi ceşterea radio-toxicităţii.

49)                                                      M.Illie  E.Long, C. Butori etal                                                                                ALK-gene rearrangement; a comparative analysis on circulating tumour cells and tumor issue from patients with lung Adenocarcinoma.                                                               Annalles of Oncology  2012;23(11):2907-2913

                                           Un sub grup de tumori pulmonare cu anaplastic lymphoma kinase(ALK) poate răspunde la inhibitorii ALK. Până în prezent statusul ALK în celulele tumorale circulant(CTC) de la pacienţii cu cancer pulmonar nu au fost studiate. Autorii au determinat statusul AL în CTC la pacienţii cu cancer pulmonar şi au corelat cu statusul ALK din ţesutul tumoral corespunzător.                                                     Au studiat 87 pacienţi cu Adenocarcinom pulmonar(ADC) urmărind statusul ALK atât în CSC cât şi în ţesutul tumoral.  5pacienţi dintrun total de 87 pacienţi au prezentat arranjamente a genei ALK şi o expresie puternică a proteinei ALK. . În concluzie statusul ALK poate fi determinat în CTC de la pacienţii cu Cancer Pulmonar.                                     Ate date din lucrare. Rearanjamentele ALK s-au găsit în1%-7%  din Cancerul Pulmonar fără celule mici,fără asociaţie cu mutaţiile Kras şi EGFR.                                                                                Aspectele histologice  ale acestor Adenocarcinoame ALK pozitive: aspect de creştere solid sau acinar, structuri cribiforme, prezenţa de celule mucoase(celule în pecetă-signet ring cell) sau goblet cell., mucus abundent extracelular, lipsa creşterii lepidice, lipsa semnificativă a pleomorfismului nuclear.                           Pacienţii cu rearanjamente ALK au fost tineri,bărbaţi mai ales şi nu au fost  fumători sau fumători în doze mici.(12-14).                   Celulele tumorale circulante(CTC) au fost izolate în peste 40% din cazuri(15-17). S-au observat şi mutaţii EGFR în CTC izolate de la pacienţii cu cancer pulmonar fără celule mici. Prezenţa şi numărul de CTC se corelează cu prezenţa pacienţilor cu Cancer Pulmonar atât în stadiile precoce cât şi în stadiile tardive(15,16). Pacienţii ALK pozitivi şi netrataţi cu inhibitori pre-ALK au o durată scutră de viaţă şi un risc mare de metastaze(33-35). Pacienţii ALK pozitivi au fost mai rezistenţi faţă de tratamentul cu inhibitori EGFR tyrosine –kinase în comparaţie cu pacienţii ALK negativi.(33). Studiul a mai arătat fezabilitatea detectării rearanjamentelor ALK în CTC. Este deschisă calea către o metodă non-invazivă pentru a evalua -pre-clinic-  statusul ALK la  pacienţii cu Cancer Pulmonar

50)                                                      Johannes M. Heuckmann, Michael Hoelzel, Martin M. Los         ALK mutations conffering differential resistance to structurally diverse ALK inhibitors.                                                                 Clinical Cancer Research 2012;17(23): 7394-7401

Fuziunea  EML4/ALK defineşte un subset de cancere pulmonare,care pot fi tratate efectiv cu inhibitori anaplastic lymphoma kinase(ALK). Din păcate durata răspunsului este heterogenă iar câştigarea rezistenţei limitează eficacitatea. Este necesară creşterea controlului tumoral în cazul tumorilor ALK pozitive.                                                                                       Autorii au studiat mutaţiile care induc rezistenţa faţă de crisotinib (PF02341066) şi a TAE684(diaminopyrimidine). Ei au mai arătat că  mutaţiile de rezistenţă  L1196M , F1174 şi G1296S contra crizotinib sunt foarte sensibile la inhibitorul ALK, TAE684. Autorii au mai identificat 2 mutaţii noi care induc rezistenţă faţă de ambii inhibitori crizotinib şi TAE684.  În concluzie au arătatcă diferite mutaţii duc la rezistenţă ALK, după cum şi diferiţi alţi ALK inhibitori au impact asupra eficacităţii terapeutice din cadrul mutaţiilor al fuziunii EML4-ALK,cât si mutaţiile ALK.              Din cuprins.

 Atât mutaţiile EGFR cât şi fuziunile EMK4/ALK au inhibitori(1,2). S-au descris variante ale fuziunilor  EML4/ALK  care induc dependenţe ALK. Di punct de vedere clinic aceste variante au comun domeniul KINASE,care este legat de N-terminal al EML4. Din păcate  toţi pacienţii trataţi ţintit vor recidiva datorită apariţiei de alterări genetice, care confirmă rezistenţa.(13,14). Cunoaşterea mecanismului apariţiei acestei rezistenţe este necesară pentru dsvoltarea de noi straregii de tratament ,care să depăşească rezistenţa(13,14). Până în prezent s-au evidenţiat 2 mutaţii în  domenil ALK la un singur cancer pulmonar cu pozitivitate  EML4/ALK şi care a câştigat rezistenţă la crizotinib. A apărut un nou inhibitor-TAE684- care este capabil să se fixeze de mutaţiile Kinase(19).  Autorii au testat mutaţiile ,care produc rezistenţă la crisotinib pentru a testa sensibilitatea pentru TAE684. Ei au testat să identifice noi  mutaţii ce produc rezisteţă la crisotinib şi TAE684 şi care au sensibilitate  diferenţiată pentru inhibitorii ALK.  Autorii au arătat 2 mutaţii cu rezistenţă la crisotinib: L1196M şi F1174L care sunt sensibile la TAE684. Astfel se poate depăşi rezistenţa la crisotinib. Mutaţiile pot produce rezistenţă la ambii inhibitori(crisotinib şi TAE 684),iar altele produc rezistenţă faţăde un singur inhibitor Autorii au mai arătat că diverşi  inhibtori ALK au diferite potenţe cyto-toxice. Desvoltarea şi aplicarea inhibitorilor ALK va trebui să ţină seama de mutaţiile individuale ce produc rezistenţă Acest lucru  va duce la creştzerea controlului tumoral şi a beneficiului pacienţilor cu cancer pulmonar.                                                                                                                                                                                                                        

51)                                                      Ken Masuda Atsushi Takano, Hideto Oshita                                Chondrolectin is a novel diagnostic biomarker and a therapeutic target for lung cancer                                                                    Clinical Cancer Research 2011;17(24)7712-7722 

                       Autorii au găsit Chondrolectin(CHODL) la pacienţiicu cancer pulmonar. drept candidat. Pozitivitatea puternică a proteinei CHODL este asociată cu scăderea supravieţuirii. CHODL este un factor independent de prognostic.Tratarea celulelor tumorale cu siRNA contra CHODL suprimă creşterea celulelor tumorale. Inducţia exogenă a expresiei CHOD conferă o activitate de creştere şi de invazie a celulelor tumorale.